Negocierile pentru stabilirea condițiilor în care Marea Britanie se desparte de Uniunea Europeană par a fi pe ultima sută de metri, dar incertitudinea persistă. Va fi un hard Brexit, soft Brexit, un Brexit fără acord, haotic sau orb – încă nu se știe. Cert este, avertizează Rachel Lomax în interviul pentru Reporter Global din această ediție, că va fi costisitor și imprevizibil. Într-adevăr, gigantul farmaceutic AstraZeneca și-a înghețat investițiile în Marea Britanie până când va exista o perspectivă clară asupra Brexitului. De ce ne-ar interesa? Pentru că Marea Britanie a exercitat o forță de seducție mare asupra românilor care lucrează sau studiază în străinătate și avem acolo una dintre cele mai puternice comunități, de peste 400.000 de oameni, potrivit ultimelor statistici. Ei trebuie să știe că, în eventualitatea unui hard Brexit, Londra va deveni selectivă cu forța de muncă. Cei foarte calificați, performerii profesiilor căutate în piață, vor obține totuși drept de muncă mai ușor, spune Lomax.

Cotațiile petrolului Brent au urcat, stimulate de tensiunile între Statele Unite și Arabia Saudită, dar după o rundă de amenințări reciproce cu sancțiuni și reacții la ele, lucrurile s-au calmat în piața petrolului. Însă piața petrolului rămâne volatilă, chiar dacă Arabia Saudită face jocurile în ea. Iranul stă sub povara sancțiunilor, iar India a decis să le ignore și cumpără petrol de la sancționați. Bavaria a oferit o surpriză nu doar prin intrarea în parlament a unui partid de extremă dreaptă, ci și prin prăbușirea marelui partid de stânga condus odinioară de Gerhard Schröder, devenit cancelar pe când Partidul Social Democrat din Germania domina scena politică. Surpriza alegerilor bavareze are mai degrabă sensul unei alarme pentru viitorul mesajelor populiste, care conving votanți, decât pentru economie. Singura îngrijorare a pieței financiare a fost temerea că liderul PSD, Horst Seehofer, ar putea demisiona din funcția de ministru de Interne, ceea ce ar fi zdruncinat coaliția aflată la guvernare, dar episodul a fost evitat.

Bugetul italian continuă însă să țină sub presiune atât costurile împrumuturilor țării, cât și moneda unică. Italienii și-au impus cifrele pe masa de lucru a Comisiei Europene, cu un deficit care îngrijorează, cât 2,4% din PIB. Dar PIB-ul Italiei, care este a treia economie a zonei euro, ar putea fi mai mic decât așteptările guvernanților și, atunci, deficitul ar aluneca peste 3%. Problema Italiei este masiva sa datorie publică, de peste 130% din PIB, iar o asemenea povară interzice practic un deficit viguros, oricare ar fi motivele apariției lui. Italia riscă să intre în chingile exercițiului de deficit excesiv, dar acest lucru se va întâmpla, probabil, la primăvară, când Comisia Europeană va fi preocupată de alegeri. Până atunci însă economia Italiei intră într-un cerc vicios, în care costurile serviciului datoriei publice sunt din ce în ce mai mari, deoarece investitorii o consideră riscantă. Italia este importantă pentru cei peste un milion de români care trăiesc și muncesc acolo, iar o eventuală recesiune a țării, acompaniată de o aversiune populistă față de imigranți, le-ar putea provoca neplăceri acestora.

Bursele lumii și-au revenit, temporar, spun analiști, dintr-un puseu prelungit de cădere a cotațiilor. De vină ar fi politica Federal Reserve, care își continuă programul de normalizare a politicii sale monetare. Federal Reserve ridică dobânzile și sperie investitorii din burse, care, se pare, reacționează normal: vând acțiuni ale companiilor listate și cumpără obligațiuni de stat americane, acum cu randamente mai mari și lipsite de risc. Unii numesc acest exercițiu „apetență redusă pentru risc”, alții, referindu-se la dobânzile în creștere, „stres al creditului”. Cei mai mulți analiști spun însă că este o corecție firească a unei piețe în care cotațiile acțiunilor au urcat sistematic în ultima vreme. De ce ne-ar păsa nouă, la București, că scad cotațiile acțiunilor la marile burse ale lumii? Pentru că, de ceva vreme, plasamentele în obligațiuni emise de statul american, care oferă câștiguri mari, sunt mult mai sigure decât orice investiție în țările emergente, mai nervoase. Banii investitorilor fug din piețele emergente și în această goană prăbușesc monedele respectivelor economii abandonate. Mai mult, împrumuturile statelor emergente se fac în condițiile unor costuri mai mari, deoarece sunt mai puțini bani. A fost cazul majorității monedelor din regiune, iar dacă leul nu s-a devalorizat, probabil că datorăm asta intervențiilor băncii centrale.

Toată această volatilitate crescută din piețele financiare nu are însă profilul unui dezastru. Nu va fi o criză iminentă, dar dezastrele economice apar brusc, de unde nu te aștepți, mai spune Lomax, fosta coordonatoare a politicii monetare a Băncii Angliei.