Marius Copil a făcut surpriza sfârșitului de an. Un superturneu la Basel, încheiat cu o finală de vis, chiar cu Roger Federer. O finală din care Copil a ieșit învins, dar nu înfrânt. Ba chiar, până la un punct, a fost un mare câștigător. Nu doar pentru finala de la Basel, ci pentru întregul turneu.
Adevărul este că foarte puține lucruri anunțau revelația de la Basel. Cu doar o lună și jumătate mai devreme, la Cluj-Napoca, în Cupa Davis, Marius Copil furniza o mare dezamăgire pierzând în fața lui Hubert Hurkacz, un polonez clasat abia pe locul 95. Mai greu de digerat a fost că această înfrângere a însemnat practic și pierderea partidei de Cupa Davis.
Au urmat mai multe turnee fără strălucire, la Tokio, la Shanghai și la Stockholm, turnee la care Marius Copil a pierdut în calificări sau în primul tur. În fine, Copil a ajuns la Basel, turneul de casă al lui Federer. Marius Copil venea în Elveția ca un jucător aproape anonim, clasat pe locul 93 ATP, și, drept urmare, traseul lui a început din calificări. Primele două victorii din calificări nu anunțau totuși traseul spectaculos care urma. Nu era pentru prima dată când Copil reușea să urce până pe tabloul principal, chiar dacă la Basel jucătorii pe care i-a învins în calificări nu erau deloc adversari facili.
Iată, statistic, cum a arătat traseul la Basel al lui Marius Copil: în calificări, Mischa Zverev (72 ATP), un meci în care a reușit 8 ași și a salvat 2/2 mingi de break, apoi Dusan Lajovic (49 ATP), 5 ași, 0/1 mingi de break salvate.
Pe tabloul principal, Copil i-a învins, pe rând, pe Ryan Harrison (59 ATP), 10 ași, 1/2 mingi de break salvate, Marin Cilic (6 ATP), 21 de ași, 2/2, Taylor Fritz (57 ATP), 18 ași, 10/11, Alexander Zverev (5 ATP), 26 ași și 6/6 mingi de break salvate. A pierdut finala la Roger Federer (3), 6 ași, 3/5 mingi de break salvate. Și un paradox interesant, Marius Copil a câștigat, în finală, mai multe puncte decât Federer: 79/141, adică 56%.
Statisticile pot fi plictisitoare, seci, dar au relevanța lor. În ceea ce-l privește pe Marius Copil la Basel, statisticile ne arată câteva repere din noul tenis al lui Copil. Românul a fost un jucător de serviciu, ceea ce nu ne miră, pentru că, de când a apărut în tenisul mare, Copil a avut ca armă principală serviciul. La Basel, a reușit 94 de ași în 7 meciuri. Dar eficiența la serviciu a lui Copil trebuie văzută mai mult decât statistic. El a reușit în unele momente un joc de-a dreptul încântător, în care a servit și a înaintat la fileu. Un stil pe cale de dispariție în tenisul actual, care mai are foarte puțini prozeliți, unul dintre ei fiind chiar „Maestro” Federer, învingătorul lui Copil din finală.
Am prezentat statistica mingilor de break salvate de jucătorul român pentru că demonstrează un lucru important: Copil a pierdut 5 breakuri și a salvat 24. Ceea ce înseamnă că dincolo de calitatea serviciului, indiscutabilă, Marius Copil a reușit să fie puternic psihic. Altfel nu ar fi reușit un procentaj atât de bun, dacă avem în vedere că la Basel a întâlnit doi jucători din top 10. Este de-a dreptul impresionant procentajul din meciul cu Alexander Zverev, în care românul a salvat toate cele șase mingi de break pe care le-a avut germanul.
Dar, din nou, ne fură statisticile și uităm tenisul. Iar Marius Copil a arătat la Basel un tenis pe care nu l-am mai văzut niciodată la el. Serviciul a fost în linia știută. Dar nu a fost doar serviciul. Copil a etalat un neașteptat bagaj tehnic: a folosit reverul cu o singură mână, dar cu efecte spectaculoase, a îmbinat reverul tăiat cu cel liftat, a alternat loviturile puternice cu mingile scurte, folosite destul de des, dar cu succes. Și lovitura de forehand a funcționat. A avut forță și suficient de multă siguranță, un capitol la care, până de curând, Copil nu excela. Și pentru ca totul să fie bine, Marius Copil s-a mișcat rapid și coerent pe teren, a acoperit toată suprafața și a arătat progrese nebănuite.
La Basel, a fost frumos. Marea întrebare este: va putea menține Marius Copil acest ritm? Dacă da, atunci îl putem vedea urcând mult în clasament. Un singur exemplu echivalent cu un vis. Traseul lui Copil de la Basel este perfect egal cu cel de la un turneu de Grand Slam, ca număr de meciuri și ca potențiali adversari. Cu acest traseu Marius Copil ar ajunge în finală. Să îndrăznim să visăm?
