Uniunea Europeană este la răscruce. Nu vă îngrijorați, nu se destramă. Povestea despre cum și alții vor urma calea Brexitului este un fals avertisment, agitat de rețelele sociale în căutare de atenție, de vânătorii de titluri de presă și de troliii propagandei războiului hibrid.

Realitatea este că Brexitul a fost o eroare tehnică, provocată de lipsa de paratrăsnete elaborate împotriva unor modificări constituționale abrupte. Orice constituție scrisă are o serie de clauze de protecție. Constituția nescrisă a Marii Britanii nu le are. Acesta este motivul simplu pentru care avem Brexit acum. Dincolo de această eroare, putem spune că Uniunea Europeană este într-un tip de criză tipic pentru orice progres și schimbare. Asta face parte din complexitatea sa crescândă, care este rezultatul propriului său succes și al mișcării curajoase de a absorbi mai întâi Germania de Est și apoi încă alte unsprezece țări fost-comuniste.

UE trebuie acum să se recalibreze. După acest upgrade masiv de hardware, are nevoie de un nou sistem de operare. România are sarcina esențială în timpul președinției sale de a găzdui cinci dezbateri la nivel strategic care ar defini, în mare măsură, modul în care Uniunea Europeană va merge mai departe. Brexitul este clar una dintre ele. Este tema cea mai discutată și cea mai cunoscută pe plan global.

Viitorul industrial al Europei

Cea de-a doua, probabil cel mai puțin cunoscută, este așa-numita „Strategie pe Termen Lung” (STL). Titlul său tipic, fără sfârșit, bruxellez, este „O Planetă curată pentru toți. O viziune strategică europeană pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punct de vedere climatic”. La prima vedere, este o poveste cu totul diferită de Brexit. Dezbaterea de aici va fi despre viitorul industrial al Europei, care ar trebui să consoneze cu țelul de a ajunge la o economie cu carbon zero, până în 2050. Cu alte cuvinte, Europa va trebui să decidă cum să ajungă la o economie cu carbon net zero până în 2050, în același timp sporindu-și competitivitatea. Până nu de mult, aceste două țeluri păruseră foarte diferite, fiind considerate chiar incompatibile. Obiectivele ambițioase în privința climei sunt considerate de mulți ca o încercare scumpă care ar putea fi un teren de joacă acceptabil pentru Nord-Vestul bogat, dar nu atât de relevant pentru noi ceilalți și, cu siguranță, nu pentru nou-veniții care au nevoie să își dezvolte economiile și să prindă din urmă restul. Numeroasele studii care arată că traiectoriile emisiilor de carbon și ale creșterii economice au început de mult să se miște în direcții diferite nu au reușit să îi convingă pe mulți decidenți politici.

Alarma de trezire a venit din nou dinspre China. Cu un deceniu în urmă, China a îmbrățișat agenda climatică, a fuzionat-o cu planificarea sa de securitate energetică, i-a adăugat ambiția de competitivitate industrială și apoi lupta sa decisivă împotriva poluării atmosferice ucigașe. Rezultatul de azi este clar și foarte îngrijorător pentru Europa – competitivitatea chineză a crescut masiv. Europa începe să rămână în urmă și începem treptat să înțelegem că economia cu consum mic de carbon este un teren pentru o cursă economică globală feroce. Strategia europeană pe termen lung va trebui să rezolve această epifanie economică și să propună o soluție care ar putea să unească trei scopuri în unul – un mediu înconjurător curat, o creștere economică competitivă și o poziție de inovare poziționată pentru viitor.

Nu viteza contează, ci avantajul competitiv

Strategia pe termen lung este natural legată de cea de-a treia dezbatere – Viitorul Europei. Aceasta nu este doar o discuție filosofică, ci una foarte practică. În partea de Est a Uniunii, tindem să ne îngrijorăm mult despre ideea unei Europe cu două viteze. Problema reală este că Europa și China se mișcă cu viteze diferite, nu că România ar putea fi lăsată în urmă. Europa nu ar trebui să se îngrijoreze despre diversitatea ei internă, dar ar trebui să se îngrijoreze despre locul ei global. Din acest motiv, dezbaterea despre viitorul Europei ar trebui strâns legată de dezbaterea despre strategia pe termen lung. Acum, ele nu sunt bine conectate.

Ar trebui să ne gândim cum să explorăm diferitele viteze și avantaje naționale pentru beneficiul european general. Costul scăzut al muncii din Europa de Sud-Est, industriile tot mai de-localizate din regiune, marea comunitate digitală, slaba eficiență energetică și potențialul vast de energie regenerabilă cu costuri mici nu fac parte din viteze diferite, ci reprezintă un avantaj competitiv pentru regiune. România ar putea să contribuie la așezarea acestor avantaje pe masa de dezbateri a UE. Și ar trebui să facă asta cu tărie și în mod emfatic, în pregătirea și la summitul de la Sibiu despre viitorul Europei, de pe 9 mai 2019.

Un buget al inovației și cooperării

În al patrulea rând, România va trebui să prezideze cea mai importantă parte din dezbaterea referitoare la cadrul financiar multinațional sau bugetul UE. Se așteaptă ca, până la summitul de la Sibiu, părțile să fi obținut „maximum de progres” pe buget. Bugetele sunt adesea considerate fie ca niște subiecte plictisitoare, fie ceva ce a fost predeterminat și care se așteaptă să fie distribuit între membrii Uniunii. Bugetul UE nu ar trebui să fie nici plictisitor, nici doar un algoritm de distribuție. Avem nevoie de un buget care să impulsioneze în mod ambițios strategia pe termen lung și să o împingă înainte, un buget care să repare diviziunile dintre Est și Vest sau dintre Nord și Sud. Depășirea acestor decalaje nu trebuie făcută cu fonduri de distribuție și de absorbție, ci prin stimularea inovației și cooperării pentru competitivitate.

Alegerile, test-cheie pentru destinul Uniunii

În fine, a cincea dezbatere, alegerile pentru Parlamentul European, va avea loc în timpul președinției României. Aceste alegeri vor fi un test-cheie pentru direcția în care se îndreaptă Europa, dacă alunecă spre un abis al unor minți închise, ultranaționaliste și xenofobe, sau dacă vrea să rămână pur și simplu neschimbată și protejată, ori dacă dorește să se reinventeze.

Una dintre problemele cu care ne confruntăm este că aceste cinci dezbateri sunt considerate ca de 5, ori chiar de 28 de ori 5, dezbateri diferite. Ele nu sunt legate în mod adecvat și seamănă adesea cu haosul și zgomotul din Turnul Babel mai degrabă, decât o sală de concerte plină de armonia imnului european. Trebuie să legăm aceste cinci dezbateri într-o unică ambiție europeană de succes global.

Da, Europa este la răspântie. Dar nu are sens să continuăm să ne întrebăm, zi și noapte, dacă Europa va rămâne unită sau se va dezintegra. Bineînțeles că va rămâne unită. Adevărata întrebare este dacă vrem o Europă deschisă, antreprenorială și competitivă sau o Europă care pur și simplu se autoconservă și nu se mișcă. Închisă și speriată, Europa va intra în declin. Nu ar trebui să ne temem de o Europă cu mai multe viteze, ci să ne îngrijorăm de o Europă fără nicio viteză. România s-ar putea să nu conducă această dezbatere, dar are onoarea excepțională de a o găzdui și, probabil, de a-i da o formă.