BNR: Nivelul anului 2008 rămâne încă un deziderat pentru domeniul investițiilor

România și-a revenit lent după șocul recesiunii globale, care a debutat în septembrie 2008 cu prăbușirea băncii de investiții Lehman Brothers. Creșterea economică a fost susținută de o redresare a cererii începând cu anul 2014, care a redeschis apetitul pentru investiții. Însă investițiile publice s-au comprimat constant, fiind sacrificate pe altarul deficitului bugetar, iar cele private nu s-au apropiat de nivelurile de dinainte de criză.

„Avem un declin prelungit al investițiilor. Am văzut la personajul care în luna asta a împânzit televiziunile (Darius Vâlcov, n.r.), mi-a arătat o hartă cu toată țara numai autostrăzi, toată până la Chișinău. Noi ne chinuim să facem Comarnic-Brașov. Nu se va face, bineînțeles. Nu poate să facă nici măcar un kilometru de autostradă”, a spus Mugur Isărescu, într-o conferință de presă.

Printre sectoarele cu un parcurs favorabil al activității investiționale, s-au numărat cele asociate construcțiilor, segmentului agricol, ramurilor industriale cu evoluții notabile pe tot parcursul perioadei de precriză (producția auto și ramurile conexe), dar și sectorului comercial. În schimb, alte domenii au înregistrat performanțe mai puțin convingătoare, un exemplu notabil fiind cel al industriei alimentare.

În ultimii ani, investițiile din România au fost mai degrabă fragile, nivelul acestora continuând să se  situeze la ora actuală mult sub vârful atins în 2008, spre deosebire de celelalte economii emergente din regiune.

Odată cu îmbunătățirea condițiilor cererii, începând cu anul 2014, construcțiile de clădiri s-au redresat într-o oarecare măsură, dar nu au reușit decât să limiteze amplitudinea scăderii domeniului față de nivelul maxim din perioada precriză, până la circa -10% în anul 2017.

Un factor important a fost cel al nivelului scăzut al lucrărilor din partea construcțiilor inginerești. 

Nici anul 2018 nu pare a fi diferit, având în vedere că în primele 11 luni construcțiile noi și reparațiile capitale s-au restrâns cu peste 6% în volum.

Pe filiera echipamentelor, situația este și mai puțin favorabilă. Nivelul investițiilor se plasa în anul 2017 cu circa o treime sub cel înregistrat în anul 2008 (diferența amplificându-se ulterior anului 2013). Și este foarte greu de crezut că avansul achizițiilor de utilaje din primele trei trimestre ale anului 2018 a fost suficient pentru închiderea ecartului.

Agricultura – 9% din formarea brută de capital fix a economiei

Sectorul agricol a beneficiat, la rândul său, de investiții robuste (antrenate de absorbția fondurilor europene, dar și de prezența pe plan local a unor importanți operatori internaționali, care au urmărit să își amelioreze capacitatea logistică). Domeniul a reprezentat, în medie, în perioada 2014-2017, circa 9% din formarea brută de capital fix a economiei. În plus, parcursul investițiilor a fost în general mai puțin fluctuant ulterior declanșării crizei economice, relevând senzitivitatea mai scăzută a activității investiționale în agricultură la factorul ciclic.

În energie, declinul cotației Brent a inhibat investițiile

Investiții substanțiale s-au realizat și în ramuri industriale precum industria mijloacelor de transport, cea a echipamentelor electrice, ramura de mașini și echipamente și cea a cauciucului și maselor plastice. Acumularea de capital a început să crească gradual începând cu 2014, astfel încât la finele anului 2017 acestor domenii le revenea o pondere de circa 15% din investițiile brute totale. Parcursul este legat de ameliorarea contextului extern, având în vedere orientarea către exporturi a acestor activități. Creșterea economică medie a Zonei Euro în perioada 2014-2017 s-a plasat la 2% pe an, față de 0,6% în perioada 2010-2013.

Acumularea de capital în alte domenii industriale a fost în general mai temperată în ultimii ani (în contextul unor rate mai degrabă reduse ale investițiilor) sau cu impact mai restrâns la nivel general. Astfel, în sectorul chimic, ulterior unui elan investițional în 2014-2015, susținut de operațiunile de retehnologizare derulate de un important operator, demersurile în această direcție s-au estompat, inclusiv pe fondul absenței unui imbold din partea evoluției cotațiilor la nivel internațional. Influența celui din urmă factor pare a se fi extins și în cazul sectorului extractiv. Reducerea apetitului investițional începând cu anul 2015 a avut loc odată cu declinul cotației Brent. În cazul sectorului de producție și furnizare a energiei electrice, deteriorarea acumulării de capital fix a început chiar mai devreme, în contextul modificărilor legislative operate în domeniu.

Eroziune a cotei producătorilor locali

Este surprinzătoare însă lipsa de efervescență a investițiilor în unele ramuri industriale care ar trebui să fie mai senzitive la redresarea condițiilor de cerere și la îmbunătățirea încrederii în economie. Un exemplu important este reprezentat de industria alimentară, care cumulează circa 10% din producția industrială a României. În pofida eliberării de resurse, ca urmare a unor stimuli fiscali semnificativi (inclusiv măsura adresată direct segmentului, de extindere a cotei reduse a TVA pentru toate alimentele, din iunie 2015), aceasta a înregistrat un avans modest al ratei investițiilor (de 1-2 puncte procentuale), până la circa 5% în medie pe an în perioada 2016-2017 în cazul investițiilor brute, respectiv 1,4% în cazul celor nete. Situația contrastează cu cea din comerțul cu amănuntul, activitate caracterizată în manieră similară de condiții favorabile de cerere, unde rata investițiilor brute aproape s-a triplat, de la 4% în anul 2014 la 11% în anul 2017 (în timp ce rata investițiilor nete s-a majorat gradual de la 3% în 2014 până la 7% în anul 2017). De altfel, întregul sector comercial a ajuns să cumuleze în anul 2017 aproximativ 16% din investițiile autohtone.

Demersul empiric confirmă și relevanța investițiilor străine directe (ISD) pentru investițiile la nivel de sector. De pildă, discrepanța dintre acumulările de capital ale industriei alimentare și cele ale comerțului cu amănuntul apare în contextul unor volume superioare de ISD în cel din urmă sector, astfel încât, în anul 2017, ponderea stocului lor în stocul brut de capital era de circa 42% în retail, față de 23% în industria alimentară. În acest sens, tendința firească, până la un punct, ca o situație favorabilă a cererii să atragă capital străin mai degrabă către sectoare nontradable, precum cel de retail, neconcurate din exterior, ceea ce amplifică beneficiile asociate conjuncturii respective, s-a suprapus competitivității precare a sectorului alimentar (indusă de trendul ascendent al costurilor unitare cu forța de muncă, lipsa îmbunătățirilor la nivelul infrastructurii, penuria personalului cu calificare adecvată etc.), care a descurajat crearea unor capacități de producție pe plan local. Chiar dacă producția alimentară s-a aflat pe radarul investitorilor străini în ultimii ani, mulți dintre aceștia au preferat să capteze beneficiile care au decurs din avansul de cerere doar prin exporturi către economia autohtonă.

Poziția competitivă slăbită a industriei alimentare, oglindită în eroziunea cotei producătorilor locali pe piața internă, s-a repercutat și asupra situației financiare a companiilor românești de profil, ale căror venituri s-au extins mai lent comparativ cu cele ale comercianților, oferind o coordonată suplimentară pentru explicarea evoluției mai temperate a acumulării de capital în ramura industrială amintită.

Diferențele în planul activității investiționale dintre sectorul alimentar și cel comercial, ambele beneficiare ale unui context favorabil al cererii în ultimii ani, ilustrează în ultimă instanță efectul poziției competitive precare a primului domeniu amintit.

Eroziunea competitivității a acționat în defavoarea prezenței investitorilor străini și a unei accelerări mai ferme a dinamicii veniturilor, reflectate mai departe într-o activitate investițională mai puțin alertă decât ar fi fost de așteptat, care nu oferă fundamente solide pentru o redresare a sectorului în perioada următoare.

Incertitudinea afectează mai ales investițiile firmelor mici și medii

Estimările empirice au relevat influența pozitivă pe care fluxurile de investiții străine directe și așteptările privind cererea o au asupra acumulării de capital, evidențiind în același timp rolul inhibitor ce revine incertitudinii, care afectează mai ales firmele mici și medii. De asemenea, o probabilitate mai ridicată de a demara proiecte investiționale corespunde operatorilor economici cu o situație financiară mai bună, nivelul îndatorării având un rol inhibitor, mai ales în cazul firmelor de talie medie și mare.

„Dacă o firmă prevede condiții mai favorabile în următoarea perioadă, probabilitatea acesteia de a se plasa în regimul de acumulare a capitalului se majorează cu 4,3 puncte procentuale în cazul investițiilor brute (2,5 puncte procentuale pentru cele nete).”

În schimb, o creștere a incertitudinii din economie estompează avântul investițiilor, în funcție de dimensiunea și de vârsta firmei – un mediu economic mai volatil afectează cu precădere firmele mici și medii, acestea având o probabilitate mai mare cu circa 0,5 puncte procentuale de a trece în regimuri inferioare de investiții.

„În cazul firmelor de dimensiuni mari, efectul incertitudinii este mai restrâns, o posibilă explicație fiind dată de faptul că acestea au capacitatea de a formula anticipații mai precise în pofida unei plaje ample de variație a așteptărilor. Un efect limitat al volatilității se distinge și pentru microfirme. În același timp, investițiile firmelor tinere par mai expuse la amplificarea incertitudinii, în timp ce pentru operatorii cu cel puțin 13 ani de activitate efectul are chiar semn contrar – probabil, aceștia, ca urmare a experienței acumulate, sunt mai capabili să fructifice oportunitățile de investiții apărute într-un mediu incert.”

Datoriile afectează în mod diferit firmele, cele medii și mari fiind mai vulnerabile în cazul unei majorări a acestora. Estimările indică în același timp că, odată cu „înaintarea în vârstă” a firmelor, activitatea investițională se diminuează – majorarea cu un an a vârstei micșorează probabilitatea de a investi cu circa 0,6 puncte procentuale pentru acumulările brute de capital și cu 0,1 puncte procentuale în cazul celor nete.

Șansa de a realiza investiții (nete) crește în funcție de dimensiunea firmei (cele mari au o probabilitate cu circa 25 de puncte procentuale mai ridicată comparativ cu firmele micro), iar angajarea în operațiuni comerciale cu exteriorul favorizează acumulările de capital (probabilitate în medie cu circa 2 puncte procentuale mai mare).

Poziționarea în general mai dezavantajoasă a economiei românești

Investițiile autohtone nu par a fi dezavantajate de profitabilitatea firmelor, care este comparabilă, în linii mari, cu cea specifică celorlalte state din grupul urmărit. De exemplu, în 2015 profitabilitatea raportată la valoarea activelor era de aproape 8% în România (valoare corespunzătoare medianei distribuției), în timp ce în Ungaria, Cehia și Polonia aceasta era ușor mai redusă (după ce, în anul precedent, Cehia și Ungaria au avut rate de profitabilitate superioare).

În schimb, dimensiunea firmelor (în funcție de personal) pare a avantaja ușor investițiile din Cehia și din Polonia – în 2015, firma plasată la mediana distribuției pe baza numărului de salariați avea 42 de angajați în Cehia și 44 în Polonia, față de 38 de angajați în România, respectiv 37 în Ungaria, fiind mai probabil ca firmele mai mari să se angreneze într-un proces investițional.

„Economia autohtonă este însă poziționată mai puțin favorabil și din perspectiva îndatorării firmelor, care, în pofida tendinței descrescătoare observate, se plasează în general peste valorile din celelalte trei state (ceea ce sugerează în același timp un nivel prea redus al capitalului propriu), dar și din perspectiva investițiilor străine directe, Cehia, Polonia sau Ungaria profilându-se drept destinații mai atractive”, se arată în raportul BNR.

Poziționarea în general mai dezavantajoasă a economiei românești comparativ cu cele ale altor state emergente din regiune în domenii precum atragerea de investiții străine directe sau nivelul capitalului propriu în raport cu datoriile (determinanți ai acumulării de capital identificați în cadrul exercițiului empiric) contribuie la explicarea performanței sub așteptări a investițiilor autohtone, în ultimii zece ani.

„Nu s-au făcut investiții. Ca și cum țara asta e neputincioasă”, a concluzionat, exasperat, dar lucid, guvernatorul Isărescu.

Comentarii

Gabriel Nițulescu
Gabriel Nițulescu este jurnalist, comentator, analist economic și autor de cărți economice, cu articole publicate în presa economică românească. A fost jurnalist la Curentul, Ziarul Financiar, Capital, Banii Noștri, Ghidul de Bani și Financial Director Romania. A fost editor coordonator al săptămânalului Banii Noștri și redactor-șef al revistei lunare Financial Director România.