Brexit-ul zguduie Regatul Unit, dar…

… independența Scoției ar fi înainte de toate o provocare economică

105
13 minute de lectură

Brexit-ul s-a produs. Dincolo de un bun-rămas diplomatic și de vorbele frumoase și angajamentele de prietenie eternă între Marea Britanie și Uniunea Europeană, urmează o perioadă mai incertă ca oricând. Negocierile ce se vor desfășura pe parcursul următoarelor aproximativ 11 luni, în vederea unui eventual acord comercial ce ar sta la baza viitoarei relații dintre Regatul Unit și blocul comunitar, sunt doar o parte dintre aceste incertitudini. Scoția, care la referendumul din 2016 s-a exprimat în favoarea rămânerii Marii Britanii în Uniune, se îndreaptă către un nou referendum, pentru independență, iar Irlanda de Nord se simte tot mai apropiată de Bruxelles decât de Londra. În realitate însă, pentru Scoția o desprindere ar fi o provocare economică uriașă.

Foto: Getty Images / Guliver

În pofida faptului că Brexit-ul a fost oarecum descris de unii europarlamentari drept un „eșec al Uniunii“, acordul de ieșire al Marii Britanii din blocul comunitar a fost recunoscut de o majoritate covârșitoare a acestora. Cu două zile înainte de Brexit, Parlamentul European a ratificat, la 29 ianuarie, retragerea Regatului Unit, luându-și rămas-bun de la deputații britanici.

Imediat după vot, mai mulți oficiali și-au dat mâinile și au cântat melodia scoțiană „Auld Lang Syne“ („Acesta este doar un la revedere“), fluturând eșarfe în culorile drapelelor britanic și european.

Iubire eternă

„Vă vom iubi mereu și niciodată nu vom fi departe“, a promis președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. „Îmi pare rău că Regatul Unit a ales să fie solitar și nu solidar. Evident, este o zi tristă și serioasă, o slăbiciune de ambele părți“, a spus și negociatorul UE pentru Brexit, Michel Barnier, responsabil acum pentru discuțiile privind viitoarea relație economică a Londrei cu blocul comunitar.

Dezbaterea a fost, totodată, un prilej pentru liderul Partidului Brexit, Nigel Farage, de a da un ultim spectacol celebrând victoria „populismului“ asupra globalizării, înainte de a flutura, împreună cu colegii săi, stegulețe britanice, încălcând regulile Parlamentului. Gestul le-a adus o rechemare la ordine.

În timpul unei ceremonii de plecare a aleșilor laburiști, lidera social-democraților, spaniola Iratxe Garcia, nu și-a putut reține lacrimile și s-a declarat „devastată“ de plecarea colegilor britanici.

Noi oportunități economice

În realitate, acesta nu a fost finalul, ci momentul care marchează începerea celui de-al doilea sezon al „serialului“ intitulat Brexit, mai precis cel al negocierilor ce vor stabili natura relațiilor comerciale dintre cele două părți – tranziție ce se va finaliza la 31 decembrie, dacă Londra nu va cere o extensie a acestui termen până în 2021. Termenul-limită până la care Marea Britanie poate depune această cerere este 1 iulie, însă premierul Boris Johnson a insistat asupra faptului că nu va face acest lucru.

Actuala situație poate marca o apropiere comercială de Statele Unite. De altfel, președintele Donald Trump a arătat un sprijin entuziast pentru divorțul dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană, întrezărind aici noi perspective economice. Iar în contextul libertății redescoperite, Boris Johnson ar vrea să negocieze propriile tratate de comerț liber cu alte țări, în special cu SUA. Cu o zi înainte de producerea oficială a Brexit-ului, șeful diplomației americane, Mike Pompeo, a evocat „profituri enorme“ pentru ambele țări.

Scoția vrea în UE fără Marea Britanie

În contrast cu celebrările (ce-i drept, în majoritate rezervate) de la Londra, mii de persoane au participat, în Scoția, la un marș intitulat „Deja ne e dor de UE“.

De altfel, Scoția a început deja să aplice măsuri în sensul organizării unui referendum privind independența față de Marea Britanie, a afirmat luni premierul scoțian, Nicola Sturgeon. „Trebuie să ajungem la un acord asupra procedurilor dintre noi și Guvernul britanic pentru un referendum, în conformitate cu mandatul clar oferit de locuitorii Scoției“, a declarat Nicola Sturgeon în cursul unei conferințe de presă organizate la Bruxelles, în prima vizită de când Marea Britanie s-a retras din Uniunea Europeană. „În Scoția, aplicăm măsurile necesare pentru a ne asigura că poate fi organizat un referendum legal și legitim, astfel încât rezultatul să poată fi acceptat și agreat atât la nivel intern, cât și în plan internațional“, a explicat premierul scoțian.

În cadrul referendumului pentru Brexit din 2016, Scoția a votat în favoarea rămânerii în Uniunea Europeană cu o majoritate de 62 de procente. La rândul lor, cetățenii din Irlanda de Nord au votat în proporție de 55,78% în favoarea rămânerii în spațiul comunitar. Singura regiune care s-a mai exprimat împotriva ieșirii din Uniune este Londra, unde 59,93% dintre cetățenii care s-au prezentat la urne au respins proiectul de părăsire a blocului comunitar.

Majoritatea alegătorilor din Scoția ar vrea independența față de Marea Britanie, în contextul retragerii țării din Uniunea Europeană, arată un sondaj efectuat în ianuarie de Institutul YouGov. Potrivit sondajului, 51% dintre scoțieni sunt favorabili independenței, iar 49% vor rămânerea în cadrul Marii Britanii. Este prima dată începând din anul 2015 când majoritatea alegătorilor preferă independența.

Premierul britanic, Boris Johnson, i-a transmis recent premierului scoțian că se opune unui nou referendum privind independența Scoției, dar liderul de la Edinburgh a cerut respectarea dorinței scoțienilor. După scrutinul parlamentar britanic, Nicola Sturgeon a declarat că mandatul parlamentar primit de Partidul Național Scoțian (SNP) trebuie respectat. „Am transmis clar că mandatul SNP de a le oferi oamenilor o șansă trebuie respectat, la fel cum se așteaptă și el ca mandatul lui să fie respectat“, a explicat Sturgeon. SNP a obținut 48 de locuri în Camera Comunelor, fapt fără precedent.

Semnale europene favorabile

Fostul președinte al Consiliului European, Donald Tusk, a recunoscut, duminică, faptul că la Bruxelles există o „empatie“ în ceea ce privește posibilitatea ca o Scoție independentă să adere în viitor la Uniunea Europeană, conform BBC.

Întrebat dacă UE ar privi favorabil această opțiune, Tusk a spus că, „emoțional“, „nu e nicio îndoială că toată lumea ar fi încântată la Bruxelles și în toată Europa“, în ceea ce privește această posibilitate. Politicianul polonez a admis, totuși, că nu a vrut să spună „ceva prea direct“ pe acest subiect, însă a recunoscut că s-a simțit „foarte scoțian, mai ales după Brexit“.

Cu toate acestea, Tusk a avertizat că orice posibilă aderare a unei Scoții independente de Regatul Unit nu ar fi acceptată automat de cele 27 de state membre UE. Scoția nu va beneficia de niciun tratament special din partea blocului comunitar, fiind necesară respectarea procedurilor oficiale.

Irlanda, mai aproape de Bruxelles decât de Londra

Foto: Getty Images / Guliver

În Irlanda de Nord, unde populația s-a exprimat în 2016 pentru rămânerea în Uniunea Europeană, exemplul Scoției ar putea fi urmat, poate chiar cu argumente mai solide.

„Practic, nimeni nu voia Brexit-ul. Nici la Belfast, nici la Dublin. Dar s-a întâmplat… Este o oportunitate pentru Nord și Sud, deoarece a fost pusă pe masă o întrebare foarte simplă, care a fost uitată de mult: «De ce Irlanda este împărțită?»“, a comentat Laurence McKeown, dramaturg irlandez respectat și fost combatant IRA, într-un interviu acordat pentru Le Point.

„În nord, cei care au fost divizați mult timp – unioniști și republicani, protestanți și catolici – au ajuns pentru prima dată la un acord politic. O vreme, Partidul Unionist Democrat (DUP) și-a dorit acest Brexit, pretinzând a fi mai englez decât este, înainte de a-și da seama că electoratul său este mult mai atașat de Bruxelles decât de Londra“, a adăugat el.

„Cred că după Brexit cele două Irlande se vor reuni. Irlanda de Nord este într-un moment de cotitură. Viitorul său va fi scris mai degrabă cu Dublinul și Europa decât cu Londra, dar fantomele trecutului vor mai pluti deasupra capului nostru mult timp… Taoiseach (șeful guvernului din Dublin) s-a exprimat în favoarea unei reunificări. Peter Robinson, care a fost imaginea Partidului Unionist ani la rând, a declarat recent că va accepta rezultatul unui referendum privind reunificarea Irlandei de Nord și a Republicii. Este un pas mare“, explică McKeown.

Calmul aparent cu care Ulster a primit ieșirea oficială a Regatului Unit din UE, după 47 de ani de „mariaj“ furtunos, este înșelător. Provincia britanică Irlanda de Nord, care a votat în proporție de 56% pentru permanență la referendumul din 2016, privește cu unanimă îngrijorare la viitorul care o așteaptă.

Cel mai mobilizat partid irlandez este naționalistul Sinn Fein, fost braț politic al dizolvatei Armatei Republicane Irlandeze (IRA). Președinta sa, Mary Lou McDonald, afirmă că „mulți nord-irlandezi, care se consideră britanici sau unioniști, cred acum că unificarea Irlandei este singura și cea mai bună cale de a rămâne în blocul comunitar“.

„Acest lucru este demonstrat de faptul că un număr fără precedent de oameni efectuează formalitățile pentru obținerea pașaportului irlandez. O fac pentru a-și proteja interesele, pentru că își dau seama că aceste interese sunt mai bine servite într-o nouă Irlandă care face parte din UE“, a declarat McDonald.

O iluzie economică

Foto: Getty Images / Guliver

Irlanda a adoptat euro, astfel că o readerare a Irlandei de Nord la UE prin unificare nu ar pune mari probleme, altele decât cele legate de opoziția Londrei. Pentru Scoția însă, până la rezolvarea problemei legate de moneda națională, independența față de Marea Britanie este o iluzie, din punct de vedere economic.

Deși independența Scoției a revenit pe agenda politică, o întrebare esențială continuă să rămână fără răspuns: ce monedă va folosi Scoția independentă? Aceasta a fost, de altfel, una dintre întrebările cruciale cu ocazia referendumului de independență din 2014, amintește City A.M.

În primul rând, Scoția nu are o bancă centrală, depinzând în totalitate de Banca Angliei, iar folosirea neoficială a lirei sterline ar fi foarte riscantă.

Un exemplu foarte bun în acest sens ar fi dificultățile cu care se confruntă Facebook în încercarea de a-și lansa propria monedă digitală, libra. Deja, companii precum PayPal, Visa, Mastercard sau Ebay s-au retras de pe pozițiile de potențiali sponsori.

Iar Facebook este doar o companie, în timp ce Scoția este o țară și principala problemă este cum și-ar susține noua monedă.

Facebook își propune să susțină libra prin propriile profituri acumulate într-un portofoliu de „active cu volatilitate scăzută“. Însă, după cum remarcă Barry Eichengreen, de la Universitatea din California, „oricine a trecut prin criza financiară globală din 2008 știe că volatilitatea scăzută este mai degrabă o stare de spirit decât un atribut al unui activ“.

Un șoc asupra valorii acestor active ar echivala cu un asalt asupra băncii, în absența unei autorități care să poată printa bani.

Folosind lira sterlină, așa cum multe țări din America Latină fac cu dolarul american, scoțienii nu ar avea cum să printeze bani, dacă băncile lor ar fi atacate de o criză financiară. Taxele ar trebui să crească enorm pentru a susține instituțiile financiare.

O altă opțiune ar fi aderarea la euro. În acest caz, o problemă imediată ar fi Pactul de Stabilitate și Creștere ce prevede ca statele din zona euro să-și mențină deficitele bugetare sub trei procente din PIB. Iar datele cele mai recente arată că Scoția are un deficit public de șapte procente din PIB. Evident, această cifră este mult peste ce permit termenii de apartenență la euro. Este chiar cel mai ridicat deficit la nivelul Europei, valoarea următoare înregistrându-se în Cipru, cu 4,8 procente. Astfel că, pentru o apartenență la zona euro, Scoția ar trebui să reducă masiv cheltuielile publice.

Dacă Scoția va decide, în schimb, să-și creeze propria monedă, aproape sigur piețele vor forța reduceri similare ale cheltuielilor publice. Să nu uităm că țările mici având deficite publice mari nu sunt văzute tocmai bine.

Această problemă a fost amplificată dramatic de declarația secretarului scoțian al finanțelor, Derek Mackay, care a spus că un guvern SNP într-o Scoție independentă ar refuza să achite partea sa din imensa datorie externă a Regatului Unit.

Un deficit masiv al sectorului public și neachitarea datoriilor guvernamentale sunt departe de a fi condițiile ideale pentru lansarea unei noi monede.

Dorința de independență este deseori animată de emoție și nu de calcule pragmatice. Însă, până la clarificarea problemei legate de moneda Scoției, independența continuă să fie o iluzie. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele