Cu două zile înainte de 1 mai trei foști șefi ai Federal Reserves, sistemul american de bănci centrale, și-au lansat cartea scrisă în comun, numită Luptând cu focul. Focul, evident, fiind un eufemism pentru criză, iar cartea descrie momente cruciale trăite de unii dintre cei mai importanți actori ai pieței financiare mondiale.
Ben S. Bernanke era șeful Federal Reserve, Henry M. Paulson Jr. conducea Trezoreria americană, era deci ministrul de finanțe al administrației George W. Bush. Timothy F. Geithner conducea Federal Reserve Bank of New York, pilonul sistemului american de bănci centrale, de altfel singura care are dreptul să bată monedă.
Cei trei descriu tensiunile din piață, deciziile importante, riscurile asumate și constată că revirimentul economiilor globale nu a șters urmele devastatoare ale crizei. Dar le-a reușit exercițiul de salvare a economiei mondiale, e adevărat, în colaborare cu ceilalți bancheri centrali, din Londra, Frankfurt, Beijing și chiar din România. O parte din forța de rezistență opusă de băncile centrale stătea, și stă și astăzi, în independența lor, intangibilă în acele momente și, mai ales, în încrederea pe care piețele financiare și oamenii o aveau în acțiunile lor. O combinație între profesionalism, independență lucidă și încredere. Ce s-ar întâmpla astăzi, în cazul unei crize? Ei susțin că Statele Unite ar avea mecanisme de rezistență. Dar restul lumii? Aici lucrurile sunt mai nuanțate. În vecini, unul dintre partenerii noștri importanți de afaceri, Turcia, are din nou probleme cu moneda, inflația și cu dobânzile sale.
O bâlbâială a băncii sale centrale, în care a șters, dintr-un comunicat, o referire privitoare la o înăsprire viitoare a politicii monetare a provocat deunăzi o prăbușire a lirei turcești, care a pierdut mai bine de 7% din valoare de la începutul anului. Într-un interviu spectaculos, prin consistență, realizat de Ovidiu Nahoi, dr. Dragoș Mateescu, lector în cadrul Departamentului de Studii Politice și Relații Internaționale al Universității Economice din Izmir, face o radiografie a situației politice, economice și sociale a Turciei.
În interiorul Uniunii Europene, Spania și-a consumat al treilea episod de alegeri din ultimii patru ani, fără ca vreun partid să obțină o victorie confortabilă. Analiștii spun că fragila coaliție de stânga care s-ar putea forma riscă să aibă o viață relativ scurtă, probabil în funcție de provocări. Vestea mai îngrijorătoare este penetrarea unei grupări de extremă dreapta în parlamentul Spaniei, cu un scor care arată că repulsia față de epoca dictatorului Franco și-a consumat o parte din intensitate.
În Argentina, țară care poate fi studiu de caz pentru cei care vor să înțeleagă cum se prăbușește prin populism o economie vibrantă, noul președinte face concesii în aceeași notă. Inflația s-a inflamat, investitorii străini scot banii din țară, FMI privește neputincios pe măsură ce Argentina se întoarce la populism. Evident, moneda sa, peso-ul, pierde 3,5% din valoare.
În Europa începe campania electorală pentru europarlamentare. La noi, aproape întreaga bătălie se duce pe terenul intereselor interne. Ce vor face oamenii noștri acolo, câți dintre ei vor reuși să devină influenți, pentru a avea și noi o mai mare forță în contextul deciziilor europene, asta rămâne de văzut.
Comisia Europeană a organizat, marţi, o dezbatere pe tema situaţiei din România şi va acţiona rapid în contextul problemelor care afectează statul de drept, afirmă un purtător de cuvânt al Executivului UE.
Întrebat dacă Executivul UE va acţiona rapid în relaţia cu România în contextul problemelor statului de drept, purtătorul de cuvânt a afirmat: „Da, aşa se va întâmpla, Colegiul Comisarilor a fost informat“.
Parlamentarii noștri au reușit să voteze niște modificări controversate ale Codurilor penale, care i-au iritat pe liderii europeni, de la stânga la dreapta. Aflăm de la Ovidiu Maican, care predă dreptul la Academia de Studii Economice, că în esență schimbarea Codurilor penale nu e o treabă simplă, mai mult, rescrierea lor durează ani buni. Înțelegem cu surprindere că nici comuniștii n-au reușit să-și rescrie codurile penale decât după vreo 20 de ani de la preluarea puterii. Să fie oare, această utilizare a codurilor penale clasice, o expresie a solidității principiilor din aceste coduri, rafinate în timp, sau a nevoii de analiză atentă a acestora? Cert este că de-abia în 1969 comuniștii au schimbat Codurile penale scrise în 1936. Noi ne ambiționăm să le schimbăm după doar cinci ani, dar nu asta este problema, ci absența dezbaterilor ample pe marginea acestor schimbări. Până la urmă, corupția este un fenomen pe care-l percepe acut toată lumea, deoarece s-a cam extins și a devenit sfidător. Ca atare, oamenii trebuie să înțeleagă clar de ce și unde este nevoie de o schimbare în codurile penale.
Între timp, o veste bună vine dinspre Institutul European de Statistică: economia zonei euro a crescut peste așteptări în primul trimestru al acestui an. Vestea este bună deoarece zona euro nu este doar un partener comercial esențial al României, ci și un investitor important în economia noastră. Creșterea este însă relativ lentă, iar economia noastră depinde și de politicile fiscale și investiționale interne.
Comentarii