Brazilia se pregătește pentru un tip unic de criză financiară

Eșecurile cronice de guvernanță înseamnă că este într-un război cu sine însăși.

88
6 minute de lectură

Ediția tipărită | Finanțe și economie

4 octombrie 2018

RUDI DORNBUSCH, un reputat economist care a murit în 2002, spunea că există două tipuri de criză monetară. Cea dinainte de anii ’90 este lentă. Începe cu o rată de schimb supraevaluată, care dă naștere unui deficit comercial. Rezervele valutare se epuizează treptat, pentru a plăti deficitul. Când s-au dus, jocul s-a încheiat. Moneda cade. Ministrul de Finanțe își pierde slujba. Dar viața continuă aproape la fel ca înainte. Lumea nu se prăbușește.

Cel de-al doilea fel de criză este ca primul, dar pe steroizi. O țară care ar fi irosit cândva niște împrumuturi de la Banca Mondială pe politici proaste poate să extragă miliarde de dolari de pe piețele globale de capital pentru a le folosi aiurea. Băncile locale intră și ele în horă. Economia duduie. Când fluxul de capital se inversează brusc, moneda se prăbușește. Falimentele se țin lanț. Pagubele sunt suficient de mari pentru a-i afecta și pe alții.

Brazilia pare să ceară o a treia categorie. Alegerile din luna aceasta vor decide viitorul președinte ș caracterul Congresului brazilian. Ele vor creiona, deci, răspunsul la o criză financiară cu mișcare lentă. Drama are toate șansele să se joace pe piața valutară. Impactul ar putea fi devastator. Brazilia nu dă însă semne ale unei crize a balanței de plăți, pe stil vechi. Ea nu este la cheremul capitalului global. Criza ei este, în esență, o bătălie cu sine însăși.

Să comparăm Brazilia cu Argentina și Turcia, ambele în ochiul furtunii de piață anul acesta. Ele se conformează formatului pentru o criză monetară. Ambele au avut deficite mari de cont curent, o măsură generală pentru balanța de plăți. Aceste deficite au fost finanțate prin împrumuturi externe, majoritatea în dolari. Ambele suferă de inflație acută. Ambele aveau rezerve valutare mici. Brazilia este diferită. Contul său curent este echilibrat, în mare. Inflația este aproape de un minim record. Rezervele sale valutare suficiente depășesc datoriile în dolari.

Problema Braziliei este că finanțele guvernului se află pe o traiectorie periculoasă. Datoria publică a crescut de la 60% la 84% din PIB în doar patru ani. Asta se datorează mult prăbușirii veniturilor după 2013. Recesiunea brutală nu a fost de ajutor. Bugetul a fost însă salvat de venituri neașteptate de la un boom în minerit și de la cheltuieli de consum finanțate pe credit. Asta nu se va repeta.

A treia cale

Asta înseamnă că va fi nevoie de reduceri de cheltuieli pentru a pune în ordine finanțele publice. Factura de salarii guvernamentale a crescut rapid. Pensiile mult prea generoase sunt însă o problemă mult mai mare. Ele reprezintă deja 55% din cheltuielile publice fără dobândă. Costul va crește, pe măsură de Brazilia îmbătrânește. Lucrurile ar putea sta cu siguranță mai rău dacă nu ar fi amendamentul la constituție din 2016, care pune limite pe creșterea cheltuielilor publice. O încercare de reformă a pensiilor a eșuat atunci când președintele Michel Temer a fost implicat în scandaluri de corupție, în care unul dintre predecesorii săi a fost suspendat, iar altul trimis la închisoare.

page3image4065775584

Grafic
Echipa de acasă a Braziliei
Deținerea de obligațiuni interne din străinătate 2018 sau ultimele date disponibile

Într-o Brazilie diferită, politica ar încerca să reconcilieze pretențiile deținătorilor de obligațiuni (care sunt aproape toți brazilieni care economisesc, vezi graficul), ale pensionarilor, ale lucrătorilor guvernamentali bine plătiți și ale restului țării. În schimb, pentru a pune sumele cap la cap, ultimul dintre aceste grupuri a suferit o înrăutățire a serviciilor publice și a nivelului de trai. Iar criza corupției a înghițit clasa de la conducere. Favoriții în cursa prezidențială sunt figuri polarizante, care ar putea să se lupte pentru a trece reforma pensiilor prin Congres. Momentul de criză ar putea veni în august anul viitor, dacă nu înainte, spune Arthur Carvalho de la Morgan Stanley. Bugetul pentru 2020 trebuie depus până atunci. Dacă reforma pensiilor nu va fi adoptată, va fi nevoie de reduceri mari din altă parte pentru ca țara să rămână sub limita de cheltuieli, spune el. Sau plafonul maxim de cheltuieli va trebui eliminat.

Deținătorii de obligațiuni s-ar putea panica. Deși străinii dețin o mică parte din datoria Braziliei, va exista însă o fugă de capital, o cădere a monedei și creșterea randamentelor la obligațiuni. Dat fiind că brazilienii care fac economii au anticipat inflația și haosul care ar rezulta din creșterea bruscă a datoriei publice, ei vor încerca să scape de ea. Cei care economisesc în alte părți din America Latină folosesc de mult conturi în dolari ca pavăză împotriva inflației. Asta ar fi ceva nou pentru brazilieni, spune Carvalho. Dar dat fiind că dobânzile pe termen scurt au fost reduse mult, pentru a reflecta inflația scăzută, costul de oportunitate de a scoate banii din Brazilia a fost rareori mai mic.

Nimic nu este cu totul nou. Simptomele crizelor din trecut ale Braziliei au fost inflația și deficitele externe mari. Dar dincolo de suprafață, problema profundă a fost politica fiscală laxă, spune Armínio Fraga de la Gávea Investimentos, un fond de hedging, și fost guvernator al băncii centrale a Braziliei. În tipul acesta de criză cu ardere lentă, spunea Dornbusch, o corecție la mijlocul traseului poate preveni ce este mai rău. Brazilia ar putea încă să facă asta. Dacă nu va putea, declinul ei va accelera în mod dramatic.

Economist.com/blogs/buttonwood

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Keeping it real”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele