Capcana umflării salariilor

137
6 minute de lectură

Premierul Viorica Dăncilă a declarat că față de luna martie 2016 salariile medii au crescut cu 50%. Este destul de surprinzător acest calcul. Nu pentru că nu ar fi corect (creșterea de la 2.051 lei la 3.075 lei înseamnă aproximativ 50%), ci pentru că premierul nu a preferat, așa cum face de obicei, să aleagă cifra cea mai mare. Raportarea la salariul mediu brut ar fi oferit un procentaj de creștere și mai mare, respectiv de 78% (2.829 lei, față de 5.050 lei, în martie 2018).


Recent, Institutul de Statistică a publicat câștigurile salariale din luna martie a.c. Ierarhia nu este modificată substanțial față, de exemplu, de începutul acestui an. Cele mai mari salarii rămân în domeniul tehnologiei informației, acolo unde salariul mediu net este de 7.491 lei, iar cele mai mici salarii sunt în industria turistică, de 1.752 lei. Veniturile obținute în turism au crescut cu 50%, de la 1.161 lei, ceea ce înseamnă o creștere cu 50%.

INS București

Dar creșterea cu 50% a salariilor medii înseamnă mult sau puțin? Depinde. Este clar că PSD-ALDE a apăsat foarte tare pedala stimulilor fiscali și salariali. De exemplu, au existat ani în care concomitent s-au redus impozitele și taxele și au fost crescute salariile și pensiile. O adevărată lovitură de forță, care a dus în trei ani la o creștere cu 50% a salariilor. Efectul imediat a fost cel al inflamării prețurilor. Cererea de mărfuri și servicii a crescut pe măsura tratamentului fiscal și a creșterii salariilor.

Salariile cresc diferit de la stat la privat

În același timp, a existat o diferență de creșteri salariale între sectorul de stat și cel privat. Studiile de specialitate arată că mediul privat a înregistrat creșteri de salarii mult mai mici decât cel de stat sau decât administrația locală.

Este interesant de văzut care sunt principalele ramuri economice care au salarii mai mari decât cel mediu net pe economie, care a ajuns în luna aprilie la 3.075 lei. Sectorul bugetar este peste medie la toate capitolele. Administrația publică și apărarea au un salariu de 4.697 lei, sănătatea ajunge la 3.718 lei, iar în învățământ, salariul mediu este de 3.381 lei.

Există o observație esențială legată de creșterea salariilor. De cele mai mari creșteri de salarii beneficiază sectoarele care au cele mai mici contribuții la formarea produsului intern brut. Cu o excepție, tehnologia informației, care, de altfel, este pe primul loc în ierarhia salarială. Este vorba despre administrație, acolo unde salariile sunt cu 52% mai mari decât media. La fel, dar în alte proporții, se întâmplă lucrurile în domeniul sănătății și în educație.

Fabricarea țigaretelor, prelucrarea țițeiului, transportul aerian sunt domeniile, alături de tehnologia informației, care plătesc cele mai mari salarii din economie, fiecare, de peste 5.000 de lei.

Salarii mici în ramuri care contribuie la creșterea PIB

Trebuie remarcat că industria prelucrătoare, cea care are cea mai importantă contribuție la creșterea PIB, înregistrează salarii mai mici decât media pe țară, respectiv de 2.657 de lei.

Cu alte cuvinte, cu câteva excepții, ramurile care contribuie la formarea PIB și la creșterea economică plătesc salarii mult mai mici decât media pe țară. La polul opus, industria extractivă, în care este prezent doar capitalul de stat, are salarii mari și o prezență discretă în PIB.

Ce legătură este între salarii și inflație? Cel puțin una: creșterile de salarii alimentează inflația. Iar măririle de salarii din sectorul public nu s-au încheiat. Cifrele de buget o demonstrează. Execuția bugetară pe primele patru luni arată un avans al cheltuielilor de personal (cu salariile) cu 25%.

În medie, salariile nete au crescut la nivelul economiei, față de anul trecut, cu 13%. Numai că între domeniile de activitate există diferențe, în unele cazuri, semnificative, Astfel, în administrație, salariile au înregistrat o creștere cu 12%, în învățământ cu 18%, iar în sectorul de sănătate, un plus de 9%.

Construcțiile, creșteri-record de salarii

În sectorul economic, creșterile sunt cu 14% în agricultură, în industria extractivă cu 15%, în industria prelucrătoare cu 11%, în sectorul producției de energie termică creșterea a fost cu 5%. Un caz aparte este sectorul de construcții, în care creșterea salarială medie netă a fost de 40%, dar este clar că nivelul de creștere a fost influențat de Ordonanța 114 și de prevederile exprese referitoare la facilitățile acordate companiilor din construcții. O parte din creșterea salariilor este subvenționată de stat, dar situația companiilor de construcții este destul de complicată. Creșterea costurilor salariale a făcut ca o serie de firme să nu își poată onora contractele în derulare.

În sectorul comercial, creșterea salariilor a fost cu 10%, în transporturi cu 10%, în domeniul intermedierilor financiare cu numai 8%, ceea ce ne arată că zilele bune ale bancherilor s-au cam terminat, iar sectorul tranzacțiilor imobiliare oferă o surpriză, singura scădere salarială din economie, cu 5%.

Este clar că pârghia salariilor a fost folosită pentru a obține creștere economică, mai mult chiar decât potențialul economiei românești. Acum, se trece la o altă fază în încercarea, aproape disperată, de a menține un nivel de creștere decent. Se încearcă plafonarea tarifului gazelor naturale, reducerea administrativă a dobânzilor și se alocă sume bugetare pentru o serie nesfârșită de subvenții.

Măsurile sunt riscante, pentru că distorsionează piețele și descurajează investitorii, dar și pentru că pot duce deficitul bugetar peste limita de 3% din PIB. În plus, în sectorul bugetar încarcă bugetul cu așa-numite cheltuieli rigide, adică cheltuieli cu salarii care va trebui să fie plătite indiferent de starea economiei și de nivelul la care se vor afla veniturile bugetare.

Marea problemă a unor astfel de politici de creștere forțată este că, la un moment dat, pot strica, în loc să facă bine. Adică, dacă nu sunt corelate cu productivitatea muncii și cu performanțele companiilor, situația bugetului se poate deteriora.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele