Ce joc face Tăriceanu?

Foto: senat.ro

Călin Popescu Tăriceanu este unul dintre cei mai inutil de plictisitori dintre politicienii actuali, pentru publicul larg. Tăriceanu este șef peste un partid, ALDE, care mimează nereușit liberalismul. De fapt, ALDE este o creație politică venită să dea un parfum de dreapta unui guvern care și-a dorit să nu se piardă amintirea construcției numite USL. Tăriceanu a bătut la ușa guvernului, în anul 2014, și ea s-a deschis. De atunci, nu se mai dă dus de la guvernare. ALDE nu este nici măcar un așa-numit partid-balama. Este pur și simplu o creație artificială care, din păcate, pare a avea prea puțin de-a face cu liberalismul sau cu democrația. ALDE are însă utilitate: aceea de a le oferi o supapă votanților PSD care ar vota acest partid, dar știu că a doua zi nu s-ar mai putea uita în oglindă. Adică, niște votanți care în sufletul lor sunt cu PSD, dar își amăgesc conștiința că punând ștampila pe ALDE ar vota altceva decât stânga.

De altfel, un vechi prieten îmi spunea la alegerile trecute că îl votează pe Tăriceanu, deci ALDE, pentru că în anii 2007-2008 i-a dublat salariul de funcționar public.

Într-adevăr, Tăriceanu este un specialist în politici economice expansioniste. Sau, mai direct spus, este un maestru al risipirii banului public. Precum un „adevărat liberal”, Tăriceanu crede nestrămutat în ideea că dezvoltarea economiei nu se poate face decât cu deficite mari. Iar șansa i-a surâs să aplice în practică acest concept, cu toate problemele pe care le-a creat.

În anii 2007-2008, guvernul Tăriceanu a aruncat cu bani, a aruncat în aer deficitul bugetar, a dublat salariile și a angajat salariați bugetari fără număr, explicând că este nevoie să se creeze instituții absolut necesare intrării României în Uniunea Europeană.

În anul 2009, a venit criza și a spulberat toată generozitatea guvernului Tăriceanu. Cu o singură excepție, nimeni nu a mai reușit să restructureze instituțiile bugetare, care au devenit tot mai populate și tot mai consumatoare de fonduri publice.

Acum, Călin Popescu Tăriceanu, împreună cu aliații săi politici, exersează același model economic ca în anii 2007-2008. Profitând de creșterea economică, guvernele din care face parte și ALDE aplică aceeași metodă: cresc salariile din sectorul public, duc deficitul bugetar până la limita a 3% din PIB (sau peste această limită) și vântură ideea că deficitele oferă dezvoltare. Un singur lucru uită să spună, și anume că dezvoltarea, investițiile publice se lasă așteptate, în pofida creșterii economice susținute și deficitelor mari înregistrate. În acest ritm, România va risipi anii de creștere economică și nu va avea nici infrastructură.

Călin Popescu Tăriceanu își proiectează o imagine de politician eurosceptic. Nu are nicio ezitare în a practica un discurs antieuropean, fie pe teme ce țin de statul de drept, fie apăsând pedala unui soi de naționalism economic de calitate joasă.

În tot acest context Călin Popescu Tăriceanu s-a remarcat cu ocazia dezbaterilor legate de Ordonanța 114/2018. Trecând peste faptul extrem de important că guvernul Dăncilă mai întâi taie și apoi măsoară, adică întâi legiferează și după aceea analizează impactul măsurilor luate, Tăriceanu a părut cel mai logic politician de la putere. Adică, a chemat la dialog părțile implicate, cum ar fi companiile din domeniul energetic, a părut că empatizează cu această industrie și că înțelege daunele pe care le poate provoca ordonanța asupra economiei românești.

Mai mult, la dialogul de la comisia de specialitate, dintre senatorii comisiei și reprezentanții Băncii Naționale, Tăriceanu a părut cel mai rezonabil, cel mai dispus la a înțelege temele aduse în discuție și cel care a mai temperat din elanul „revoluționar” al colegului de partid, senatorul Daniel Zamfir.

Reprezentanții sistemului bancar au ținut să se întâlnească tot cu președintele Senatului simțind, poate, deschiderea lui Călin Popescu Tăriceanu către temele sensibile ale ordonanței 114.

Președintele ALDE a părut convins de întâlnirile repetate cu actorii economici că trebuie schimbat ceva din prevederile actului normativ. Ba, chiar, a luat și atitudine publică. A anunțat că a vorbit cu premierul Dăncilă și că se va renunța la prevederea privind taxarea cu 2% din cifra de afaceri a companiilor din domeniul energetic. Ghinionul lui Tăriceanu a fost că anunțul său entuziast a fost anihilat, mai întâi de ministrul finanțelor, care a spus că o eventuală schimbare a ordonanței va fi decisă doar în coaliție, și apoi de premier, care a declarat că este „flexibilă” și că miniștrii va trebui să discute între ei pentru a vedea care sunt soluțiile referitoare la o posibilă schimbare a ordonanței.

Este greu de spus dacă Tăriceanu face un joc politic în înțelegere cu partenerii politici de la PSD sau chiar l-a pocnit rațiunea în al 12-lea ceas. Deocamdată, se poate vedea dorința lui Tăriceanu de a modifica prevederile ordonanței, în sensul sugerat de mediul de afaceri, o dorință care, însă, nu este împărtășită, deocamdată, de partenerii politici de coaliție.

Momentul adevărului va fi atunci când ordonanța va fi dezbătută în Parlament, respectiv dacă atunci ALDE își va asuma deschis modificări ale actului normativ, eventual și împotriva aliaților de la PSD. Ar fi prima fisură majoră din alianța politică PSD-ALDE. Mai este până atunci și vom vedea dacă Tăriceanu este chiar dominat de instincte liberale sau dacă face doar un joc de glezne menit să mai scadă tensiunea din mediul economic. Indiferent de situație însă, politicianul Tăriceanu ne îngrijorează din cauza confuziilor dintre liberalismul afișat și populismul ideilor economice pe care le susține.

Comentarii