IMAGINEAZA-ȚI o lecție la o școală de business și probabil te-ai aștepta să vezi studenți care se uită la ecrane pline de ecuații și acronime. Ce nu te-ai aștepta însă să vezi ar fi niște coriști încercând să cânte „O clap your Hands“, un imn în opt părți compus de Orlando Gibbons și cântat prima dată în 1622. Însă Bartleby s-a bucurat de această plăcere, și de altele pe care le văd studenții la MBA, într-o vizită la Saïd Business School de la Oxford, anul acesta. Era însă un schepsis. Unii dintre studenți trebuiau să încerce să dirijeze corul. Primul care a încercat era un tânăr american destul de încrezător în forțele lui. Nu a durat mult ca el să greșească. Cea mai evidentă greșeală a sa a fost că a început să dirijeze fără să îi întrebe pe cântăreți cum ar dori să fie dirijați, deși ei erau specialiști, iar el era un novice absolut.

Experiența a fost fără îndoială umilitoare, însă, de asemenea, instructivă. Lecția, organizată de Pegram Harrison, un profesor de antreprenoriat, a permis în mod isteț studenților să absoarbă unele lecții importante de leadership. De exemplu, că liderii trebuie să asculte de echipele lor, în special când colegii lor au o cunoaștere specializată. S-ar putea ca tot ce era necesar să facă, ca dirijori, era să dea ritmul și apoi să lase grupul să se autoguverneze.
Era observabil, de asemenea, că grupul s-a descurcat destul de bine chiar și când dirijorii își agitau bagheta în mod dezordonat. Lecția de aici, a spus dl Harrison, era că liderii pot să facă doar pagube limitate – atât timp cât nu încearcă să controleze fiecare pas al procesului. Întregul exercițiu a ilustrat că este posibil pentru o lecție să fie atât instructivă, cât și distractivă.

Alte școli de business au realizat de asemenea că studenții lor pot trage învățături din domeniul artelor. La Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, Leanne Meyer a introdus un program de training în leadership care include poezie, expoziții de artă și un club de lectură. Implicarea în astfel de lucruri poate ajuta la dezvoltarea empatiei în viitorii lideri, argumentează ea; de exemplu, citirea unui roman ajută studenții să intre în mintea unui personaj. Ea crede de asemenea că programul aduce beneficii studenților privind felul în care se promovează ei către recrutori.

Este foarte puțin surprinzător că programele bazate pe arte sunt populare. Ele asigură o bine-venită diversiune de la conținutul arid al majorității cursurilor de MBA. Dar sunt ele cu adevărat utile? Un fapt interesant e că există semne că firmele de succes încorporează artele în trainingul angajaților. AQR, un grup de management de fonduri cunoscut în special pentru abilitățile sale de a face calcule complexe, a început un program de dezvoltare profesională și personală numit „Academia Quanta“; o componentă a acestuia este un club de lectură unde membrii au citit „Destinate războiului“, o carte despre relațiile americano-chineze de Graham Allison. În loc să dea paginile cărților, unii oameni de afaceri fac actorie. Academia Regală de Arte Dramatice (RADA) a pregătit mulți actori, precum Sir Anthony Hopkins, Alan Rickman și Phoebe Waller-Bridge. Oferă însă cursuri și pentru manageri, care variază de la o jumătate de zi la șase zile. „A juca un rol este despre a găsi adevărul în personaj și în tine“, spune Charlie Walker-Wise, unul dintre instructorii RADA. „Ajutăm oamenii să devină mai conștienți de obiceiurile lor; ce fac ei fără să își dea seama. Cum își folosesc fizicul – respirația lor, vocea lor. Nu mulți oameni sunt conștienți de cum se prezintă altora.“

Ar putea părea ciudat să faci o conexiune între conducerea unei firme și o profesie care variază de la Laurence Olivier recitând monologurile lui Hamlet până la antrenamentele de box ale lui Robert de Niro pentru a juca rolul principal în „Raging Bull“. Însă dl Walker-Wise spune că middle managerii recită adeseori discursuri care nu le aparțin (pentru că au fost elaborate de la sediul principal) sau încearcă să își inspire staff-ul să atingă un obiectiv care a fost stabilit de altcineva.

„Lecția din actorie este cum conectez acest mesaj fără a-mi trăda propria personalitate“, spune el. A fi manager implică mult mai mult decât a stabili target-uri și a introduce niște cifre în Excel. Cere empatie și o înțelegere a naturii umane. Are sens faptul că o educație în arte ar putea să ajute la dezvoltarea acestor calități. Înainte de toate, studenții de la cursul dlui Harrison de la școala Saïd experimentau ceva ce Bartleby nu s-a așteptat niciodată să vadă la o lecție de MBA: se distrau. ■

Acest articol a fost publicat în secțiunea Business din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Dirijează-te“.