Trei guvernatori ai băncilor centrale au vorbit ieri. Toți au transmis avertismente prudente privind impactul unei crize a coronavirusului, numit oficial acum COVID19, asupra economiei globale. Primul a fost Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), care a camuflat avertismentul într-o constatare oarecum favorabilă vieții cotidiene: inflația se va tempera ca urmare a încetinirii economiei globale. În spatele acestei evaluări, potrivit căreia creșterea prețurilor s-ar putea tempera, stau motivul, logica lui: încetinesc economiile partenere.

Ca atare, și economia noastră va încetini și, de aici, gândul zboară instantaneu la spațiul fiscal de care dispunem pentru aventurile electorale cu banii bugetului. Al doilea bancher central care a vorbit de COVID19 a fost Christine Lagarde, care a avertizat că acesta va influența și va alimenta incertitudinile și are potențialul de a zdruncina creșterea globală. „În timp ce amenințarea unui război comercial dintre Statele Unite și China pare să se fi redus, coronavirusul adaugă un nou strat de incertitudine“, a spus Lagarde. Și a adăugat: „Pe termen scurt, incertitudinile sunt legate în principal de riscurile globale – comerț, geopolitică și, acum, focarul coronavirusului și efectul potențial al acestuia asupra creșterii globale“. Jerome Powell, șeful Federal Reserve, sistemul american de bănci centrale, nu a ratat subiectul, pe care-l monitorizează atent, deoarece „ar putea crea probleme în economia Chinei care se vor revărsa în restul economiei globale“. De ce este important acum efectul coronavirusului pentru noi? Deoarece, poate la fel ca în 2008, noi nu suntem atenți la ce se întâmplă în jurul nostru. Mai mult, în an electoral tentația unor promisiuni nerealiste, care vor apăsa excesiv pe bugetul extrem de mic al țării, este un pericol imens, greu de evitat. Toată lumea financiară pariază pe ipoteza declanșării unei recesiuni globale în următorii ani. Interesant, spaima nu se naște din crizele, multiple, care zgâlțâie piețele financiare, ci de la teoria ciclurilor economice, confirmată istoric. Potrivit acesteia, un ciclu economic acoperă sezoane de reviriment, după criză, urmate de expansiune a economiei, de supraîncălzire a economiei și, apoi, de recesiune. Suntem într-un moment de supraîncălzire calmată de o cădere a economiilor? Până nu demult, bursele erau barometrul crizelor. Într-adevăr, marile crize erau precedate de piețe bursiere în scădere, așa-numitele piețe ale urșilor, leneșe, spre hibernare. Acum însă, marile case de brokeraj și fondurile de investiții folosesc algoritmi pentru plasarea banilor. De aici sensibilitatea mai mare a piețelor financiare sau lipsa lor de reacție imediată în fața unui fenomen nou, neintrodus în ecuația tranzacționării, care, aparent, arată o piață calmă. Deocamdată, nimeni nu pariază pe o recesiune imediată, însă nimeni nu o exclude în următorii doi ani. Problema e că în următorii doi ani economia noastră va trebui să facă față unui buget supraîncărcat de datorii. Cum rezolvăm problema cheltuielilor cu pensiile și cu celelalte obligații sociale ale bugetului în cazul în care acestea vor depăși masiv limita de alarmă, de 3% din PIB? Răspunsul simplu al unor inițiatori ai majorării pensiilor a fost: ne împrumutăm. Ei bine, acum, guvernatorul Isărescu atrage atenția că oricare guvern ar gestiona țara în următorii ani, trebuie să analizeze cu seriozitate răspunsul la următoarele întrebări, nerostite până acum: „Care sunt sumele care trebuie împrumutate? Dacă sunt enorme, să vedem cine ţi le dă, în ce condiţii, dacă poţi să dai banii înapoi“. Și asta, adaugă Isărescu, „asta este o discuţie serioasă“. Într-adevăr, vom putea aduna cheltuielile bugetare ale anului viitor de-abia după ce se termină alegerile, să vedem cine strânge cioburile sau, mai degrabă, șurubul. Iar dacă va fi vorba de sume „enorme“, întrebarea să vedem cine și în ce condiții ni le dă are de fapt sensul unui avertisment sever. Altfel spus, să ne uităm mai atent în istoria recentă a Greciei, înainte de adoptarea monedei unice. Și ei, ca și ai noștri, tot cu pensiile au sedus electoratul. Un alt semnal a fost strecurat printre rânduri de guvernatorul Isărescu. Cel privind repulsia băncii centrale față de folosirea tiparniței de bani în scopul rezolvării problemei. Desigur, guvernatorul s-a referit la mecanismul interesant și oarecum misterios al capturării excesului de lichiditate de către banca centrală. Adică, după ce Ministerul de Finanțe cere băncii centrale să-i verse, în lei, o parte din valuta plasată în vistieria BNR de către acesta, obținută prin împrumuturi, se pune în mișcare tiparnița de lei… Ce face BNR? Îi scoate pe cei care sunt exces, deoarece, dacă rămân în piață, băltind, produc inflație. Pentru înțelegere, recomand un exercițiu de rememorare a anilor ’90… „Intervenim noi și absorbim… controlăm evoluțiile“, a spus guvernatorul. Dar, atenție, banca centrală lucrează cu 40 de bănci comerciale și fiecare are propria strategie. Deci nu este un exercițiu simplu. Un alt exemplu de primejdie este un atac speculativ, a mai avertizat Isărescu, pornit pe când la noi e noapte, dinspre marile burse. Ce faci, dimineață, când leul s-a prăbușit? Mai poți să-l reașezi pe o traiectorie calmă și, dacă încerci, cât costă asta și pentru cât timp? Iată că, sugerează guvernatorul, problemele fiscale nu se pot rezolva cu instrumente monetare, fie și pentru că leul nu este o monedă de rezervă a lumii. În esență, guvernatorul Isărescu recomandă prudență, o evaluare coerentă, completă și lucidă a realității bugetare. Aproape imposibil în actualul spațiu politic? Probabil. Și mai recomandă ceva Isărescu: să nu ne jucăm cu majorarea taxelor, deoarece atunci vom crea mari probleme economiei. După decriptarea, parțială, a acestor mesaje transmise de guvernator, discret, în limita mandatului, nu ne rămâne decât să sperăm că virusul cel nou se va domoli în primăvară, iar Brexit-ul va continua fără spasme fiscale. Orice s-ar întâmpla, în 2021 bugetul nostru intră în carantină, cu sau fără recesiune globală. ■