Bucureștiul, peste Helsinki, Berlin sau Roma la PIB pe locuitor (PPC)

În România, PIB-ul pe cap de locuitor măsurat în funcție de standardul parității puterii de cumpărare (PPC) a crescut de la 26,8% din media UE-27 plus Croația, în 2000, la 39,8% în 2005, la puțin peste 40% la momentul aderării la UE în 2007, pentru a ajunge la 63% din media UE în 2017, arată datele Eurostat. Diferențele dintre capitala țării și regiuni sunt însă substanțiale, chiar dacă ritmul de creștere al țării s-a transferat și către acestea. Se poate afirma, pe baza cifrelor, că respectivele disparități chiar s-au amplificat.

În 2017, regiunea București-Ilfov a înregistrat un PIB pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare, de 43.200 EUR, de 1,4 ori mai mare decât media UE, urcând de la un nivel de 75% din media UE-27 în 2005. PIB-ul regiunii București-Ilfov este astfel de aproape 3,7 ori mai ridicat decât cel din regiunea Nord-Est, cea mai săracă regiune a țării (39% din media UE-28 în 2017). În 2005, diferența era de „doar” trei ori mai mare (75% vs 24% în 2005).

Cu excepția regiunii capitalei, PIB-ul pe cap de locuitor se situează la jumătate din media UE. Cea mai bogată regiune este regiunea Vest (67% din media UE-28), urmată de regiunea Centru (60%), Nord-Vest (56%), Sud-Est (53%), Sud Muntenia (50%), Sud-Vest Oltenia (45%) și, așa cum arătam, regiunea Nord-Est (39%).

Atunci când se iau în considerare toate regiunile UE, regiunile din România cu niveluri inițial mai scăzute ale PIB-ului pe cap de locuitor au cunoscut rate de creștere comparativ mai mari după aderarea la Uniunea Europeană, arată un document de lucru al Comisiei Europene publicat în urmă cu o săptămână.

La nivelul zonei central- și est-europene, se poate spune că România a recuperat din decalajele față de vecini, manifestându-se ca un pol de dezvoltare în devenire. Astfel, comparând nivelul de dezvoltare al regiunilor din estul Ungariei, se pot observa diferențe semnificative față de regiunile românești din vestul țării. Spre exemplu, macroregiunea Câmpia Panonică înregistrează un nivel al PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare de 45% din media UE-28 (cu variații între 43% și 48% între cele trei regiuni de dezvoltare componente), față de un nivel pentru regiunile românești de 67% pentru regiunea Vest, de 60% pentru regiunea Centru și de 56% pentru regiunea Nord-Vest. Și în cazul capitalelor, Bucureștiul a surclasat Budapesta, dacă avem în vedere nivelul PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare ca pondere în media UE-28 (144% vs 139%). Și prin raportare cu vecinii din sud, membri ai UE, România stă mai bine. Astfel, nivelul PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare din media UE-28 este de 31% pentru regiunea bulgărească Nord-Vest, de 34% pentru regiunea Centru-Nord și de 39% pentru regiunea Nord-Vest (cu litoralul bulgăresc). Valorile sunt net inferioare regiunilor românești Sud-Est (53%), Sud Muntenia (50%), Sud-Vest Oltenia (45%). Iar în ceea ce privește comparația capitalelor, regiunea bulgărească Sud-Est, ce cuprinde și capitala, Sofia, înregistrează un nivel al PIB la PPC din media UE-28 de doar 79% (față de 144% pentru București-Ilfov). De altfel, această valoare medie clasează Bucureștiul peste capitale sau regiuni ce includ capitale de țări precum Attica (Atena – 91%), Lisabona – zona metropolitană (100%), Lazio (cu Roma – 111%), Berlin (118%) sau chiar Helsinki-Uusimaa (141%).

De asemenea, în București-Ilfov investițiile ca procent din PIB sunt de două ori mai mari decât media UE și de 1,5 ori mai ridicate decât media națională.

Totuși, lipsa dezvoltării infrastructurii (străzi, utilități, internet etc.), dar și lipsa de viziune a autorităților centrale și locale pentru crearea unor condiții de trai propice ar putea să frâneze pe viitor dezvoltarea capitalei României și a celorlalte regiuni ale țării, în general.

Se poate observa că în cazul a cinci state dezvoltate din UE – Germania, Marea Britanie, Italia, Irlanda și chiar Austria – regiunea capitalei nu este neapărat și cea mai dezvoltată prin raportare la nivelul PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare ca procent din media UE-28. Există poli de dezvoltare concurenți care au antrenat și dezvoltarea statului respectiv. În Germania, în special, se remarcă numărul mare de regiuni mult mai dezvoltate decât Berlinul (Stuttgart, Karlsruhe, Bavaria, Bremen, Hessen etc.), regiuni a căror dezvoltare a fost posibilă și ca urmare a existenței unei rețele extinse de căi de comunicație (autostrăzi, canale navigabile, căi ferate).

În România, din păcate, dezvoltarea economică pare să se sufoce din lipsa căilor de comunicație, după cum constata și un senator al coaliției aflate la putere. Astfel, Ioan Chisăliţă, senator PSD, declara recent că: „Fac acest drum la Bucureşti săptămânal (de la Reșița, n.r.). Dacă la început îl făceam în şase ore, după o guvernare a tehnocraţilor, astăzi, după de Guvernul nostru, al PSD, a luat măsuri care au dus la creştere economică, fac acest drum în opt ore. Pentru că sunt foarte multe camioane, foarte multe mijloace de transport, care fac acest drum şi care au dus, datorită măsurilor de creştere economică, au făcut ca aceste drumuri să fie mult mai circulate. De aceea e nevoie de un drum expres”.

Răspunsul principalului decident politic al PSD, Liviu Dragnea, este însă stupefiant și ne arată ce priorități au guvernanții – identificarea dușmanilor autostrăzilor (care or fi aceia?): „Economia a crescut într-un ritm mai mare decât putem dezvolta drumurile. O să dezvoltăm şi drumurile, o să facem şi autostrăzi. După doi ani, am reuşit să identificăm o parte dintre piedicile şi cei care pun piedici acestor lucrări”.

Productivitate a muncii cu peste 22% mai mare față de media UE, în București

Diferențele de dezvoltare sunt resimțite și pe piața forței de muncă. „În 2016, diferențele de la o regiune la alta în ceea ce privește productivitatea muncii au fost printre cele mai ridicate din UE. Regiunea București-Ilfov a înregistrat cea mai mare productivitate (cu 22 % peste media UE), în timp ce în regiunea Nord-Est productivitatea se situa la doar o treime din media UE.

Productivitatea medie pentru toate regiunile, cu excepția capitalei, reprezintă doar jumătate din media UE”, se arăta în documentul Comisiei Europene.

Rata șomajului la nivel regional a variat în mod semnificativ în 2017, de la 2,9 % în Nord-Est la 7,7 % în Sud-Vest Oltenia, în ciuda unei reduceri a decalajului dintre regiuni, de la 6,9 puncte procentuale în 2016 la 4,8 puncte procentuale în 2017.

„Indicatorii socioeconomici regionali arată că există un decalaj major între capitala aflată în creștere, care atrage în principal mână de lucru calificată în sectoarele cu o valoare adăugată mai mare, și restul țării, unde ocuparea forței de muncă este concentrată în sectoarele cu valoare adăugată mai scăzută, în contextul emigrației. Inegalitatea veniturilor rămâne ridicată, cu disparități regionale și de gen. În pofida unei scăderi considerabile față de nivelul maxim înregistrat în 2015, inegalitatea veniturilor rămâne cu mult peste media UE. Conform tabloului social de bord care însoțește Pilonul european al drepturilor sociale, veniturile deținute de segmentul superior de 20% din populație sunt de 6,5 ori mai mari decât cele deținute de segmentul inferior de 20 % din populație (față de 5,1 în UE)”, conchide raportul Comisiei Europene.

Niveluri ridicate ale inegalității veniturilor se înregistrează în special în rândul populației în vârstă de muncă și sunt determinate mai degrabă de faptul că persoanele mai sărace sunt relativ mai sărace, decât de faptul că persoanele mai bogate devin relativ mai bogate, explică studiul CE.

Rata sărăciei persoanelor încadrate în muncă este de cinci ori mai mare în cazul lucrătorilor cu un nivel scăzut de instruire decât în cazul absolvenților de studii superioare.

Bărbații sunt mai expuși la acest risc decât femeile, însă în cazul acestora din urmă, probabilitatea de a fi inactive este de două ori mai mare decât în cazul bărbaților.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele