Partea a II-a

Noi nu știam „cântecul potecilor” din Alice Springs, dar, chiar după cele 42 de ore de zbor, am plecat direct în walkabout să descoperim o lume miraculoasă, îmbibată spiritual de legende și populată de alte specii de păsări și animale decât în cea din care veneam.

Orașul a fost marcat ca un punct pe hartă în jurul unei găuri cu apă, un izvor atât de important în deșert, și i s-a dat numele de Stuart, după primul dintre englezii care au condus o expediție în centrul continentului. Dar intră în scenă colonelul Todd cu a lui nevastă Alice, care-și petrecea timpul la izvor de până la urmă izvorul (spring) a ajuns să îi poarte numele, și cum administratorii din Adelaide se refereau mereu la gaura de apă mai mult decât la inexistentul oraș, au schimbat complet numele locului, uitându-l între timp pe Stuart și a lui expediție.

Colonel Todd a fost trimis aici de Imperiul Britanic ca să construiască o linie de telegraf care să lege nordul continentului de partea lui sudică. Linia de telegraf de 3.200 km de la Darwin la Adelaide ar fi fost ulterior conectată cu o linie subacvatică spre Java și de acolo spre înălțimile rarefiate ale imperiului. Lui Charles Todd i s-a cerut să construiască această linie în teren necartografiat folosind cămile, acomodate cu zece ani în urmă de indieni, aduși de englezi din zona musulmană care este azi Pakistan. În plus, i s-a cerut să termine construcția în 18 luni, ceea ce a și reușit să facă, dând în folosință telegraful în 1872. Mă gândeam, când am citit asta, cât timp le-ar lua astăzi companiilor moderne de telefonie să facă același lucru în aceleași condiții. Asta, în cazul în care sindicatele ar aproba…

Alice Springs a devenit un nod telegrafic, fiind în mijlocul continentului, pornind de la o simplă cabană și locuri de dormit pentru telegrafist, unde Charles Todd a devenit superintendent.

Povestea pare fascinantă, dar este similară cu multe povești legate de modul în care englezii au dezvoltat locurile pe care le-au cucerit, în ciuda unor greutăți aparent insurmontabile.

Înconjurați de stoluri de papagali, timizi wallaby care totuși stăteau să fie fotografiați, și de urlete de dingo, am colindat un peisaj care nu părea prea schimbat de la venirea englezilor, în afara unei piste moderne de bicicletă care duce în oraș.

Dar dacă povestea telegrafului este relativ interesantă, ceea ce am găsit fascinant este povestea doctorilor zburători. Royal Flying Doctors este o organizație fondată în Alice Springs, în urma unei petiții lansate în 1911 de reverendul John Flynn, care voia să vină în ajutorul pionierilor care colonizaseră Outback-ul. Distanțele foarte mari făceau aproape imposibilă o asistență medicală. Oamenii trebuiau să meargă zile în şir cu căruțele pe drumuri improvizate sau inexistente, adesea distruse de intemperii, și șansele de recuperare erau aproape nule. Petiția a cerut înființarea unui serviciu medical cu un avion care să-i ajute pe cei din Outback în cazurile medicale urgente. În 1928, după mai multe discuții, parlamentul australian a aprobat fondarea serviciului care funcționează și astăzi cu rezultate excelente și care acoperă o arie mai mare decât întreaga Europă, din Anglia până în estul Turciei. Nu puteam să nu mă gândesc ascultând istoria că la 90 de ani de la fondarea unui astfel de serviciu într-un colț uitat de lume, politicienii americani de dreapta se străduiesc din răsputeri să elimine asigurarea medicală pentru o mare parte a populației în cea mai bogată țară a lumii.

Dar toate au fost făcute, de fapt, numai pentru englezii care s-au stabilit aici. Aborigenii au fost marginalizați și îi vezi și azi umblând ca niște umbre în afara celor câteva străzi care constituie centrul orașului. Cazurile de înjunghieri sunt numeroase, conferindu-i orașului titlul deloc de invidiat de „capitala înjunghierilor” în Australia, care îi obligă și pe localnici să ia un taxi chiar pentru câteva blocuri, dacă destinația lor nu este chiar în centru. Ce s-a întâmplat și cum s-a ajuns aici este greu de spus, pentru că acei câțiva australieni pe care i-am întrebat ne-au răspuns foarte evaziv: „De fapt, este cam jenant, dar noi nu prea știm nimic despre aborigeni”.