Ediția tipărită | Lideri

30 august 2018

O VECHE zicală spune că piețele sunt guvernate fie de lăcomie, fie de frică. Lăcomia a guvernat odată criptomonedele. Prețul pentru Bitcoin, cea mai cunoscută, a crescut de la circa 900 de dolari în decembrie 2016 la 19.000 de dolari un an mai târziu. Recent, frica a luat stăpânire. Prețul Bitcoin a scăzut la circa 7.000 de dolari; prețurile altor criptomonede, care l-au urmat în creștere, s-au prăbușit și ele. Nimeni nu știe unde vor merge prețurile de aici încolo. A vorbi despre un prag de jos este o manie speculativă la fel de nesăbuită ca și a vorbi despre un prag de sus. Este mai ales dificil în cazul criptomonedelor, deoarece, așa cum arată Technology Quarterly din săptămâna asta, nu există o modalitate inteligentă pentru a ajunge la o evaluare anume.

Lucrurile nu trebuiau să stea așa. Bitcoinul, prima și cea mai populară criptomonedă, a venit pe lume ca un proiect tehno-anarhist, pentru a crea o versiune online a banilor lichizi, o modalitate care să le permită oamenilor să tranzacționeze, fără posibilitatea unei interferențe din partea guvernelor sau a băncilor răuvoitoare. După un deceniu, abia dacă este folosit pentru scopul intenționat. Utilizatorii trebuie să se lupte cu un software complicat și să renunțe la toate protecțiile consumatorului cu care sunt obișnuiți. Puțini vânzători îl acceptă. Securitatea este slabă. Alte criptomonede sunt folosite și mai puțin.

Cu puține utilizări pentru a le ancora valoarea și foarte puține reglementări, criptomonedele au devenit în schimb un focar de speculație. Unii oameni au făcut averi din urcușurile și coborâșurile criptomonedelor; mulți dintre cei care pariau scurt și-au scos banii. Alții au pierdut bani. Nu pare probabil ca acest din urmă ciclu de boom-și-prăbușire să fie ultimul.

Economiștii definesc o monedă ca pe ceva care poate fi în același timp un mediu pentru schimb, un depozit pentru valoare și o unitate de cont. Lipsa adoptării și extrema volatilitate înseamnă că criptomonedele nu satisfac niciunul dintre aceste criterii. Asta nu înseamnă că vor dispărea (deși monitorizarea din partea regulatorilor îngrijorați de fraude și de practica dură din industrie poate să domolească entuziasmul în viitor). Dar așa cum stau lucrurile, există puține motive să credem că criptomonedele vor rămâne ceva mai mult decât un cazinou supra-complicat și nedemn de încredere.

1 Blockchain = un registru digitalizat, descentralizat, public, al tuturor tranzacțiilor cu criptomonede (Investopedia)

Vor putea blockchains – tehnologia care stă la baza criptomonedelor – să performeze mai bine? Ele sunt considerate în cel mai bun caz o formă idiosincratică de baze de date, în care registrele se copiază între utilizatorii sistemului în loc să fie ținute de o autoritate centrală și unde intrările nu pot fi modificate odată ce au fost înscrise. Susținătorii cred că aceste trăsături pot ajuta la rezolvarea tuturor genurilor de probleme, de la simplificarea plăților bancare și garantarea provenienței medicamentelor la asigurarea drepturilor de proprietate și eliberarea de documente de identitate pentru refugiați care să nu poată fi falsificate.

Nu aveți nimic de pierdut decât blockchains

Acestea sunt afirmații importante. Multe sunt făcute de speculanții cu criptomonede, care speră că sporind entuziasmul în jurul blockchains va spori și valoarea deținerilor lor de criptomonede. Totuși, firmele care desfășoară blockchains adesea renunță la multe dintre trăsăturile care le fac distincte. Iar transferul continuu de date între utilizatori le face mai lente decât bazele de date convenționale.

Pe măsură ce aceste limite devin mai larg cunoscute, frenezia începe să se domolească. Câteva organizații, cum ar fi SWIFT, o rețea de plăți bancare, și Stripe, o firmă de plăți online, au abandonat proiectele de blockchain, ajungând la concluzia că beneficiile sunt mai mici decât costurile. Majoritatea celorlalte proiecte sunt încă experimentale, deși asta nu oprește afirmațiile năstrușnice. S-a scris pe larg despre faptul că alegerile din Sierra Leone de la începutul acestui an au fost „conduse de blockchain”. Nu au fost.

Doar faptul că blockchains au fost supraevaluate nu înseamnă că sunt inutile. Capacitatea lor de a-i lega pe utilizatori într-un mod convenit de lucru poate fi de folos în domenii unde nu există o autoritate centrală, cum ar fi comerțul internațional. Dar ele nu sunt un panaceu împotriva pericolelor comune ale marilor proiecte tehnologice: costul, complexitatea și așteptările prea mari. Criptomonedele sunt departe de țintele lor ambițioase. Susținătorii blockchains trebuie încă să dovedească faptul că tehnologia pe care se bazează este pe măsura marilor speranțe puse în ea.

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Show me the money”