Zicerile Vioricăi Dăncilă din deschiderea ședinței de guvern făceau nu cu mult timp în urmă deliciul multora. Euro douăzeci-douăzeci, felul în care „reducem democrația”, „mulțumesc pentru munca care ați depus-o” sunt doar câteva dintre motivele pentru care debutul public, în prezența camerelor de luat vederi a ședințelor de guvern Dăncilă, erau poate uneori mai așteptate decât deciziile propriu-zise. Guvernul Orban a păstrat tradiția spectacolelor de început de reuniune de Cabinet, doar că scenariul este altul. Chestiune de gust, de fantezie, de strategie de imagine.
Desigur, nu mai asistăm la gafele marca Dăncilă, dar, să recunoaștem, uneori începuturile ședinței de guvern Orban seamănă cu niște scenete îndoielnice, cu actori amatori. Într-una dintre ele, premierul a citit minute în șir o ordine de zi cu niște transferuri de terenuri de prin Satu-Mare, cu aprobarea stemelor unor comune, s-a împotmolit în numele unui cetățean căruia i se acorda cetățenia română. Când toate păreau să se sfârșească într-o nedumerire generală, timid, dar la momentul oportun, când premierul solicită propuneri, ministrul de interne, Marcel Vela, ajunge la esență: „Domnule prim-ministru, vă propun un proiect de lege pentru modificarea Legii 115 din 2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale…” Premierul traduce „este vorba despre proiectul de lege privind alegerea primarilor în două tururi… vă rog să mi-l …” și ministrul de interne merge și îi predă premierului dosarul cu proiectul, iar Ludovic Orban îl prezintă și explicitează cum se cuvine. Greu de spus ce a câștigat guvernul la capitolul imagine după această scenetă interpretată stângaci. Măcar, după o altă ședință recentă, putem spera că buclucașul ministru al dezvoltării s-a obișnuit cu PNDL, cuvânt care nu îi ieșea cu niciun chip și doar atenționarea severă a premierului „vă rog, domnule ministru” i-a putut întrerupe cascada de râs cumva nervos.
Dar, desigur, acestea sunt câteva exemple benigne, ce te faci însă când unii miniștri vor cu orice preț să își facă imagine? Prea multă imagine. Desigur, când ai niște predecesori care, cu mici excepții, luau presa peste picior sau se ascundeau de ea, extrem de nepopulari, vrei să faci diferența. Numai că diferența nu înseamnă opusul și atât.
Ministrul Marcel Vela este unul dintre cei mai deschiși membri ai Cabinetului. E o calitate, fără doar și poate, doar că nimeni nu poate fi prieten cu toată lumea, nici măcar sau mai ales nu un ministru. Darmite de Interne. În urmă cu câteva zile, presa și rețelele de socializare au fost luate cu asalt de fotografiile ministrului Vela cu Alexandru Cumpănașu .Ba chiar ministrul a recunoscut că Alexandru Cumpănașu i-a dat niște idei foarte bune. Cum reacțiile publice nu au fost chiar îmbucurătoare, premierul Orban declara pentru Hotnews.ro: „Sunt convins că domnul Vela s-a întâlnit întâmplător cu Cumpănașu, pentru că el participa la un eveniment și, dacă ați văzut, s-au întâlnit pe un culoar, nu a fost o întâlnire stabilită, programată. Sunt convins că aceste întâlniri întâmplătoare vor fi foarte rare în perioada următoare”.
Un alt exercițiu de imagine care i-a pus în dificultate pe liberali a avut-o protagonistă pe Monica Anisie, ministrul educației. Este vorba, din nou, de un ministru extrem de activ, pe un domeniu cu un impact special. Periplul său prin școli din județul Ialomița a scos la iveală tare ale învățământului românesc cu care copiii și părinții lor se confruntă aproape zilnic. Sigur că da, e bine că ministrul coboară din birou să vadă ce se întâmplă. Și mai important e să ia măsuri de prevenție și înlăturare a neregulilor. Numai că granița între a face și a te face că faci la lumina reflectoarelor e extrem de fină și alunecoasă. E discutabil dacă a procedat corect administrându-i o lecție învățătoarei care țipa la elevi, mustrare de față cu aceștia. Cert este că Monica Anisie însăși a realizat că a depășit niște granițe riscante și și-a cerut scuze: „Eu sper că oricare profesor sau director responsabil din România, dacă ar trece pe culoarul unei școli și ar auzi ceea ce am auzit eu, ar încerca să intervină. Nu am fost în acea școală pentru doamna învățătoare, dar sunt un om căruia chiar îi pasă de copii, elevii mei pot depune mărturie. Aș fi vrut să fiu mai calmă în acea interacțiune și este regretabil că, pentru moment, nu am fost atentă la prezența presei și expunerea copiilor, lucru pentru care îmi pare rău. Cred că profesorii din România, mai ales cei care au motivație să lucreze acolo unde este mai greu, merită și trebuie să fie respectați și încurajați. La fel cum cred că există o nevoie uriașă de înțelegere și echilibru. Inclusiv pentru un profesor care greșește. Mulțumesc tuturor pentru înțelegere!”. Că totul a fost potențat și de reacția dură a sindicaliștilor din domeniu, cu care guvernul nu are nevoie să își creeze probleme suplimentare, e evident. De altfel, însuși premierul Orban dădea de înțeles într-un interviu pentru Hotnews că îi va mai tempera elanul mediatic ministrului educației: „Important e ce face un om când nu are camerele asupra lui. Mie mi-au displăcut întotdeauna lucrurile astea cu spectacol (…) Da, era de preferat să meargă fără camere în acea vizită, în vizită inopinată”.
Liberalii au venit la putere pe un val de schimbare, societatea vrea transparență, proceduri și procese democratice. Imaginea e importantă, mai ales când vrei să demonstrezi că nu ești ca predecesorii. Doar că… vorba lui Horațiu, e o măsură în toate. ■
