Asistăm la o schimbare fundamentală de ton și abordare în politica Bucureștiului față de Chișinău. La întâlnirea de început de an cu membrii Corpului Diplomatic, președintele Klaus Iohannis a anunțat că România va continua cu Republica Moldova doar proiectele de sprijin dedicate direct cetățenilor, proiecte cu impact local și cele de interconectare strategică. Aceasta înseamnă că România nu va mai acorda un sprijin direct Guvernului Republicii Moldova.

În noiembrie, guvernul Maia Sandu, susținut de o coaliție dintre Blocul ACUM, proeuropean și socialiștii pro-ruși, a fost demis prin moțiune de cenzură. O moțiune pe care au susținut-o socialiștii, alături de cei din Partidul Democrat, al oligarhului Vladimir Plahotniuc. Și aceasta, după ce Blocul ACUM și socialiștii conveniseră să guverneze împreună tocmai pentru a pune capăt „guvernării oligarhice”.

Curioasa alianță politică părea chiar rezultatul unui compromis la o scară mai largă între Moscova și Bruxelles (sau mai curând Berlin), peste capul Bucureștiului, suspectat că ar fi ținut, mai mult sau mai puțin voalat, partea lui Plahotniuc.

Faptul că de la București se schimbă foaia este, pe de o parte, rezultatul instalării unui nou guvern în România și al unui aplomb sporit al președintelui Iohannis în afacerile interne și regionale. Dar este și urmarea unei tot mai vădite orientări pro-moscovite a noului executiv moldovean, condus de Ion Chicu, controlat de socialiști și susținut din parlament de către democrați.

Iată câteva exemple care vin să ilustreze această situație: preluarea de către un oligarh rus a Aeroportului Internațional Chișinău, preluarea de către fiul procurorului general al Federației Ruse a grupului de presă controlat de socialiști sau blocarea reformei justiției după demiterea guvernului Maia Sandu.

Ei bine, în acest context, mesajul de la București poate avea consecințe mai ample. România a fost în ultimul deceniu cel mai important susținător al intereselor Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Să nu uităm că desființarea regimului de vize a fost anunțată în 2013, la Bruxelles, de președintele Comisiei Europene, premierul moldovean și premierul român de la acea vreme, Victor Ponta, într-o conferință comună. Bruxelles nu poate rămâne indiferent la semnalul dat acum de la București.

Republica Moldova este dependentă de finanțarea externă, din partea „partenerilor de dezvoltare” – potrivit expresiei folosite la Chișinău. Este vorba în principal de Uniunea Europeană, dar și România joacă, separat, un rol important, după cum veți vedea.

După alegerile municipale din vara anului 2018, invalidate de justiție, Comisia Europeană a blocat finanțarea Republicii Moldova. De-abia după constituirea guvernului Maia Sandu, în vara anului trecut, Bruxelles-ul a deblocat banii, o primă tranșă, de 30 de milioane de euro, fiind acordată în octombrie anul trecut. Din această sumă, o treime o reprezintă fonduri nerambursabile – deci bani gratis.

Să nu uităm că, în 2015, după furtul unui miliard de dolari din băncile moldovenești, ceea ce echivala cu 13% din produsul intern brut, țara s-ar fi prăbușit financiar dacă Bucureștiul n-ar fi acordat, în regim de urgență, un împrumut de 60 de milioane de euro guvernului de la Chișinău.

În afara susținerii europene, România a renovat, pe banii ei, aproape 1.000 de grădinițe, a donat aproape 200 de microbuze școlare. România oferă peste 1.000 de locuri gratuite în tabere pentru copiii din Republica Moldova și, de asemenea, pune la dispoziție un mare număr de burse. SMURD și-a extins aria de activitate și dincolo de Prut.

România a renovat 16 secții la Institutul Mamei și Copilului din Chișinău. La Cahul, a fost creat un centru de transfuzie a sângelui, iar teatrul de acolo se renovează cu bani românești. În Chișinău, Sala cu Orgă se reabilitează tot cu bani românești. Muzeul de Artă, astăzi deschis vizitatorilor într-o frumoasă clădire neoclasică, a fost renovat tot pe banii contribuabilului român. Și lista e departe de a fi completă, pentru că mai există o grămadă de proiecte mici, greu de inventariat, susținute de autorități locale din România – consilii județene sau orașe înfrățite.

Toate proiectele au un impact direct asupra vieții locuitorilor, deși nu întotdeauna există și recunoștință pentru asta. După cum spunea recent, cu năduf, ambasadorul român la Chișinău, Daniel Ioniță, în Republica Moldova „americanii fac drumuri, românii grădinițe, iar oamenii votează cu rușii”.

Fidel orientării sale pro-estice, președintele Dodon anunța în toamnă un amplu împrumut de 500 de milioane de dolari din Rusia – și care în decembrie s-a făcut de doar 300 de milioane. Banii, însă, n-au ajuns. Cât despre condiții, rămâne de discutat.

Dar evident că nu vor fi condiții legate de liberalizare, de reformarea justiției sau statul de drept, așa cum sunt cele puse de „partenerii de dezvoltare”. Și aceste detalii nu vor trece neobservate la Bruxelles, după cum nu trec nici la București. ■