Ce îi așteaptă pe contabili între Crăciun și revelion

63
6 minute de lectură

Încheierea ciclului electoral prezidențial de anul acesta va aduce concentrarea pe deciziile guvernamentale. Consultanții fiscali și reprezentanții mediului de afaceri au analizat deja programul de guvernare și măsurile așteptate din punctul de vedere al fiscalității.

O primă temă este: ce se va întâmpla cu Ordonanța 114? Părerile sunt deja împărțite, în sensul că unii specialiști cred că actul normativ ar trebui pur și simplu abrogat. Alții afirmă că, odată cu schimbările și clarificările făcute, prevederile privind companiile de construcții ar trebui menținute. Asta, în pofida faptului că textul Ordonanței 114 a împărțit companiile în două, unele care puteau obține facilitățile fiscale prevăzute în actul normativ, altele care nu se calificau pentru aceste beneficii fiscale.

După mai multe modificări ale Ordonanței, s-a găsit o cale de a armoniza prevederile legale. De aceea, întrebarea este: ar trebui abrogată Ordonanța 114 și în ceea ce privește sectorul de construcții sau ar trebui menținute actualele prevederi?

Dacă în ceea ce privește abrogarea Ordonanța 114/2018 mai există semne de întrebare, cazul split TVA este destul de clar. Comisia Europeană a avertizat România că trebuie să schimbe legislația privind split TVA, există și un termen de modificare pentru a nu se trece la un proces de infringement împotriva României. Consultanții fiscali cred că ar trebui ca prevederile split TVA să dispară complet, să fie abrogate și nu să se aplice opțional, așa cum se întâmplă acum.

Adevărul este că metoda split TVA nu a avut niciun efect în economie. Adică, numărul companiilor care aplică metoda este foarte mic, iar impactul este nesemnificativ. Introducerea split TVA a fost justificată prin nevoia de a lupta cu evaziunea fiscală. Nu s-a întâmplat așa. Încasările din TVA nu au crescut spectaculos, „gapul” de TVA dintre cât se încasează efectiv și cât ar trebui încasat la buget nu s-a redus după introducerea split TVA. De aceea, ideea ar trebui să fie pur și simplu aruncată în „lada istoriei” fiscale și abrogată.

De asemenea, este nevoie de clarificarea legislației privind facilitățile fiscale acordate firmelor pentru activitatea de cercetare-dezvoltare. Există o legislație în acest sens, dar se dovedește a fi inaplicabilă. De aceea, o schimbare de legislație este absolut necesară, pentru a face operaționale facilitățile pentru cercetare-dezvoltare.

În același timp, în Parlamentul României, la Camera Deputaților se află proiectul de schimbare a Codului fiscal. Modificările sunt așteptate cu nerăbdare de consultanții fiscali, pentru că ar trebui să aducă și în legislația românească prevederile privind consolidarea fiscală. Este vorba despre o legislație care se referă la grupuri de companii care prevede un lucru extrem de simplu. Și anume, dacă o companie din grup are pierderi, iar o alta are profit, rezultatele financiare se adună, adică se consolidează și se impozitează. Este logic și reprezintă o modernizare a legislației care ar atrage investitorii și companiile de tip holding. Rămâne doar ca modificările Codului fiscal să nu fie uitate în sertarele deputaților.

O schimbare cerută de mediul de afaceri este, de asemenea, cea care privește instituția care analizează contestațiile companiilor după controalele fiscale. Consultanții insistă ca judecarea contestațiilor să se facă la Ministerul Finanțelor și nu la ANAF. Pare un amănunt, dar nu este. Specialiștii doresc această schimbare pentru că, în acest moment, ANAF se află într-o stare de conflict de interese, adică funcționarii de la fisc realizează controlul și tot ei evaluează contestațiile la inspecțiile fiscale. De aceea, mutarea acestei prerogative la Ministerul Finanțelor este un proces absolut logic.

De asemenea, în România, se vorbește foarte puțin despre costul colectării de bani la buget. Mai exact, se pune problema calculării costurilor statului pentru a încasa la buget, să zicem, o sută de lei. Tema este tratată superficial, iar datele avute la dispoziție sunt destul de puține.

În alte economii, agențiile fiscale analizează și publică informații despre cât costă aparatul administrativ fiscal. În România, această informație ar aduce o surpriză mare și neplăcută.

Desigur, există metode simple de creștere a colectării și, în același timp, de reducere a costurilor. Este vorba despre informatizarea fiscului și despre introducerea unor metode moderne de raportare a informațiilor de către companii. Un exemplu în acest sens, dat de consultanții fiscali, este introducerea metodei SAF-T, un sistem de raportare online care însă va fi introdus, în România, cel mai devreme la sfârșitul anului viitor.

Până atunci, anul 2020 aduce două mari noutăți fiscale. Este vorba despre aplicarea directivei europene cu privire la așa-numitele soluții rapide pentru TVA și directiva privind raportarea tranzacțiilor care pot crea suspiciuni.

Soluțiile rapide privind TVA aduc o simplificare pentru companiile care realizează comerț intracomunitar. Este o modificare inițiată chiar de la nivel european și care se va aplica începând de anul viitor.

Așa-numita directivă europeană privind intermediarii, care pot fi consultanți, bancheri sau contabili, să raporteze către fisc toate tranzacțiile așa-numite cu suspiciuni. Dacă intermediarii nu raportează, acest lucru trebuie să îl facă firma. Problemele apar pentru că există o listă lungă și nu foarte clară pe baza căreia se pot încadra tranzacțiile ca fiind cu suspiciuni și, în plus, trebuie făcută o raportare retroactivă, respectiv începând cu 1 iunie 2018.

Prevederile (privind remediile rapide la TVA și directiva privind intermediarii) intră în vigoare chiar de la începutul anului 2020. Nu este însă clar în ce fază se află legislația în România și dacă va apărea, ca de obicei, în ultimii ani, între Crăciun și revelion.  ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele