Cele două precedente ale cazului PSD-ALDE contra Kovesi

292
Laura Codruța Kovesi întâmpinată cu flori la Parchetul General 15.02.2019 (Foto: Bogdan Cristel)
6 minute de lectură

Ce se-ntâmplă atunci când politicienii de proastă calitate, aroganţi, cu porniri autoritariste atacă abuziv persoane simpatizate de public? Bineînţeles, se stârneşte indignarea populară, în jurul celor vizaţi se produc largi solidarizări, din „victime” ei devin „eroi”, iar agresorii pierd masiv, sub valurile de revoltă ale mulţimilor care simt nedreptăţile şi li se opun energic.

Caz-„şcoală”: noul atac al coaliţiei PSD-ALDE asupra Laurei Codruţa Kovesi. Există un preecedent! Mutatis mutandis, situaţia o reia pe cea de la începutul lui 2012, când preşedintele de atunci, Traian Băsescu, s-a găsit să intervină telefonic într-o emisiune de televiziune (şeful statului sunând şi cerând să se bage-n vorbă!?!) pentru a-l penaliza pe Raed Arafat, fondatorul serviciului de intervenţii medicale de urgenţă SMURD (mai exact: Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare). Acesta din urmă argumenta în favoarea sistemului medical de stat, într-o perioadă în care Băsescu făcea campanie pentru alternativele private. Ieşirea de „jupân” arţăgos, supărat pe „sluga” răzvrătită – culmea! – într-un sistem ierarhic în care cineva care se crede „vodă” îşi imaginează că e normal să se răstească la „supuşii” săi (Arafat ocupând – atunci şi acum – un post de subsecretar de stat, însărcinat cu ce altceva decât cu problematica medicinei de urgenţă?!), l-a costat scump pe agresor: indignaţi, cetăţenii l-au susţinut pe Arafat, s-au organizat pichete şi apoi manifestaţii de stradă în sprijinul său şi împotriva preşedintelui şi în scurt timp cabinetul condus de Emil Boc a demisionat. Nici următorul, al premierului-succesor, Mihai Răzvan Ungureanu, n-a mai avut viaţă lungă, în condiţiile în care se pornise „hemoragia” parlamentară dinspre PDL, partidul pe care Băsescu îl controla, către opoziţie. Balanţa s-a răsturnat rapid. Episodul Arafat, în rol de „buturugă mică”, a ajuns răstoarne „carul mare” al guvernării.

Actuala majoritate PSD-ALDE reuşise în vara lui 2018 să „scape” de Laura Codruţa Kovesi, obţinând, cu chiu, cu vai, revocarea ei din funcţia de procuroare-şefă a Departamentului Naţional Anticorupţie. Operaţiunea fusese şi ea abuzivă, încât „victima”, pe care mulţi o consideraseră şi până atunci o „eroină” a luptei sistemului de justiţie cu politicienii hoţomani, s-a retras în triumf. Dar s-a retras, fără să i se mai poată urmări performanţele profesionale din poziţia discretă care i-a fost oferită, de consilier în Ministerul Public. Însă… după câteva luni, către sfârşitul anului, Laura Codruţa Kovesi a făcut două mişcări ofensive: a deschis o acţiune la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe motiv de încălcare a drepturilor sale pe parcursul revocării şi şi-a depus dosarul în competiţia pentru noul post de procuror-şef al Uniunii Europene. Cu semnale de mari succese în ambele „speţe”: CEDO i-a admis sesizarea şi urmează s-o analizeze în regim de urgenţă, iar dincoace a trecut de filtrele de selecţie preliminare, calificându-se în „finala” ultimilor trei rămaşi în cursă, ba chiar ca favorită la desemnare. Insuportabil pentru cei care-şi frecaseră mâinile de satisfacţie când „răpuseseră” figura simbolică – pentru ei rea! – a luptei anti-corupţie! Plus pericolul potenţial al relansării dinspre Bruxelles-Strasbourg a anchetelor asupra prăduirii fondurilor europene! Drept care noua Secţie de investigare a magistraţilor, născocită de majoritatea parlamentară de la Bucureşti ca instrument de presiune şi de penalizare a procurorilor şi judecătorilor neobedienţi, a improvizat o acţiune ridicolă, acuzând-o pe fosta şefă a DNA că hăt în urmă, în 2011, pe când era procuroare generală a României, s-ar fi implicat în aducerea în ţară a unui inculpat urmărit internaţional. Or, instituţia pe care o conducea n-avea nici o atribuţiune în acest sens. Poliţia prezentase – în schimb – documentele de decontare legală a respectivului transport aerian. Denunţător: alt „fugit” din ţară, condamnat pentru corupţie şi cercetat şi în alte dosare. Făcătură „la vedere”!

Rezultatul? Proteste extinse faţă de atare comportament al majorităţii parlamentare şi guvernamentale şi un val masiv de susţinere, în ţară şi-n străinătate, a „victimei”, căreia şansele să ocupe înalta funcţie europeană i-au crescut şi mai şi! în democraţii, politicienii de proastă calitate, aroganţi, cu porniri autoritariste şi comportamente abuzive pot păcăli o vreme electoratul, dar finalmente pierd: n-au cum să-şi ascundă la nesfârşit „stofa” proastă, îşi dau arama pe faţă, stârnesc revoltă în societate, se prăbuşesc.

Cum se va-ncheia episodul – vom vedea: până unde va fi împinsă „ancheta” Secţiei anti-magistraţi şi dacă protagonista va deveni sau nu procuroare-şefă a Uniunii. De fapt şi de fapt, oricare-ar fi deznodământul, ea, „victima”, e deja o „învingătoare”, cu preţioasa contribuţie involuntară a celor care au „vânat-o”. Asta obţin politicienii de proastă calitate ş.a.m.d.

Şi încă un context – mai îndepărtat, dar tot „intra-european” – al cazului: Polonia contra Donald Tusk. Preşedinte al Consiliului European din 2014, la finalul unui prim mandat de doi ani şi jumătate în martie 2017, Tusk urma să fie din nou ales, când s-a lovit de opoziţia guvernanţilor din ţara sa, angajaţi în derapajul nedemocratic care avea să şi ducă la activarea Articolului 7 din Tratatul comunitar, de suspendare a dreptului de vot al statelor care încalcă principiile fondatoare. Liderii europeni au înţeles atunci că în joc nu erau un om şi o funcţie, ci valorile pe care s-a construit extraordinara noastră Uniune Continentală. Şi, trecând peste ostilitatea ultraconservatorilor polonezi faţă de compatriotul lor liberal şi democrat, l-au reinvestit pe Tusk. Încă un precedent – poate – pentru cazul PSD-ALDE (deci nu chiar toată puterea politică din România!) contra Kovesi?!…

Ion Bogdan Lefter
Ion Bogdan Lefter este scriitor, critic literar, analist cultural şi politic, profesor la Universitatea din Bucureşti, fondator şi conducător al revistelor „Contrapunct”, „Observator cultural” şi „aLtitudini”, fost director al Editurii Litera, fost director în România (Bucharest bureau chief) al postului american de radio Europa Liberă, secţia română.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele