Bugetul la jumătatea anului: nevoi mari, bani puțini

Veniturile fiscale ale statului sunt fragile și nu urmează traiectoria creșterii economiei, ceea ce îngrijorează și dezamăgește, totodată.

182
9 minute de lectură

România a afișat un deficit bugetar masiv în primul semestru al anului, confirmând așteptările economiștilor. Veniturile fiscale ale statului sunt fragile și nu urmează traiectoria creșterii economiei, ceea ce îngrijorează și dezamăgește, totodată.

de Anca Dragu

Ca orice persoană – fizică sau juridică –, statul întocmește un buget cu toate veniturile și cheltuielile pe care intenționează să le facă pe parcursul anului. La sfârșitul fiecărei luni, statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, ne arată cât s-a încasat și cât s-a cheltuit în luna precedentă. Aceste cifre sunt importante pentru a estima eficiența statului, dar și pentru a estima probabilitatea de încadrare în ținta de deficit și, ca urmare, eventuala urgență de a lua tăia unele cheltuieli sau a crește taxe și impozite. Astfel, evaluarea încasărilor și a cheltuielilor la jumătatea anului este un moment important pentru a înțelege acuratețea și realismul estimărilor inițiale, care sunt nevoile încă neacoperite în buget pe care le vom finanța și pe care le vom amâna pentru anii viitori și la ce ne putem aștepta în domeniul fiscal bugetar.

Deficit dublu față de 2017

La jumătatea anului, bugetul general consolidat înregistrează un deficit de 14,97 miliarde de lei, respectiv 1,6% din produsul intern brut (PIB), un salt aproape spectaculos comparativ cu ultimii ani. Astfel, deficitul bugetar a urcat la 6,3 miliarde de lei în 2017, la 3,9 miliarde lei în 2016 și la 3,5 miliarde în 2014. În 2015, statul a funcționat prudent, cu un surplus de 4,2 miliarde. Este cel mai mare deficit bugetar semestrial din ultimii șase ani, adică după stabilizarea economiei românești în perioada post-criză.

Totuși, observăm că acest deficit masiv a fost luat în calculul bugetar. Comparând datele la șase luni cu programul bugetar pentru aceeași perioadă, remarcăm că deficitul prognozat era de 2% din PIB, respectiv de 18 miliarde de lei, deci rezultatul primului semestru corespunde așteptărilor autorităților. Însă mai observăm că și veniturile au fost supraevaluate, ele fiind mai mici cu 7,68 de miliarde de lei decât programate.

Din perspectiva cheltuielilor bugetare, comparație este irelevantă din cauza sezonalității accentuate a acestora în România. Prin tradiție bugetul general consolidat intră pe minus abia după 4-6 luni de la începutul anului. Cu toate acestea, programarea bugetară pe trimestre este întotdeauna liniară, pentru a permite finanțarea deficitului, dar și ca o măsură de impulsionare a efectuării cheltuielilor de investiții pe tot parcursul anului.

Astfel, execuția bugetară este liniară pe partea de venituri și complet neliniară pe partea de cheltuieli, cu cele mai multe cheltuieli de investiții realizate în ultimele 2 luni ale anului. Această debalansare a bugetului, în care banii se acumulează oarecum ordonat, iar cheltuielile cu investiții și achiziții se fac masiv în ultima parte a anului este explicată în primul rând de cadrul legal actual, de faptul că bugetul este organizat pe bază de numerar (adica plăți efective, nu angajamente), dar și de lentoarea proceselor de investiții și achiziții în contextul unei capacități instituționale suboptimale.

„Revoluția” fiscală, măsurile populiste, slaba colectare a veniturilor fiscale și achizițiile de echipamente militare sunt principalele elemente care au inflamat deficitul bugetar record. Față de aceeași perioadă din anul precedent, veniturile publice totale au crescut cu 12,6%, în timp ce cheltuielile au crescut cu 19%. Încasările bugetului au ajuns la 14,2% din PIB, în timp ce cheltuielile consumă 15,8% din PIB.

Contabilitate derutantă

Din păcate, încercarea de a compara datele actuale cu cele afișate în anii precedenți este dificilă, deoarece, începând cu 2017, la categoria fondurilor de coeziune de la Uniunea Europeană au fost adăugate subvențiile pentru agricultură primite de bugetul nostru. Această schimbare de raportare a echivalat cu o majorare a veniturilor de la UE cu circa 14 miliarde de lei în 2017 și 18 miliarde de lei în 2018. Exercițiul a schimbat statistica bugetară, atât veniturile, cât și cheltuielile par mai mari cu 2% din PIB. Ca atare, din cele 6,8 miliarde de lei înscrise în buget la categoria sumelor primite de la Uniunea Europeană, numai 1,4 miliarde de lei sunt fonduri de coeziune. Eliminând acest „artificiu” contabil, observăm o scădere masivă a veniturilor colectate de stat în primul semestru în acest an, față de anul excedentului bugetar, 2015, când însă taxa pe valoarea adăugată (TVA) era de 24%. Astfel, veniturile totale în primul semestru au fost de 13,6% din PIB, față de 13,8% în 2017 (cu aceeași corecție), 14,3% în 2016 și 15,8% din PIB în 2015.

Încasăm prea puțin din taxarea consumului

Încasările statului au fost influențate negativ de veniturile fiscale, care, aparent sunt la nivelul anului precedent, în ceea ce numim termeni nominali, dar, raportat la economie, au scăzut cu 1 punct procentual, pâna la 7,3% din produsul intern brut al acestui an. Evoluția încasărilor din TVA dezamăgește și îngrijorează totodată. Încasările din TVA, ca procent din PIB, sunt cu 0,2% mai mici față de aceeași perioadă a anului trecut, iar acest lucru s-a petrecut în condițiile în care nu au fost reduceri ale cotelor de TVA și nici nu s-a modificat structura consumului. În termeni nominali, încasările din TVA au crescut cu numai 5,9%, deși consumul – ca principală sursă a colectării TVA – a crescut cu 7,5% (în primele 5 luni din 2018). Sub așteptări se situează și încasările din impozitul pe profit, care scad cu 0,1 puncte procentuale. Evoluția slabă a încasărilor din TVA și din impozitul pe profit ar trebui să-i pună pe gânduri pe șefii ANAF și să ia măsuri urgente de modernizare și depolitizare a instituției, pentru a o face mai eficientă.

Încasările din impozitul pe venit și pe salarii scad ca procent din PIB, cu 0,5%, până la 1,3% din PIB, dar este un efect firesc al reducerii impozitului pe venit de la 16% la 10%. În ansamblul bugetului, această scădere pare compensată de contribuții mai mari. Contribuțiile au crescut de la 4,2% din PIB la 5% din PIB ca urmare a majorării ratei în momentul transferului contribuțiilor de la angajator la angajat, a creșterii salariilor în special în sectorul public, precum și a majorării salariului minim. Eliminând aceste influențe, creșterea încasărilor din contribuții la asigurări sociale nu indică o mai bună colectare, care să reflecte o reducere a muncii la negru.

Cheltuielile publice se remarcă printr-o anvelopă salarială mai mare cu 0,3% față de primul semestru din 2017, ajungând la 4,4% din PIB în primul semestru al anului 2018. Tot cu 0,3 pp cresc și cheltuielile de capital, atingând astfel 0,8% din PIB. Cheltuielile cu dobânzile sunt în creștere cu 0,1%, din efectul combinat al amplificării deficitului și al majorării costului de finanțare.

În acest spațiu bugetar relativ strâns, o eventuală rectificare ar trebui să facă față nevoilor suplimentare de bani pentru cheltuielile de personal, sacrificând însă investițiile.

O extrapolare a cheltuielilor de personal și a celor de asistență socială până la sfârșitul anului relevă un necesar de încă aproximativ 5 miliarde de lei la pensii și 3 miliarde de lei la salarii. La prima rectificare bugetară, aceste sume ar putea fi transferate de la cheltuieli de capital și de la cheltuieli cu bunuri și servicii, diminuând astfel investițiile și sumele alocate sectorului de sănătate. Este greu de crezut că statul va putea colecta mai multe venituri în partea a doua a anului, în condițiile în care încasările fiscale în primul semestru sunt sub estimări, dar și sub evoluția agregatelor macroeconomice.

Pe scurt, la jumătatea anului 2018 putem spune că elaborarea și implementarea politicii fiscal- bugetare nu țin cont de nevoile uriașe cu care se confruntă România în domeniul investițiilor în infrastructura fizică, în educație, în sănătate și în domeniul asistenței sociale.

România continuă politica fiscal-bugetară prociclică, cu creșteri de cheltuieli permanente, reduceri de taxe și impozite și deficite bugetare în perioada de ascensiune economică. O politică fiscal-bugetară sănătoasă și responsabilă ar trebui să creeze rezervele necesare sprijinirii economiei în momentul unei încetiniri a ritmului de creștere sau chiar recesiune. Un deficit bugetar de 3% în perioada de boom economic se metamorfozează într-un deficit cel puțin dublu în perioada de recesiune. Ca atare, statul este forțat să continue lungul șir de măsuri economice prociclice, neinspirate, prin creșterea impozitelor și tăierea unor cheltuieli de investiții, accentuând astfel criza și amânând ieșirea din ea.

Implicațiile macroeconomice ale politicii fiscale prociclice actuale sunt clare și imediate: intensificarea inflației, creșterea deficitului de cont curent și deprecierea monedei naționale, creșterea datoriei publice nominale și a costurilor de finanțare a datoriei. Costul împrumuturilor statului a crescut cu 1-2% față de anul trecu. Mai mult, statul intră într-o competiție incorectă cu sectorul privat pentru accesul la resurse de finanțare. Cele 15 miliarde de lei care finanțează deficitul bugetar la 6 luni ar fi putut ajunge în sectorul real pentru finanțarea proiectelor de investiții private. Resursele financiare disponibile pentru sectorul privat devin astfel mai rare și mai scumpe, ceea ce conduce la o dezvoltare mai lentă a sectorului privat și marchează intrarea într-un cerc vicios de subdezvoltare și subinvestire.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele