Buttonwood: Uitați de instincte. De ce e bine să cumpărați acțiuni din zona euro

Înțelepciunea contrariană a lui George Costanza.

33
6 minute de lectură

Ediția tipărită | Finanțe și economie

9 iunie 2018

ÎNTR-UN EPISOD din „Seinfeld”, serialul de comedie american din anii 1990, George Costanza, ratatul cronic interpretat de Jason Alexander, se hotărăște că toate instinctele sale sunt greșite. Așa că decide să meargă împotriva lor. Curând, George se trezește cu o nouă iubită și o slujbă de vis. „Totul se întâmplă deoarece îmi ignor total orice impulsuri spre bun-simț și rațiune pe care le-am avut vreodată”, spune el.

Succesul în investiții înseamnă adesea să mergi împotriva curentului și împotriva propriilor sentimente. Altminteri, înseamnă să te lași mânat de aviditatea și de temerea generale. Totuși, temerea este o emoție utilă. Ar fi neînțelept, de pildă, să ignori recenta agitație din Italia, unde randamentele la titlurile de valoare eu explodat ca răspuns la îngrijorările privind posibilitatea ca această țară să nu fie cumva pe drumul părăsirii euro. Deși cele mai mari temeri au fost depășite, coaliția care a primit binecuvântarea președintelui pentru a forma un guvern pare capabilă să provoace necazuri.

O înclinație naturală, date fiind circumstanțele, ar fi retragerea din activele din zona euro – nu doar din titlurile de valoare (unde răsplata este mult mai mică în raport cu riscurile), ci și din acțiuni. Investitorii pot fi însă trădați de aceste instincte. Există un argument pentru cumpărarea de acțiuni din zona euro, tocmai deoarece defectele lor sunt acum foarte clare pentru toată lumea.

Unul dintre punctele slabe este că Europa îmbătrânește. Este locul unde poți găsi afaceri gata să sufere perturbări, mai mult decât pe cei care provoacă perturbările. Bursele europene sunt încărcate de tehnologii datând din cea de-a doua revoluție industrială – automobile produse în masă, produse petrochimice și mașini și unelte –, dar stau slab la capitolul firmelor digitale, care reprezintă motorul burselor americane (vezi graficul). Băncile europene, care atârnă greu în indicii bursieri, par de plumb. Deutsche Bank este o țintă pentru cei care vând pe descoperit. Creșterea puternică a PIB-ului de anul trecut s-a domolit. Pentru a pune capac la toate, designul zonei euro are găuri uriașe. Nu există un depozit la scară continentală și nici asigurări împotriva șomajului, de pildă. E plauzibil ca o recesiune dură să distrugă întreaga zonă.

Așa că sunt multe aspecte neplăcute. Experiența de a deține acțiuni europene pe termen lung s-a dovedit destul de cumplită. Indicele Euro Stoxx 50 de acțiuni mari din zona euro nu este mai apreciat acum decât era cu 20 de ani în urmă. Fratele lui mai mare, care include aproape 300 de companii, se situează mult sub vârful atins în vara anului 2000. Tendința de a lua distanță este destul de naturală. Există însă un argument puternic pentru a face exact contrariul.

Mai întâi, acțiunile din zona euro par ieftine. Randamentul la profituri pe Euro Stoxx 50 este de 6,4%. Comparat cu un randament la câștiguri de 4,8% pe indicele american S&P 500, reprezintă un câștig frumos pentru o economie unde câștigurile la deținerea de cash sunt derizorii și unde cele mai sigure titluri guvernamentale plătesc un randament negativ după ajustarea la inflație. Poate fi nevoie de răbdare. Dar, cu timpul, șansele ca un pariu pe acțiunile din zona euro să fie câștigător sunt mari.

În plus, e loc de creștere pentru câștigurile la acțiuni. Să luăm băncile, de pildă. Împrumuturile neperformante și nevoia de mai mult capital le-au tot subminat profiturile. Acum însă, chiar și marile bănci din Italia sunt într-o formă decentă. „Dacă la un moment dat dobânzile ajung pozitive, s-ar putea înregistra profituri uriașe la acțiuni”, spune Eric Lonergan, de la M&G, un grup de management de fonduri. La fel, alte companii, care au fost nevoite să cheltuiască mai mult cu salariile și chiriile în anii de depresie pentru zona euro, ar putea să obțină mai multe profituri dacă economia continuă să crească. Prin contrast, în SUA nu există un potențial comparabil pentru accelerarea câștigurilor la acțiuni, deoarece ciclul economic este mai matur.

Cu siguranță, euro este o construcție fragilă. Țările sunt și zone monetare, și ele funcționează tolerabil de bine datorită transferurilor fiscale de la cele bogate la regiunile sărace. Acest transfer este absent în zona euro – de unde și teama de destrămare. Chiar și așa, e departe de a fi evident faptul că asta ar trebui să fie considerată o nesiguranță mai mare decât oricare altele.

Factorii care provoacă temerea investitorilor se schimbă. La începutul lui 2016, de exemplu, muntele datoriilor Chinei a fost o sursă de groază pentru piețele financiare. Acum nu mai provoacă decât doar un căscat. Puțini sunt cei care au analizat implicațiile pentru piețe ale politicii externe a lui Donald Trump, așa cum au făcut-o în cazul unei dezmembrări a zonei euro. Și totuși, consecințele ar putea fi mult mai mari. Riscurile pentru euro sunt doar mai evidente. Și atunci când riscurile sunt mai palpabile, oamenii tind să le dea prea mare crezare.

Instinctul nu îi servește mereu bine pe investitori. Cutremurele politice din Italia sunt mai degrabă o sperietoare decât o revenire a crizei din 2012. În cazul acesta, se pot face bani buni din acțiunile europene, spune Lonergan. Așa că țineți-l minte pe George Costanza. Când toate pornirile îți spun să dai bir cu fugiții, gândește-te să faci contrariul.

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Înțelepciunea lui George”.

Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele