Bill Clinton scrie. Nu doar memorii sau teorie politică. A debutat recent cu un roman comercial, un thriller politic intitulat „Președintele a dispărut”, care deja a urcat, într-o singură săptămână, în topul celor mai vândute cărți de ficțiune al New York Times.

Adelina Rădulescu

Peste un milion de exemplare s-au vândut în câteva zile, romanul urmând să fie și ecranizat de cunoscuta casă de producție Showtime. Așadar, Bill Clinton, ieșit din cartea de istorie, vrea să rămână în atenția publicului amator de romane care se citesc în vacanță sau într-o călătorie cu avionul. Cartea are doar 300 de pagini, departe de dimensiunile la care se scrie literatură în America zilelor noatre, când între coperți se adună câte 800 de pagini pentru a construi povești și personaje memorabile.

„Președintele a dispărut” are parte de critici reținute sau chiar sarcastice în presa anglo-saxonă, care afirmă că povestea și intriga romanului sunt scrise prea lejer pentru ca Bill Clinton să fie așezat în galeria literaților americani. De fapt, fostul președinte al Statelor Unite nici nu a intenționat să se lanseze neapărat între marii autori, pentru că romanul său este scris la patru mâini, avându-l coautor pe prolificul scriitor James Patterson, cel mai bine vândut autor de peste Atlantic în ultimii 16 ani.

Intrigă de best seller

Cartea lui Bill Clinton este despre dispariția unui președinte american în timpul unui atac cibernetic al teroriștilor asupra Statelor Unite, care implantează un virus ce distruge toate datele companiilor de electricitate, de furnizare a apei, ale băncilor și spitalelor, ba care face să dispară însuși internetul. America în beznă, paralizată, unde nimic nu mai funcționează și totul devine nesigur.

Într-o astfel de dedrigoladă, America nu-și găsește supereroul, locatarul de la Casa Albă. Jonathan Duncan, acesta este numele președintelui, dispare pentru 24 de ore și nimeni nu știe unde poate fi găsit. Nimeni, cu excepția cititorilor, cărora însuși președintele Duncan le povestește, la persoana I, cum se plimbă pe străzi, se întâlnește cu terorista – o bosniacă sexy și vegetariană, cu păr roșu și ochi de ucigaș.

Rețeaua de teroriști este finanțată de ruși, ceea ce plasează acțiunea nu pe vremea mandatelor lui Bill Clinton, ci, după toate probabilitățile, în epoca postObama. Cu atât mai mult, cu cât, într-o discuție a președintelui Duncan cu ambasadorul Federației Ruse la Washington, șeful de la Casa Albă îi transmite lui Andrei, președintele de la Kremlin, „să nu se mai amestece în alegerile americane”. Poate că tușa memoriei propriei experiențe în Biroul Oval este originea teroristei – bosniacă musulmană din Bosnia Herțegovina, care și-a pierdut familia în timpul masacrului sârb de la Srebrenița. Un apel la memorie, care te trimite și la Pacea de la Dayton, intermediată de Clinton, între sârbi și bosniaci, dar și la atacurile americane care au încheiat domnia lui Slobodan Miloșevici asupra fostei Iugoslavii. Terorista, o ucigașă însărcinată, care-și poartă arma preferată cu feminitatea cu care porți o bijuterie scumpă. O femeie care ascultă muzică barocă și împrumută de la J. S. Bach numele de cod.

Cartea se termină ca orice thriller politic, cum altfel, decât cu bine, când atacul este deturnat iar America își revine la normalitatea tihnită grație tehnologiei IT. Și cu președintele revenit în Biroul Oval.

Fără pretenții așadar. Și fără puseuri de critică politică, de excurs sau dezvăluiri cu valoare istorică din timpul președinției Clinton. De altfel, criticii i-au reproșat soțului lui Hillary Clinton că nu a introdus măcar câteva repere biografice. Și niciun strop de romance, ce să mai vorbim despre scenele fierbinți, tipice acestui gen de literatură. Este aici de spus că autorii romanului „Președintele a dispărut” l-au prezentat pe Jonathan Duncan ca fiind un veteran de război, trecut puțin de 50 de ani, rămas recent văduv (sic!), care are o fiică adultă și care nu este clar dacă este democrat sau republican.

Retour la memorie

Interesant este ce se petrece însă în turul de-a lungul Statelor Unite pentru lansarea cărții „Președintele a dispărut”. Invitat, alături de coautorul James Patterson, la televiziuni, pentru a vorbi despre debutul în beletristică, Bill Clinton a fost asaltat cu întrebări despre sentimentele pe care le are acum în privința episodului Monica Lewinsky, cel care l-a adus pe șeful de la Casa Albă la limita suspendării. Asta, pentru că și eroul cărții, Jonathan Duncan, era pe punctul să fie suspendat (dar din alte motive). Ei bine, la o distanță de 20 de ani, Clinton a avut din nou de înfruntat ceea ce a detestat mereu – interpretările presei. A stârnit un imens scandal pentru că nu a recunoscut nici acum comportamentul nedemn din Biroul Oval și nici nu i-a cerut scuze Monicăi Lewinsky. Însă, pe parcursul interviurilor care au urmat, a îmbrățișat discursul #metoo și a șters o lacrimă de regret pentru discreditarea lui Lewinsky.

Cine este, de fapt, autorul?

Bill Clinton nu l-a ales ca partener pe Jonathan Franzen, cel mai titrat scriitor american în viață, câștigătorul marilor premii pentru literatură, cel care atunci când lansează o carte (cam o dată la zece ani) devine breaking news la știri în SUA și face tururi de lansare pe tot globul.

Fostul președinte american l-a cooptat pe James Patterson, cel care nu are premii, dar care s-a instalat din 2001 în topul celor mai bine vânduți autori. Cu succes de public și milionar de pe urma romanelor sale polițiste și a cărților de suspans.

Într-o investigație a lui James O’Sullivan (un cercetător în lingvistică), romanul „Președintele a dispărut” a fost supus unei metode de identificare a stilului fiecăruia dintre cei doi autori, Bill Clinton și James Patterson. Se numește analiza stilometrică și poate distinge care sunt paginile scrise de fiecare. Ei bine, O’ Sullivan a publicat un eseu în care a explicat că întreaga narațiune este dominată de Patterson, pentru că metaforele și intriga urmează întocmai ceea ce-i definește stilul scriitorului american. Este simplu, cu clișee de limbaj, fără discursuri implicite sau subtilități, astfel încât lectura să-i fie accesibilă și unui adolescent.

Finalul însă, este de părere cercetătorul irlandez specializat în stilometrie (și-a câștigat experiența cu operele literaturii engleze renascentiste, în special Shakespeare), îi aparține lui Clinton. Romanul se închide cu un discurs al victoriei asupra terorismului, înțesat de gânduri politice și aserțiuni care aduc mai degrabă cu sloganele de campanie electorală.

Patterson, mogulul

James Patterson a fost în tinerețe un prosper om de afaceri în publicitate. Trăia comod scriind reclame. Însă, în anii ’90 a considerat că mai bine se apucă de scris romane. Așa a lansat câteva serii de romane polițiste, care s-au dovedit că au mare succes, mai cu seamă în rândul adolescenților. Alex Cross, Michael Bennett sau Clubul Asasinelor sunt serii de romane care s-au vândut enorm.

În 2001, s-a instalat în topul best seller-urilor de la New York Times și nu s-a mai dat jos de acolo până anul trecut. În toată această perioadă, a scris peste 100 de romane, care s-au vândut în 300 milioane de exemplare. Revista Forbes, care a inițiat un top al celor mai bine vânduți scriitori, i-a contorizat vânzările de cărți, audio-book-uri, din drepturile de autor acordate caselor de filme, și a adunat veniturile sale ca scriitor în valoare de 730 milioane de dolari. Numai în perioada iunie 2016-mai 2017, a câștigat 87 de milioane de dolari, vânzând 9,5 milioane de cărți tipărite și cărți digitale. Abia în 2017, i-a cedat primul loc în topul Forbes lui J.K. Rowling, care a vândut mai bine ca el „The boy who lived”, prima apariție a autoarei după seria Harry Potter.

Patterson este însă un fel de franciză, pentru că aparițiile sale editoriale, și zece cărți într-un singur an, sunt mai toate în colaborare cu scriitori necunoscuți. Se spune despre Patterson că ar avea peste cinzeci de angajați care scriu după schițe sumare imaginate de el și care nu au rolul de „ghost writer”, ci apar pe copertă alături de cel mai bogat scriitor al lumii. În epoca globalismului și a consumerismului, faima și averea se câștigă, cum s-ar spune, în echipă și bazându-te pe brand.

Bill Clinton – Politician, publicist, conferenţiar

Președintele Statelor Unite cu două mandate, între 1993 și 2001

Guvernator de Arkansas, tot în două rânduri

Membru al Partidului Democrat, adept al curentului A Treia Cale (stânga spre centru)

Autor al patru cărți de memorii și de strategie politică – My life (2004), Back to Work, Why We Need Smart Government for a Strong Economy (2011), Between Hope and History (1996), Giving – How Each of Us Can Change the World (2007)

A câștigat 240 de milioane de dolari împreună cu Hillary Clinton, după ce a plecat de la Casa Albă până în 2015, doar din cărți, discursuri și consultanță, potrivit Forbes.