Marți seară, 26 martie a.c., Ministerul Finanțelor a publicat propunerile de modificare a Ordonanței 114. Totul a devenit o adevărată telenovelă cu această ordonanță. Prima observație este că e totuși de neînțeles motivul pentru care ordonanța a fost întâi adoptată și apoi discutată. Ne-am aștepta ca în anul 2019, într-o țară a Uniunii Europene, lucrurile să se întâmple conform bunelor practici. Adică, schimbarea legislației să fie pregătită prin dialog cu părțile implicate, să se facă studii de caz și analize și abia după aceea să aibă loc promovarea proiectului de lege. În cazurile ideale, legea ar trebui să se aplice la câteva luni de la adoptarea ei, iar schimbările legislative să fie făcute în Parlament, și nu prin ordonanțe de urgență. Până la urmă, nu este atât de complicat.
Numai că Ordonanța 114 nu a avut nimic de-a face cu acest traseu logic și european. Ea a fost pur și simplu anunțată, a stat câteva zile pe site pentru o așa-zisă dezbatere publică și trimisă la Monitorul Oficial. Singura explicație pentru această procedură am primit-o de la ministrul finanțelor, care, dezarmant de sincer, a spus că ordonanța nu a fost dezbătută cu reprezentanții sectoarelor economice, pentru că firmele oricum nu ar fi fost de acord cu schimbările de legislație promovate de guvern.
Care a fost rezultatul? Dezbaterile care nu au avut loc înainte de emiterea ordonanței s-au făcut în timp ce actul normativ este în vigoare. Din acest punct de vedere, totul a fost un haos. Toată lumea a negociat cu toată lumea și toți au promis câte ceva. Politicienii Tăriceanu, Teodorovici și Vâlcov au stat împreună sau separat la masa discuțiilor cu bancheri, administratori de fonduri de pensii private, reprezentanți ai industriei energetice sau cei ai telecom.
Uneori, a părut că din partea administrației nu știa stânga ce face dreapta. Adică, Tăriceanu promitea ceva, Vâlcov spunea altceva, astfel încât nimeni nu mai putea să înțeleagă nimic. Mai mult, zilele trecute, la o conferință de specialitate, Teodorovici și Anton (ministrul energiei) își pasau microfonul unul altuia când a venit vorba să ofere un răspuns la schimbările ce urmau să se facă la Ordonanța 114.
La ora închiderii ediției revistei noastre nu era clar dacă joi, 28 martie a.c., vor fi promovate în ședință de guvern schimbările ordonanței. Ar însemna că modificările s-au aflat în dezbatere publică, nici mai mult, nici mai puțin, decât o singură zi. Dacă măcar ar fi fost preluate o parte din propunerile mediului de afaceri. Dar, în cele mai multe cazuri, acestea au fost pur și simplu ignorate.
Este adevărat că ordonanța a inclus foarte multe domenii și foarte multe teme. Dar acest lucru nu este o scuză pentru guvern. Când vrei să faci atât de multe lucruri într-un singur act normativ, iese ca la Ordonanța 114.
După atât de multă agitație, după atât de multă energie consumată de autorități și de companii, ce a ieșit? Cu excepția sectorului bancar, nimic. Adică, ROBOR nu va mai fi legat de taxa pe active. E bine, pentru că toată lumea ceruse această modificare. Taxa va fi scăzută substanțial. Tot logic, pentru că varianta inițială conținea două aberații: legarea taxei pe activele bancare de ROBOR și nivelul taxei, cel mai mare din Uniunea Europeană.
De asemenea, din sfera de taxare au fost scoase o serie de active, absolut logic dacă statul dorește totuși să încurajeze creditarea măcar a propriilor datorii. În afară de cele trei modificări, nu mai există nimic bun în schimbările operate de guvern.
Adică, raportarea creditelor noi la un alt indice, probabil mai mic, îi va enerva pe debitorii care au deja un contract de împrumut. Unii dintre ei vor căuta soluții pentru a-și scădea nivelul dobânzii, iar soluția sugerată de ministrul Teodorovici este refinanțarea. Vă imaginați când câteva milioane de clienți bancari vor alerga pe la bănci să își refinanțeze împrumuturile contractate?
În plus, producătorii de gaze naturale și energie electrică nu au scăpat de plafonarea tarifelor, iar pentru unele companii din industrie a rămas valabilă și aplicarea taxei pe cifra de afaceri de 2%. Ceea ce va face ca toate observațiile făcute în ultimele trei luni să rămână valabile. Importatorii vor fi avantajați, iar costurile suplimentare se vor transfera asupra consumatorilor. Administratorii de pensii private au mai primit un scurt răgaz, dar problema rămâne: obligația de a mări capitalul social este neschimbată.
Așadar, după trei luni de dezbateri care au redus drastic dorința companiilor din cele mai importante industrii românești de a face investiții, progresele sunt minore. Guvernul a decis să pedepsească economia. Acum, trebuie să vedem dacă și economia va pedepsi deciziile guvernamentale.