Ediția tipărită | Finanțe și economie
28 iunie 2018

OPINIILE președintelui Donald Trump despre investiții depind de cine le face. Pe 22 iunie, el a protestat vehement împotriva europenilor care exportă automobile în America, cerându-le: „Construiți-le aici!” Pe 26 iunie, el a trimis un mesaj pe Twitter, spunând că toate motocicletele Harley Davidson ar trebui construite în America. Dar când vine vorba despre investitorii chinezi care cumpără tehnologie americană, Trump preferă o abordare mai glacială.

Investitorii se temeau de contramăsuri încă din martie, când Administrația Trump a conchis că acțiunile incorecte ale Chinei împotriva companiilor americane merită restricții punitive asupra investițiilor chineze în „industrii sau tehnologii considerate importante pentru Statele Unite”. Trump i-a cerut lui Steven Mnuchin, Secretarul pentru Comerț, să îi prezinte opțiuni. Pe 24 iunie, se părea că politica s-ar putea înăspri dramatic ținând cont de veștile privind limitarea investițiilor în America în sectoarele țintite de politica Chinei de dezvoltare, „Made in China 2025”, de la aerospațiale la robotică.

S-a renunțat repede la acele planuri, poate din cauza căderii pieței de pe 25 iunie. Pe 27 iunie, Casa Albă a confirmat că nu vor exista niciun fel de noi restricții țintite la China. În schimb, a declarat că se va sprijini pe Comitetul pentru Investiții Străine în Statele Unite (CFIUS), un comitet intra-agenții care analizează investițiile dirijate spre SUA. Trump a cerut de asemenea Departamentului pentru Comerț să revizuiască controalele la export.
Ceea ce ar putea să pară un non-eveniment este, de fapt o încercare de a evita dublarea eforturilor. Atât restricțiile asupra investițiilor înspre SUA, cât și controalele la export sunt întărite de Foreign Investment Risk Review Modernisation Act (FIRRMA), un proiect de lege cu sprijin bipartizan, care ar trebui legiferat în lunile următoare. Conform acestei legi, se va extinde raza de analiză a CFIUS și se vor întări controalele asupra exporturilor de tehnologii considerate extrem de sensibile. O versiune a acestei legi a fost aprobată cu o majoritate covârșitoare în Camera Reprezentanților pe 26 iunie.

Așadar, decizia Administrației Trump de a nu impune noi constrângeri nu semnalizează o schimbare de sentimente în raport cu China. Mai degrabă, ea reflectă dorința, împărtășită cu Congresul, de a bloca banii chinezești. Cota deținută de China din investițiile directe în SUA este încă mică, dar a crescut repede (vezi graficul). Din 137 de miliarde de dolari în cei zece ani dinainte de 2017, 24% au fost investiți de companiile de stat, ceea ce a accentuat îngrijorările că aceste cheltuieli fac parte dintr-o strategie a guvernului chinez de a domina America din punct de vedere economic.

Această îngrijorare se reflectă în activitățile CFIUS. Din cele 387 de tranzacții pe care le-a examinat între 2013 și 2015, în 74 a fost vorba de investitori chinezi. Din cele cinci tranzacții în legătură cu care a emis recomandări să fie blocate, patru implicau cumpărători chinezi. Investițiile din China au scăzut deja după vârful din 2016, datorită controalelor asupra capitalului chinez și al unor examinări mai severe ale americanilor. După elaborarea FIRRMA, cu gândul la China, oportunitățile pentru astfel de examinări nu vor face decât să crească.

Din punct de vedere istoric, Congresul nu a ezitat să ceară o abordare dură față de rivalii economici ai Americii. CFIUS a fost creat în anii ’70, ca reacție la îngrijorarea că membri ai OPEC, cartelul producătorilor de petrol, aspirau activele americane în scopuri politice. În anii ’80, Congresul i-a dat președintelui autoritatea de a revizui investițiile, în toiul temerilor privind ridicarea economică a Japoniei și încercarea firmelor japoneze de a cumpăra producători americani de semiconductori. Prima serie de îngrijorări a dispărut între timp; a doua se concentrează acum pe China.

Decidenții politici au încercat însă să evite descurajarea investițiilor în America. În anii ’80, Ronald Reagan s-a luptat împotriva lărgirii atribuțiilor CFIUS, pentru a include „comerțul esențial”, precum și „securitatea națională”. Atribuindu-i președintelui, și nu Congresului, puterea de aprobare, era menită să depolitizeze procesul și, astfel, să apere afacerile normale.

Azi, când Trump pare nerăbdător să lovească China acolo unde doare, aceste roluri s-ar putea inversa. Congresul a îndulcit cele mai draconice părți ale legii. O versiune anterioară a FIRRMA ar fi permis ca CFIUS să poată să examineze orice transfer spre exterior de proprietate intelectuală între companiile din cadrul firmelor mixte sau acordurile asupra licențelor. Dar s-a renunțat la asta după ce companiile și-au exprimat temerea că acest lucru ar putea să interfereze cu operațiunile lor zilnice, expunând chiar și cele mai simple tranzacții la un proces greoi de revizuire.

Restricțiile noi, vag formulate, țintite la China din partea Administrației ar fi putut să sporească nesiguranța care bântuie multinaționalele. În perioada care a premers zilei de 27 iunie, unele dintre acestea se îngrijorau că afacerile transfrontaliere obișnuite ar putea fi afectate. Oare faptul că un inginer îi transmite informații altuia, dintr-o subsidiară din străinătate, ar putea conta ca transfer de resurse intelectuale din America? Așadar, unii s-au simțit ușurați de vestea că insistența lui Trump referitoare la restricții în domeniul investițiilor s-a limitat la CFIUS și FIRRMA. Când a devenit publică, S&P 500 s-a înviorat.
Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Safe and secure”.

Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com.