Când te întinzi mult mai mult decât îți este plapuma

25
10 minute de lectură
Foto: European Parliament

Finanțele publice românești au dat o mare petrecere în 2019, astfel încât deficitul bugetului general consolidat a ajuns la 4,64% din PIB, respectiv peste 48 de miliarde de lei! Această cifră este un „record” pentru România, dar și pentru Uniunea Europeană, țara noastră fiind singura care a depășit limita maximă de 3% din PIB deficit bugetar.

De unde vine „cifra magică” de 3%

Limita de deficit bugetar vine din responsabilitate. Întotdeauna, conducătorii au avut nevoie de bani pentru cheltuielile administrației, pentru construcții impunătoare, pentru războaie sau pentru expediții în căutarea de noi teritorii și bogății. Deseori, monarhii se împrumutau pentru a finanța aceste datorii, iar uneori datoriile nu mai erau plătite. Epoca modernă aduce noi cheltuieli în responsabilitatea statelor, cum ar fi educație publică, sănătate publică și pensii publice. Sursele de finanțare – sub forma taxelor și a impozitelor – au devenit mai clare și mai predictibile pentru a acoperi obligațiile legale ale statelor. Împrumuturile pentru acoperirea diferențelor temporare între venituri și cheltuieli și-au extins maturitatea, iar situațiile de neplată a datoriilor statelor au devenit din ce în ce mai rare. Globalizarea și expansiunea piețelor financiare internaționale au adus și o creștere a seriozității statelor în a-și administra finanțele.

A devenit din ce în ce mai clar că împrumutătorii sunt mai indulgenți cu statele mai precaute în conducerea finanțelor publice, oferindu-le condiții mai bune de împrumut. S-a mai constatat că deficitele excesive, traduse în împrumuturi excesive, pe termen lung diminuează resursele financiare ale statelor pentru a-și finanța cheltuielile curente, deoarece o parte din ce în ce mai mare din veniturile încasate vor fi cheltuite pentru plata datoriilor. Cu cât statul se împrumută mai mult pentru finanțarea datoriilor curente sau istorice, cu atât rămân mai puține resurse disponibile pentru împrumuturi către sectorul privat, creditorii preferând să finanțeze statul – un datornic mai sigur decât o firmă privată. Mai mult, în perioadele de încetinire a ritmului de creștere economică, recesiune sau criză economică resursele financiare scad, iar capacitatea țărilor de a plăti datoriile și de a asigura funcționarea statului este pusă la grea încercare. Pentru a preveni evoluții economice dezastruoase în perioadele de recesiune, se impune o abordare prudentă pe parcursul unui ciclu economic. Regula de aur a finanțelor publice spune că pe perioada unui ciclu economic deficitul bugetar ar trebui să fie zero, cu surplus în perioadele de ascensiune economică, suficient pentru a acoperi deficitele inerente din perioadele de recesiune.

Astfel, studii economice din anii ’90 au tras concluzia că un deficit de peste 3% din PIB și o datorie publică de peste 60% din PIB ar pune probleme de finanțare dar și de creștere economică sănătoasă și sustenabilă. Acest deficit are logică economică doar în perioadele de recesiune. Un deficit de 3% în perioada de ascensiune economică ar conduce la un deficit cel puțin dublu în recesiune, atunci când taxele și impozitele plătite de actorii economici se reduc, iar unele cheltuieli ale statului cresc automat (cum ar fi cheltuielile cu șomajul). Să ne amintim cazul României, când creșterea economică de 6% și deficit de peste 3% în 2008 s-au transformat în creștere economică negativă de -5,5% și un deficit bugetar de peste 6% din PIB. Datoria publică a explodat de la 13% din PIB în 2008 la 22% din PIB în 2009 și 30% din PIB în 2010,  cu o prognoză de circa 40% din PIB în 2021.

Procedura, normă de aderare

Pentru o uniune economică, și mai ales pentru una monetară, regulile de guvernanță economică sunt o precondiție pentru buna funcționare a Uniunii. În caz contrar, derapajele și deficitele macroeconomice dintr-o țară membră a Uniunii pot contamina celelalte state sau pot încetini ritmul general de creștere. Ca urmare, aceste reguli au căpătat valoare de lege și au fost introduse în Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, cunoscut ca Tratatul de la Lisabona (2007),

Pe baza regulilor de bună guvernanță și în temeiul articolului 126 (3) din Tratat, în 14 februarie 2020, Comisia Europeană a luat decizia de a deschide procedura corectivă de deficit excesiv împotriva României, pentru anul 2019. În perioada 2017-2019, când România a înregistrat deficite bugetare ridicate, nepotrivite cu faza de ascensiune economică, Comisia Europeană a deschis proceduri preventive pentru abaterea de la obiectivele bugetare pe termen mediu. Aceste proceduri preventive nu numai că au fost ignorate de guvernele din perioada respectivă, dar politica fiscal-bugetară  lipsită de responsabilitate a continuat, conducând la un deficit bugetar excesiv.

În următoarele luni, decizia Comisiei Europene va fi aprobată la nivelul Consiliului și va fi însoțită de o serie de recomandări pentru reducerea deficitului excesiv. Comisia și Consiliul, prin Consiliul Miniștrilor de Finanțe (ECOFIN), vor urmări aplicarea măsurilor recomandate, iar în cazul în care aceste măsuri nu vor fi implementate, România ar putea primi o amendă sau chiar ar putea contempla blocarea fondurilor europene.

Ce măsuri ne așteaptă

Măsurile ce vor fi agreate de Guvernul României și instituțiile europene vor viza o consolidare fiscală sub forma reducerii cheltuielilor publice și/sau creșterea veniturilor statului. Autoritățile române vor trebui să prezinte un set de măsuri echilibrate și credibile,  întinse pe o perioadă de doi-trei ani. Reducerea bruscă a deficitului bugetar, într-un singur an, ar acționa ca un factor de constrângere asupra activității economice, grăbind recesiunea. Creșterea veniturilor prin reforma ANAF și eficientizarea cheltuielilor publice ar fi cele mai simple și dezirabile măsuri, dar în cazul unui deficit atât de mare și după ani de derapaje bugetare, aceste măsuri ar putea fi considerate insuficiente. O măsură simplă și cu cel mai mic impact imediat emoțional și politic ar fi reducerea cheltuielilor de investiții, dar aceasta ar sacrifica dezvoltarea României pe termen mediu și pe termen lung. Este destul de probabil ca autoritățile de la București să fie nevoite să crească unele taxe sau să reducă o serie de excepții fiscale curente, pentru creșterea bazei de impozitare. Turbulențele politice interne și lipsa unui guvern cu drepturi depline ar putea complica situației României și puterea de negociere.

Efecte colaterale ale excesului

Dincolo de procedura birocratică a Comisiei Europene, politica fiscal-bugetară pro-ciclică, neadecvată și potrivnică regulilor economice a atras deja atenția creditorilor, care împrumută statul român la rate ale dobânzii record în regiune. Astfel, în timp ce România atrage împrumuturi la rate ale dobânzilor de peste 3% p.a., Polonia se împrumută deja la dobânzi negative, iar Grecia, Bulgaria și Ungaria se bucură de costuri la jumătate. Astfel, România plătește anual 1,3% din PIB pentru dobânzile aferente datoriei publice. Un program economic serios ar crește încrederea investitorilor și ar reduce costul finanțării, eliberând astfel resurse financiare pentru alte proiecte. Aceste dobânzi mari cauzate de politicile economice nesustenabile ale statului se traduc în costuri mari de finanțare și pentru creditele persoanelor fizice și ale companiilor.

Pentru ce plătim

O altă întrebare legată de deficitul bugetar de 48,4 miliarde de lei în 2019 ar fi aceea legată de destinația acestor bani. Ce a făcut România cu toate veniturile publice, de peste 300 de miliarde de lei și cu cei 48 de miliarde din împrumuturi? Dacă ne uităm numai la cele 48 de miliarde de lei deficit bugetar, înțelegem că ar fi fost suficienți pentru aducerea în mileniul al III-lea a spitalelor din România sau a școlilor, sau a infrastructurii rutiere. În schimb, banii au fost fărâmițați în multiple proiecte de investiții locale caracterizate de o slabă guvernanță, precum și în mici cadouri pentru cei mulți. Deși nimeni nu poate spune că simte din plin, în buzunar și în calitatea vieții, aceste miliarde, cu toții le vom simți în momentul rambursării împrumuturilor.

 Pe scurt, fie că vorbim despre o persoană, o familie, o firmă sau o țară, fiecare trebuie să își administreze cu grijă banii. Fiecare cheltuie atât cât își permite și pentru ce își permite. O familie cu venituri medii va achiziționa o locuință medie, o mașină medie și va merge în vacanțe accesibile. Pentru aceste cheltuieli, fiecare dintre noi poate că apelează și la credite, dar ratele lunare cumulate nu pot depăși o anumită parte din venitul lunar, circa 40% – așa cum datoriile statului nu pot depăși 60% din PIB. Costul creditului depinde de destinația banilor, astfel încât un credit ipotecar este mult mai ieftin decât unul pentru vacanțe sau pentru un televizor sau frigider. Și pentru că împrumutul trebuie rambursat, este mai înțelept să muncim pentru a rambursa creditul pentru casă decât creditul pentru o petrecere, chiar și una cu șampanie și confeti. ■

Articolul 126 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene

„(1) Statele membre evită deficitele publice excesive.

(2) Pentru a identifica erorile evidente, Comisia supraveghează evoluția situației bugetare și a nivelului datoriei publice în statele membre. Comisia examinează în special dacă disciplina bugetară a fost respectată, pe baza următoarelor două criterii:

(a) dacă raportul dintre deficitul public planificat sau real și produsul intern brut depășește o valoare de referință, cu excepția cazului în care:

– raportul s-a diminuat în mod semnificativ și constant și atinge un nivel apropiat de valoarea de referință sau

– depășirea valorii de referință este excepțională și temporară și respectivul raport se menține aproape de valoarea de referință;

(b) dacă raportul dintre datoria publică și produsul intern brut depășește o valoare de referință, cu excepția cazului în care acest raport se diminuează suficient și se apropie de valoarea de referință într-un ritm satisfăcător.

Valorile de referință sunt precizate în Protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, care este anexat la tratate.

(3) În cazul în care un stat membru nu îndeplinește cerințele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaborează un raport. Raportul Comisiei examinează de asemenea dacă deficitul public depășește cheltuielile publice de investiții și ține seama de toți ceilalți factori relevanți, inclusiv de poziția economică și bugetară pe termen mediu a statului membru. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele