Brexitul, datoria italiană și deficitul franțuzesc, riscante și pentru economia românească

53
16 minute de lectură

Impactul direct al Brexitului asupra creșterii economice în România ar fi modest: scădere cu 0,3% a PIB-ului. În schimb, România poate resimți efectele unui Brexit dezordonat prin canale indirecte de transmisie, atât prin diminuarea perspectivelor de creștere economică pentru principalii parteneri comerciali, cât și prin propagarea incertitudinii și a lipsei de încredere a investitorilor în economie, consideră BNR, în ultimul raport de stabilitate financiară, coordonat de viceguvernatorul Liviu Voinea. Problemele sunt însă amplificate de efectele măsurilor luate de Franța pentru a liniști revolta „Vestelor galbene” și de acutizarea problemelor economiei italiene. Tensiunile, incertitudinile și riscurile din marile economii europene se pot rostogoli ăn toată piața continentului, afectând inclusiv România, într-un adevărat efect de domino. 

Comisia Europeană monitorizează cu atenţie impactul bugetar al noilor măsuri fiscale care vor fi luate de guvernul francez, a declarat vicepreşedintele executivului comunitar Valdis Dombrovskis, în condițiile în care, în conformitate cu recomandările fiscale ale UE, Franţa ar trebui să-şi reducă deficitul structural în 2019 cu 0,6% din PIB, relatează Reuters şi AFP. „Monitorizăm îndeaproape noile măsuri potenţiale care au fost anunţate, dar nu putem comenta înainte ca ele să fie detaliate corespunzător”, arăta Valdis Dombrovskis în faţa parlamentarilor europeni, reuniţi în sesiune plenară la Strasbourg, în contextul promisiunilor preşedintelui francez Emmanuel Macron de a creşte puterea de cumpărare a păturilor mai puțin favorizate din populația Franței. 

Într-un discurs de circa 15 minute, foarte aşteptat de întreaga națiune, preşedintele francez a promis o serie de măsuri: creşterea salariului minim cu 100 de euro din 2019, fără ca acest lucru să-i coste vreun euro pe angajatori (deci o reducere a taxării, n.ed.), defiscalizarea orelor suplimentare muncite şi anularea creşterii de taxe care a fost impusă celor cu pensii mai mici de 2.000 de euro pe lună. Totodată, Macron le-a cerut angajatorilor, dacă își pot permite, „să plătească o primă de sfârşit de an” care nu va fi fiscalizată. În același timp însă, președintele Franței a exclus o revenire asupra măsurii de suprimare a ISF, un impozit care taxa gospodăriile cu venituri mai mari, eliminat la începutul mandatului lui Macron și care a fost percepută drept o mare nedreptate de către „Vestele galbene”. „Măsura suprimării ISF a stimulat investiţiile productive și a permis crearea de locuri de muncă”, arăta președintele Macron.

După Italia, urmează Franța

Măsurile anunţate vor costa între 8 şi 10 miliarde de euro, a declarat, luni, Olivier Dussopt, secretar de stat în Ministerul achiziţiilor şi conturilor publice, potrivit Reuters. „Este vorba de 8 până la 10 miliarde de euro. Suntem în procesul de reglaj fin pentru a vedea cum le putem finanţa”, arăta Olivier Dussopt. Totuși, noile cheltuieli sociale, alături de renunțarea la taxarea suplimentară a motorinei (taxare care a determinat declanșarea revoltei), care ar fi adus bugetului Franței venituri suplimentare de 34 de miliarde de euro, încarcă „nota finală de plată” a executivului cu circa 42-44 miliarde de euro, ceea ce reprezintă circa 2% din PIB-ul Franței. 

Anterior anunțării planului de măsuri menit să liniștească revolta „Vestelor galbene” guvernul francez se angajase la o reducere cu 0,2% a deficitului structural, fapt care, chiar și așa, condusese, luna trecută, la o evaluare de risc de neconformare de către Comisia Europeană. 

Cazul Franţei apare, în acest context, a nu fi diferit de cel al Italiei, care și ea se confruntă cu riscul unei proceduri disciplinare pentru deficitul său excesiv. Italia a intrat într-o criză politică și economică profundă, care a devenit o preocupare atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru piețele globale. La sfârșitul lunii septembrie 2018, coaliția de guvernământ, care cuprinde Mișcarea Cinci stele (Five Star Movement – M5S) și Liga Nordului, și-au anunțat bugetul pentru anul 2019, în care cheltuielile sporeau semnificativ, ajungându-se la un deficit de 2,4% din PIB. Această mișcare a deranjat partenerii Italiei din zona euro, care au făcut presiuni asupra acesteia pentru a-și diminua datoria. Impactul economic al evoluțiilor italiene este un motiv de îngrijorare, deoarece națiunea pare să se alăture altor economii aflate în dificultate, cum ar fi Spania și Portugalia, ceea ce provoacă probleme mai mari pentru UE. 

Totodată, economia italiană stă pe „nisipuri mișcătoare” în ceea ce privește fundamentele sale. Țara se situează printre statele cu cea mai mare datorie publică – în jur de 2.300 de miliarde de euro, adică 133,3% din PIB (este una dintre cele trei economii din top 10 economii ale lumii, care în anii anteriori a înregistrat o datorie mai mare de 100% din PIB) – și se confruntă cu o rată a șomajului de două cifre începând cu 2012. 

Prin comparație, datoria publică a Franței este estimată pentru acest an la 96,8% din PIB, nivel aflat cu mult peste  pragul de 60% din PIB stabilit prin Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (media europeană este de 81,6% din PIB în 2017, conform datelor Băncii Centrale Europene).

Produsul intern brut (PIB) al Italiei se situează la un nivel mai scăzut decât în 2005, iar creditele neperformante au crescut de la mai puțin de 5% în total credite în 2008, la aproape 14% în 2015. Valoarea nominală a acestora a crescut cu peste 370 miliarde euro în intervalul 2008-2015, ceea ce reprezintă mai mult de o cincime din PIB-ul italian. Între timp, împrumuturile acordate firmelor nefinanciare din Italia au scăzut cu mai mult de 10% din 2008 până în 2015. Guvernul țării a cheltuit peste 3,9 miliarde de dolari în 2015, pentru a salva patru bănci. 

Dar cea mai mare provocare cu care se confruntă Italia este cea a alegerilor anticipate, care urmează să aibă loc la începutul anului 2019. Experții consideră că bătălia se va da între eurosceptici și pro-europeni, alegerile fiind văzute ca un cvasireferendum despre rolul Italiei în UE. În cazul în care coaliția anti-Bruxelles și împotriva euro va veni la putere cu o majoritate decisivă, soarta UE și a monedei euro va fi în pericol. 

Situația va fi, în aceste condiții, foarte volatilă în Italia și în zona euro, până când alegerile vor rezolva lucrurile. Un mandat clar pentru grupurile pro-UE este de așteptat să atenueze situația, dar o victorie pentru partidele anti-UE poate adânci criza, în timp ce rezultatele nedecise vor conduce la încercări noi de formare a unor coaliții. 

Banca Centrală Europeană a subliniat, de altfel, în Raportul de stabilitate financiară publicat în noiembrie 2018, faptul că, în cazul Italiei, incertitudinile politice și fiscale, împreună cu nivelul important al îndatorării publice, au condus la îngrijorări în piața financiară și la episoade de volatilitate ridicată. Randamentele titlurilor de stat italiene au consemnat o creștere accentuată începând cu luna mai a anului 2018, situație amplificată de o lichiditate scăzută. Volatilitatea se menține ridicată pe piețele financiare, instabilitatea fiind confirmată în luna octombrie de reducerea cu o treaptă a ratingului Italiei, de la Baa2 la Baa3, de către agenția de rating Moody’s.

Pot creşte costurile de finanţare

Evoluțiile legate de deficitele fiscale din zona euro sunt privite cu îngrijorare și la București. BNR, în ultimul său Raport asupra stabilității financiare (decembrie 2018), avertiza că: „Incertitudinile politice şi existenţa unor valori ridicate ale datoriei suverane în contextul normalizării politicilor monetare pot determina creşterea costurilor de finanţare pentru guverne. Un exemplu în acest sens este reprezentat de evoluţia înregistrată de titlurile emise de statul italian, care au consemnat majorări importante ale randamentelor cerute de investitori, în contextul incertitudinii legate de formarea noului guvern şi de respingerea de către Comisia Europeană a planului de buget pentru anul următor.

Îndatorarea sectorului public continuă să fie una dintre preocupările importante la nivelul UE. Nivelul datoriei guvernamentale în PIB se află în prezent peste pragul de 60% din PIB stabilit prin Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (81,6%, în anul 2017), în principal, ca urmare a efortului consistent depus de statele membre pentru redresarea sectorului financiar şi reducerea efectelor negative ale crizei financiare internaţionale din 2007-2008. Astfel, indicatorul datorie guvernamentală în PIB a înregistrat un avans de peste 20 de puncte procentuale în primii trei ani care au urmat crizei (de la 60,7% în anul 2008 la 81,4% în anul 2011), în timp ce ajustările observate în ultimii ani au fost modeste (-5% în PIB în perioada 2014-2017).

Îndatorarea semnificativă a sectorului public este însoţită, pe de o parte, de o îndatorare majoră a sectorului privat, peste jumătate dintre state înregistrând în prezent valori de peste 100% din PIB, şi, pe de altă parte, de o deteriorare a echilibrelor macroeconomice. În aceste condiţii, perspectivele de creştere economică în spaţiul comunitar european rămân rezervate. Rata de creştere economică pentru anul 2019 este de 1,9% (Comisia Europeană, prognoza de toamnă 2018), fiind revizuită în scădere de la 2,1% (februarie 2018)”.

Să nu uităm de Brexit

„Un al doilea factor major care poate afecta semnificativ activitatea economică a statelor Uniunii în următorul an este cel privind Brexitul. Astfel, deşi la sfârșitul lunii noiembrie 2018, acordul de ieșire al Marii Britanii din UE era finalizat din punctul de vedere al negocierilor și aprobat de Consiliul European, urmând să fie ratificat de Uniunea Europeană și de Marea Britanie, multe dintre detaliile importante ale procesului au rămas a fi rezolvate în perioada de tranziţie (din martie 2019 până la sfârșitul anului 2020).

Chiar și în cazul existenței unui acord negociat pentru Brexit, vor persista incertitudini până la finalizarea tranziției, fiind necesar să se traseze scenarii adverse pentru evaluarea tuturor variantelor.”

În estimările privind impactul asupra economiei europene, Banca Centrală Europeană semnalează principalele efecte asupra zonei euro ca fiind reduse până la acest moment și limitate la piața valutară, însă notează, în continuare, posibile riscuri care ar putea apărea în lipsa ratificării acordului. Acestea se referă, în principal, la i) compensarea transfrontalieră a contractelor derivate în cazul în care contrapărțile centrale din Marea Britanie devin entități terțe nerecunoscute, ii) tratarea cerințelor minime de fonduri proprii și datorii eligibile în cazul în care Marea Britanie nu recunoaște Comitetul unic de rezoluție (SRB) ca autoritate de rezoluție, iii) derularea contractelor derivate extrabursiere în lipsa acțiunilor de reducere a riscurilor din partea sectorului privat. Conform concluziilor consultărilor Fondul Monetar Internațional cu Marea Britanie, în baza Articolului IV, creșterea economică este estimată să rămână la aproximativ 1,5%, în cazul unei tranziții ordonate de ieșire din UE. 

Pe lângă probleme economice precum cererea internă redusă și datoria publică (85,8% din PIB, conform unei estimări a Oficiului Național de Statistică din Regatul Unit), FMI semnalează drept cea mai mare amenințare asupra creșterii economice în Marea Britanie posibilitatea unui Brexit fără acord. Într-un asemenea scenariu, Banca Angliei estimează un impact negativ asupra economiei Marii Britanii cuprins între -4,75% și -7,75% pe termen mediu (contracție a PIB în anul 2023, comparativ cu prognoza din Raportul de inflație al Băncii Angliei, noiembrie 2018), însă apreciază că instituţiile de credit britanice pot face față unui scenariu advers, precum Brexit, conform testelor de stres aplicate în cel mai recent exercițiu.

Investițiile firmelor din Marea Britanie în România tind spre zero

Analizând nivelul deschiderii față de Marea Britanie, conform unui studiu efectuat în Olanda și estimărilor FMI, se prognozează că cel mai mare impact asupra economiei va fi resimțit de Irlanda, urmată de Belgia și de Luxemburg. În cele două variante analizate (lipsa unui acord negociat și varianta unui acord de liber schimb), impactul asupra creșterii economice în România ar fi modest, de scădere cu 0,3% a PIB-ului.

Până în prezent, Brexit nu a avut o influență puternică asupra economiei românești.

Exporturile României de bunuri și servicii către Marea Britanie s-au majorat după votul la referendum în favoarea Brexit, atât în termeni absoluți, cât și relativi (4,9% din total exporturi în anul 2016, 5% în anul 2017 și 5,3% în primele nouă luni din anul 2018). În schimb, fluxul anual al investițiilor străine directe ale Marii Britanii în România s-a redus (278 de milioane de euro în anul 2016, 97 de milioane de euro în anul 2017 și 33 de milioane de euro în primele nouă luni din anul 2018), această ţară deținând 2,1% din stocul total de investiții străine directe din România (date la septembrie 2018).

Impactul direct al Brexit asupra sistemului financiar este anticipat a fi limitat, având în vedere că nicio instituție de credit din România nu este sucursală sau filială a unei bănci din Marea Britanie, iar numărul de instituții financiare cu capital majoritar britanic care acționează direct pe piața locală este redus. Mai mult, finanțarea externă a sectorului bancar românesc s-a redus, diminuându-se astfel riscul de contagiune. În ceea ce privește sectorul nefinanciar, firmele cu participații din Marea Britanie la capital sunt reprezentate într-o măsură redusă în economia autohtonă (circa 0,2% din numărul total de firme) și au o pondere în creditul bancar de 1%.

Însă România poate resimți efectele unui Brexit dezordonat prin canale indirecte de transmisie, atât prin diminuarea perspectivelor de creștere economică pentru principalii parteneri comerciali, cât și prin propagarea incertitudinii și a lipsei de încredere a investitorilor în economie, conducând la creșterea primelor de risc. Episoadele de deteriorare bruscă a prețurilor pe piețele de capital internaționale din lunile februarie și octombrie ale acestui an au semnalat un potențial ridicat de contagiune și de propagare a incertitudinilor investitorilor. Eventualele corecții ale primelor de risc se pot translata asupra sistemului financiar, ca urmare a condițiilor economice și financiare globale caracterizate de supraevaluarea activelor și de îndatorarea excesivă a companiilor.

România – deficitul structural poate crea unele dificultăți

Nici România nu este scutită de problemele care se manifestă în cadrul marilor economii din zona euro. Conform BNR, un „risc sistemic de natură internă este cel privind tensionarea echilibrelor macroeconomice. Nivelul riscului se menține la un nivel mediu, dar în creștere, în special ca urmare a deteriorării deficitelor gemene (deficitul fiscal și deficitul de cont curent). Deficitul fiscal s-ar putea menține sub pragul de 3% (după metodologia ESA), dar devierea importantă a deficitului structural, începând cu anul 2016, de la angajamentele asumate în cadrul obiectivului bugetar pe termen mediu, poate crea unele dificultăți în păstrarea sustenabilității datoriei publice într-un scenariu advers. Menținerea deficitului structural în limita asumată în cadrul obiectivului bugetar pe termen mediu este cea mai importantă măsură pentru asigurarea sustenabilității datoriei publice, în condițiile unor evoluții nefavorabile. Estimările Comisiei Europene privind deficitul structural indică, pentru sfârșitul anului curent, o valoare de -3,3% din PIB, respectiv, de -3,4% din PIB pentru anul 2019. La rândul său, deficitul de cont curent a continuat să se majoreze, dar într-un ritm ușor mai lent în prima jumătate a anului 2018. Deficitul a ajuns la 3,2% din PIB în perioada T3/2017 –T2/2018, fiind sub valoarea medie pe termen lung a indicatorului, dar semnificativ peste valorile din restul țărilor UE (unde se înregistrează excedente de cont curent, în cele mai multe situații).”

Țara noastră poate resimți efectele unui Brexit dezordonat prin canale indirecte de transmisie

Incertitudinile privind evoluțiile economice din UE sunt un adevărat risc sistemic de natură externă, avertizează BNR în Raportul asupra stabilității financiare. ”Înregistrarea unor evoluţii economice sub aşteptări, politici fiscale ce s-ar putea dovedi nesustenabile în unele din statele importante ale zonei euro (de exemplu, Italia), în contextul unor valori deja ridicate ale îndatorării suverane, procesul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană (Brexit) etc., reprezintă vulnerabilități europene care se pot translata și în sistemul financiar românesc.

Pe de o parte, este de aşteptat ca Brexit să continue să genereze incertitudine la nivelul statelor membre, chiar şi în contextul în care s-a ajuns la un acord între cele două părţi, având în vedere că multe detalii sunt încă supuse discuțiilor, urmând a fi clarificate până la finalul anului 2020, iar acordul nu a fost încă ratificat. Deşi efectele directe asupra României sunt preconizate a fi relativ limitate, ţara noastră poate resimți efectele unui Brexit dezordonat prin canale indirecte de transmisie, atât prin diminuarea perspectivelor de creștere economică pentru principalii parteneri comerciali, cât și prin propagarea incertitudinii și a lipsei de încredere a investitorilor în economie, conducând la creșterea primelor de risc. Pe de altă parte, majorarea îndatorării sectorului public, coroborată cu avansul înregistrat la nivelul sectorului privat, poate contribui la creşterea sentimentului de incertitudine, cu efecte negative potenţiale asupra costurilor de finanţare, în condiţiile normalizării politicilor monetare. În această situaţie, calibrarea adecvată a mixului de politici interne, păstrarea echilibrelor macroeconomice în bună ordine și evitarea supraîndatorării sunt necesare în contextul în care investitorii diferenţiază în funcţie de mixul intern de politici.”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele