Care este legătura dintre IMM și bănci? Aproape niciuna

Foarte puține întreprinderi mici și mijlocii (IMM) apelează la împrumuturi bancare. Cei mai mulți mici antreprenori își împrumută firma sau vând active pentru a capitaliza compania.

54
4 minute de lectură

Când trece un patron de IMM din România pe la bancă pentru a lua un credit? Niciodată. Sau mai exact, conform unui sondaj realizat de Banca Națională a României, 80% din finanțarea IMM-urilor se face prin reinvestirea profitului, vânzarea de active sau prin credite de la acționari. Nu este o surpriză. De ani de zile, reprezentanții patronatelor din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii afirmă cu toate vocile și în toate ocaziile că accesul la credite este limitat.

Sondajul BNR realizat în luna martie a.c., pe un eșantion de 11.000 de companii, arată că „produsele oferite de bănci nu sunt o prioritate pentru firme, cu excepția descoperitului de cont pentru care 11% din companii au declarat că l-au folosit”. Dar descoperitul de cont este altceva față de un credit bancar. Descoperitul de cont îl ajută pe antreprenor să mai treacă, de la o lună la alta, cu taxele, impozitele, contribuțiile sau salariile, în timp ce creditul ar trebui să fie utilizat pentru dezvoltarea companiei.

Teama întreprinzătorilor de sistemul bancar

Să spunem direct: întreprinzătorii mici se tem de bănci. Și drept urmare se feresc de ele. Motivele evocate de întreprinzători în sondajul BNR sunt relevante: nivelul prea ridicat al dobânzilor și al comisioanelor sunt dificultățile majore întâmpinate în accesarea unui credit. În spatele acestor răspunsuri se întrezărește formalismul unui sondaj. A spune că dobânzile sunt prea mari într-un moment în care tocmai se încheie un ciclu economic al celor mai mici dobânzi din acest secol este o dovadă de nerealism. Sau, mai degrabă, de evoluție paralelă între un sector, cel al IMM, și bănci. Desigur, dobânzile sunt mai mari în România decât în economiile din zona euro, dar este aproape imposibil pentru o companie autohtonă mică să se finanțeze de la bănci europene. Deci dobânzile mai mici din Europa sunt doar o abstracție și un motiv de continuu reproș. Un reproș la care băncile răspund invariabil cu explicația „riscului de țară”.

Probleme reale cu diferențele de dobânzi le au marile companii, dar și acestea au găsit rezolvarea apelând la creditul intra-grup sau chiar direct la împrumuturi luate direct de la băncile-mamă europene. Dar la marile companii există o altă forță de negociere, un alt model de business și alte garanții care pot fi acordate.

IMM-urile românești se întâlnesc foarte rar în piață. Doar 20% din companii s-au finanțat prin produse bancare, iar procentajul nu este influențat în mod fundamental de criză sau de creșterea economică. Indiferent de ciclul economic, IMM-urile au avut aceeași relație complicată cu băncile. Adică, pe de o parte, întreprinzătorii și-au dorit dobânzi mici, comisioane cât mai mici și un tip de flexibilitate în finanțare.

Pe de altă parte, băncile au propriile lor argumente pentru care finanțează cu mare greutate IMM-uri: bancherii spun că întreprinderile mici și mijlocii nu au un plan de afaceri realist, nu au garanții suficiente pentru a lua un împrumut, sunt, pur și simplu, supraîndatorate sau subcapitalizate. Așadar, privirea din „tabăra cealaltă” este total diferită de cea a antreprenorilor.

Din acest cerc vicios se poate ieși cu greu. Încercări s-au făcut, dar fără rezultate notabile. Comisia Europeană a pus la punct programe de finanțare a IMM-urilor, instituțiile financiare internaționale au creat produse speciale de microfinanțare sau programe de consultanță. Tema IMM este, fără îndoială, nu una doar locală, ci europeană. Există și o viziune pentru întreprinderile mici și mijlocii, și anume încurajarea de a se îndrepta către sectorul de cercetare-dezvoltare. Simplu de spus, greu de făcut. În special pentru IMM-urile românești, care foarte puține scapă din apăsarea pieței și reușesc să reziste în timp sau să urce la nivelul de companii mari. De fapt, o parte extrem de mare din IMM-uri sunt mici companii de familie în care antreprenorul nu este om de afaceri, ci supraviețuitor în fața încercărilor grele din economie. Companiile care vor inspira, care vor reuși pe piață, care vor depăși pragurile financiare și vor urca spre zona marilor firme, care eventual vor apela și la împrumuturi bancare sunt cele care vor inova. Nu vor fi multe, dar ele vor fi câștigătoarele.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele