Disputa politică a ajuns la rectificarea bugetară. Președintele Klaus Iohannis a suspendat ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și, implicit, tăierile bugetare de la instituțiile de securitate națională. Aici intervine prima divergență majoră de interpretare a legii. Ministrul Finanțelor spune că avizul CSAT nu este obligatoriu, ci doar o cutumă; președintele României declară că legea obligă guvernul să aibă un aviz de la CSAT pentru bugetele instituțiilor așa- numite de forță. Cine are dreptate? Probabil că președintele Iohannis, pentru că, la cât de deciși au fost până acum PSD- ALDE în a lupta cu „statul paralel” și în a modifica legislația penală în folosul propriu și al prietenilor de partid, nu ar fi avut nicio ezitare să rectifice bugetul fără aprobarea CSAT. Mai nou, ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, spune că va merge mai departe cu rectificarea bugetară, indiferent de lipsa avizului CSAT. În orice caz, avem o nouă temă de dezbatere a specialiștilor în drept constituțional.

De fapt, scandalul politic pe tema rectificării bugetare pleacă de la obsesia politicienilor PSD-ALDE de a lupta cu ceea ce ei numesc „statul paralel”. Un dușman util, fără chip și fără formă, care nu poate fi identificat și definit. Dar în politica de slabă calitate este întotdeauna bine să ai un dușman. Este util în schimbările juridice și instituționale pe care vrei să le faci, este util în schimbarea prim-miniștrilor (să ne aducem aminte că, pe rând, despre Sorin Grindeanu și Mihai Tudose liderii PSD au spus că au trecut pe la servicii, adică au pactizat cu dușmanul, „statul paralel”). Și nu ar fi de mirare ca proaspăta disidentă „de partid”, Gabriela Firea, să primească și ea eticheta că face parte din „statul paralel”.

În condițiile luptei cu „statul paralel”, guvernul pilotat de Liviu Dragnea vrea să taie bugetele instituțiilor de forță. Să fim atenți la cifre. Singura rectificare care contează, cât de cât, este cea de la Serviciul Român de Informații (SRI), unde guvernul propune o reducere bugetară cu 113 milioane de lei. Rectificările de la STS sau de la SIE sunt aproape nesemnificative, de câteva zeci de milioane de lei, ceea ce, pentru o instituție, nu înseamnă, cu siguranță, mare lucru.

Este însă vorba despre un gest simbolic: dacă lupți cu „statul paralel”, trebuie să îl lovești unde îl doare cel mai tare, adică la buget. Aceasta este logica nedeclarată a tăierilor bugetare operate de guvernul Dăncilă. Ceea ce, desigur, dacă judecăm logic, este o aberație, întrucât nici măcar politicienii PSD- ALDE nu pot afirma că SRI, STS sau SIE formează „statul paralel” sau o parte din el. Nu pot spune acest lucru, pentru că ar însemna să recunoască faptul că se luptă chiar cu statul român.

Dincolo de aspectele politice, situația creată a generat dispute economice. Dacă sunt sau nu bani de pensii și salarii? Declarațiile reprezentanților guvernului au fost contradictorii. Mai întâi, au spus că este nevoie de rectificarea bugetară pentru a plăti pensiile mărite, salariile și răscumpărările legate de pesta porcină. În felul acesta, guvernul îl acuză pe președintele țării că, prin întârzierea rectificării bugetare, nu face decât să pericliteze plata pensiilor și a salariilor. Ceea ce înseamnă o recunoaștere a faptului că aceste sume nu sunt incluse în bugetul pentru anul 2018, iar majorările operate au fost rezultatul unor decizii luate ad-hoc.

După suspendarea ședinței CSAT de către președintele României, la începutul săptămânii, oficialii guvernamentali și- au schimbat discursul, afirmând nu există probleme cu plata salariilor și a pensiilor. Este clar că acceptarea problemelor bugetare ar trăda diletantismul în administrarea finanțelor țării și a economiei, în general.

Cifrele rectificării spun că din actuala construcție bugetară lipsesc de la salarii și pensii între 1,5 și 2 miliarde de lei. Disputele politice acoperă, din păcate, două teme importante care ar trebui discutate. Prima este legată de bugetele instituțiilor de securitate națională. Tăierea bugetelor ar trebui înlocuită cu o dezbatere privind un plus de transparență în alocarea și cheltuirea banilor. Evident, în limitele posibile pentru astfel de instituții altfel extrem de discrete. În al doilea rând, tema importantă a rectificării bugetare este aceea că nu respectă regulile responsabilității fiscale. La care se adaugă o mare problemă a finanțelor publice, și anume aceea că totalul cheltuielilor cu salariile și pensiile au o pondere tot mai mare în veniturile bugetare. Ceea ce ne arată că mult așteptatele investiții publice au și vor avea în următorii ani o marjă tot mai mică de manevră.