Ce vine cu adevărat pe Noul Drum al Mătăsii?

7 minute de lectură

Noul Drum al Mătăsii este, pentru europeni, o oportunitate și o provocare. Pe cât de mari sunt interesele de ordin comercial, pe atât temerile geopolitice. Uniunea Europeană încearcă un răspuns coordonat, Italia pare însă cu un pas înainte.

Atunci când coloana de 50 de maşini a sosit la Palatul Quirinale, cu escorta călare, pentru cina oferită de președintele Mattarella, la care au participat 300 de invitaţi, nu a fost vorba doar despre onorarea de către Italia a oaspetelui chinez.

Pentru guvernul italian, miza economică și financiară era una enormă.

Vizita președintelui Xi Jinping pe pământ italian a marcat semnarea Memorandumului de înţelegere privind proiectul „Belt and Road Initiative” (BRI), cunoscut drept Noul Drum al Mătăsii.  Este considerat cel mai mare proiect de infrastructură şi investiţii din istorie, care implică în prezent 68 de ţări şi aproximativ 65% din populaţia lumii.

Când Italia visează la Renaștere

Pentru Italia, potențialul de investiții este uriaș și proiectul îi poate oferi un acces sporit la piețe și la materiile prime din China. Iar guvernul italian vede în parteneriatul cu China ocazia istorică de a ieși, în sfârșit, din stagnarea economică în care se zbate de mai bine de un deceniu.

Beijingul a finanțat deja căi ferate, drumuri și porturi, iar firmele chinezești de construcții au primit contracte avantajoase pentru a conecta porturile și orașele – toate finanțate prin împrumuturi de la bănci chineze. Iar Dragonul ajunge acum la porțile Europei – și chiar dincolo de ele.

Noul Drum al Mătăsii nu e un simplu proiect comercial, ci și un instrument geopolitic, un pariu menit a-i aduce Chinei întâietatea comercială față de Statele Unite.  

Un obiectiv de neimaginat fără pătrunderea în Occident prin infrastructuri, industrie, telecomunicaţii, comerţ. Iar Italia este prima țară din G7 care se deschide către acest mare proiect de infrastructură.

Emblema acestei mari înțelegeri este, fără îndoială, portul Trieste. Acolo se lucrează din plin la noul terminal portuar, care ar trebui inaugurat cel mai târziu la începutul anului 2020. Această platformă artificială de 12 hectare, dintre care 8 sunt câștigate din mare, a costat până acum 140 de milioane de euro.  Exploatarea ar trebui asigurată, cel puțin în parte, de o companie chineză.

La 18 martie, Trieste sărbătorea 300 de ani de la acordarea de către împăratul Carol al VI-lea de Habsburg a statutului de port liber. Aceasta i-a adus porții mediteraneene a Imperiului Habsburgic și mai apoi Austro-Ungar două secole de prosperitate.

După Primul Război Mondial și înglobarea orașului în Regatul Italiei, perioada de aur s-a sfârșit. Secolul XX a fost mult mai puțin favorabil portului de la Adriatica. Dar, în ultimii ani, se simte o adevărată renaștere și noul terminal naval este cel mai strălucitor simbol al acestei reveniri.

China privește departe

China vede în porturile italiene punctul de sprijin pentru expansiunea pe mare. Fereastra spre Vest este reprezentată deja de portul Genova, pe unde trece deja 30% din marfa din China sosită în Italia. Trieste va asigura accesul spre inima bogată a Europei, până la Hamburg, iar Palermo ar urma să reprezinte poarta de acces spre Africa. Din 2016, chinezii au achiziţionat 67% din pachetul de acţiuni al portului grecesc Pireu, prin China Ocean Shipping Company (Cosco), transformând portul elen într-un hub chinez în Marea Mediterană.

Liderul chinez a vorbit la Roma despre o „întâlnire fructuoasă“, desfășurată între „parteneri strategici cu respect şi încredere reciprocă unul faţă de celălalt. Între noi nu există nici un conflict de interese, ambii ştim cum să respectăm preocupările celeilalte părţi”. Xi Jinping a căutat astfel să liniștească temerile occidentale cu privire la adevăratele intenții ale uriașului proiect chinezesc. Nu este, oare, vorba mai mult de geopolitică decât de comerț și economie? Marele proiect chinezesc ridică deja multe suspiciuni în Occident.

Există temeri că Beijingul va transforma Italia şi apoi restul Europei într-un mare client de credite şi că, date fiind investițiile în infrastructură, va juca un rol tot mai important în deciziile strategice nu doar ale Romei, ci ale întregii Europe.

Iar europenii, care oricum nu privesc cu ochi buni guvernul populist al lui Giuseppe Conti, caută un răspuns comun la această spinoasă problemă: cum să profiți de formidabilele oportunități legate de China, dar în același timp să eviți inconvenientele de ordin politic?

Ultima reuniune a Consiliului European de la Bruxelles, din 21 martie, pare să fi pus bazele unei noi politici față de China.

Până acum, țările membre au negociat individual cu Beijingul, dar acum pare să se fi pus bazele unei abordări coordonate, care să asigure o protecție a intereselor comerciale europene.


Primul act concret al acestei noi politici ar putea fi adoptarea unui nou instrument pentru a asigura „reciprocitatea” între Uniunea Europeană și China în atribuirea contractelor de achiziții publice. Cu alte cuvinte, europenii să aibă acces la investițiile publice din China la fel cum chinezii au în Europa.

Iar europenii ar trebui să se grăbească, pentru a profita cât mai mult de criza din relațiile comerciale americano-chineze.

O delegație americană este așteptată la Beijing în această săptămână, dar nimic nu garantează o înțelegere rapidă.

Spre un parteneriat UE-China

Pragmatismul a dominat întâlnirea dintre președintele Xi Jinping și Emmanuel Macron, în continuarea periplului european al liderului chinez. Iar marea lovitură s-a dat pe tărâmul aviatic. Nu mai puțin de 290 de aeronave Airbus A320 și alte 10 de tip A350 vor fi livrate de producătorul francez către compania de stat chineză CASC (China Aviation Supplies Holding Company). 

După cum a comunicat compania Airbus, contractul este semnificativ mai mare decât pre-acordul anunțat în urmă cu peste un an și care implica vânzarea a 184 de avioane Airbus A320. 

În afară de comanda pentru Airbus, Franța a mai semnat luni alte 15 contracte de afaceri cu China, în valoare de miliarde de euro, a anunțat Palatul Elysées.

Este vorba, printre altele, de un contract de 1 miliard de euro pentru construirea, de către compania franceză EDF (Électricité de France), a unui parc eolian off-shore în China.

Președintele francez Emmanuel Macron a afirmat că semnarea acordului pentru cumpărarea a 300 de avioane de la Airbus este un „semnal excelent”, care arată puterea și fiabilitatea relațiilor dintre cele două țări.

Într-o declarație comună cu președintele chinez Xi Jinping la Palatul Elysee, Macron a declarat că discuțiile au vizat crearea unui „puternic parteneriat euro-chinez, bazat pe reguli clare, stricte și ambițioase”.

El a adăugat că Franța și China împărtășesc opinii asemănătoare cu privire la importanța luptei împotriva schimbărilor climatice – un domeniu de mare importanță pentru președintele Macron. Dar și o temă care este privită cu scepticism de cealaltă parte a Atlanticului. După cum se știe, președintele Trump a retras Statele Unite din Acordul de la Paris privind clima.

Macron a mai spus că a abordat și spinoasa temă a „preocupărilor” cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale omului în China, într-un schimb sincer de păreri.

Xi Jinping, la rândul lui, a lăudat „discuțiile prietenoase și fructuoase” cu Macron. El a spus că „China acordă o mare importanță” relațiilor sale cu Europa.

Ovidiu Nahoi
Ovidiu Nahoi, jurnalist român, este redactor șef al Radio France Internationale România. Și-a început cariera în 1990 în cadrul primului post de radio independent din România, Unifan/Uniplus, ca prezentator și redactor de știri.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele