Străzi în prim plan

Europa se îndreaptă spre a transforma în realitate orașele post-mașini.

390
7 minute de lectură

Charlemagne

GONIND ÎN viteză, recent, pe o „șosea pentru cicliști”, de-a lungul Râului Scheldt, din Anvers, Charlemagne nu a observat scuterul electric decât atunci când era prea târziu. Roțile care se învârteau au dat peste scuterul staționar, jurnalistul britanic s-a separat de bicicleta belgiană și s-au rostit cuvinte anglo-saxone. Cât de iritante și de dezagreabile sunt aceste mecanisme mici și fragile, cu numele lor ridicole („Lămâiță”, „Mac”, „Zero”) și cu brusca lor invazie a pavajelor din toate orașele europene. Peste tot, par să-ți stea în cale, abandonate exact în locurile pe unde cărucioarele pentru copii, pietonii sau jurnaliștii grăbiți trebuie să treacă.

Și totuși autorul acestei rubrici refuză să le poarte pică, deoarece ascensiunea scuterelor electrice face parte dintr-un fenomen mai larg și binevenit: retragerea treptată a mașinilor din orașele europene. Pe întreg continentul, aplicațiile și urmărirea prin satelit au dat naștere la proiecte de închiriere de biciclete și scutere, care le permit locuitorilor orașelor să învingă traficul. Rețelele de piste pentru cicliști se dezvoltă și se ramifică spre exterior; cea de la Paris va fi crescut la anul cu 50% în cinci ani. Autoritățile municipale reduc limitele de viteză, introducând interdicții auto și zile fără mașini, făcând străzile doar pietonale și înlocuind parcările auto cu parcări pentru biciclete.

Sunt și inconveniente. Scuterele electrice pot fi o pacoste. Un grup de activiști, numit Apacauvi, a apărut la Paris pentru a combate „anarhia” lor „urbană”, iar primarii, inclusiv Anne Hidalgo, din capitala franceză, au început să impună reglementări pentru utilizarea și depozitarea lor. Unii politicieni au criticat măsurile municipale dure. Angela Merkel a spus despre legislația care elimină mașinile pe motorină din orașele germane că este „disproporționată”, iar noul primar conservator al Madridului vrea să slăbească o interdicție recentă împotriva mașinilor poluante. Pentru unii, este o problemă de clasă, un caz de eco-yuppies urbani, care își impun fanteziile legate de biciclete și scutere asupra celor de la periferii și oamenilor de la țară, care depind de mașinile lor. Alții consideră că este anacronic din punct de vedere tehnologic. Mașinile electrice și cele fără șofer ar fi mai curate, mai silențioase și mai eficiente în folosirea spațiului de pe șosele. De ce să te opui?

Anvers-ul este un bun antidot împotriva acestor obiecții. Ca multe alte orașe europene, cum sunt Köln, Birmingham și Milano, el a fost victima edililor postbelici, amorezați de orașele americane centrate pe mașini. S-au ridicat autostrăzi și pasaje supraterane în jurul și prin oraș, străzile vechi au fost lărgite, iar piețele, transformate în parcări pentru mașini. Aceasta i-a dat Anvers-ului una dintre cele mai mari aglomerări auto din Europa occidentală. Dar, în ultimele două decenii, orașul a schimbat foaia, construind o rețea densă de piste pentru bicicliști, a lățit trotuarele, a făcut străzi și piețe pietonale și a impus restricții de trafic.

Rezultatul este impresionant. Este posibil să mergi pe bicicletă sau pe scuter dintr-o parte a orașului Anvers până în cealaltă, fără să întâlnești vreo mașină privată. Chiar și în suburbii, bicicletele sunt reginele șoselelor și nu sunt supuse regulilor de sens unic sau întoarcere interzisă, care sunt obligatorii pentru șoferi. Cafenelele se întind pe trotuare. Copaci și tufișuri apar din fostele spațiile ale unor parcări pe străzi rezidențiale precum Lamorinierestraat. Șoselele pentru cicliști – suficient de largi pentru a permite bicicletelor și scuterelor să depășească în ambele sensuri, guvernate de propriile semafoare și total separate de mașini – se întind spre suburbii, prin cartierul portuar al orașului și de-a lungul liniilor de metrou și tramvai. Pe Mechelsesteenweg, o femeie o învață pe o fetiță de circa șase ani, echipată cu bicicletă și cască, cum să folosească luminile de la semafor. Peste tot, sunt rastele pentru biciclete, standuri de închiriere de biciclete și scutere.

Bijuteria coroanei post-automotoare din Anvers este Groen Kwartier, un cartier total lipsit de mașini, construit pe terenul din jurul unui fost spital. Pe străzile acestui cartier din interiorul orașului nu se aud decât zgomotele copiilor care se joacă și sporovăitul de la un balcon la altul. Departe de a fi o rezervație pentru hipsteri privilegiați, el găzduiește un amestec de oameni din medii albe belgiene, arabe, vest-africane și evrei ortodocși. Barcelona încearcă ceva în stilul Groen Kwartier, creând „superblocuri” sau ciorchini de blocuri urbane, în jurul cărora traficul este permis, dar în interiorul cărora este strict restricționat.

epa07627037 Women ride an CIRC e-scooter (former FLASH) in Herne, Germany, 05 June 2019. Even before electric pedal-scooters are allowed nationwide on 15 June, a first provider will start a rental service in the Ruhr area. In the city of Herne, several dozens of electric scooters are to be put on the road from 05 June with the permission of local authorities.  EPA/SASCHA STEINBACH

Chiar și scuterele electrice au beneficiile lor. Deși ocupă trotuarele, scuterele au nevoie de mult mai puțin spațiu carosabil, în general, în comparație cu mașinile. Pe străzile liniștite din centrul Anvers-ului, nebunia scuterelor pare un preț corect de plătit. Mai mult, programele de scutere și biciclete fac, de fapt, ca orașele fără mașini să fie mai puțin elitiste. Orașele universitare și cartierele centrale șic au fost demult prietenoase pentru biciclete. Mutațiile de azi extind aceste tendințe spre zonele suburbane și spre cetățeni mai reprezentativi, făcând călătoriile cu alte vehicule decât mașina să fie accesibile pentru cei care nu își pot permite să cumpere una, oferind vehicule ieftine de închiriat care pot să acopere acel „ultim kilometru” între stațiile de autobuz sau gări și locuințele sau birourile suburbane, oferind drumuri pentru cicliști, care leagă locurile îndepărtate cu rețelele din centrul orașelor și chiar, ca în Germania, autostrăzi, care leagă orașele apropiate. Scuterele electrice și bicicletele fac ca astfel de rute să fie accesibile pentru cei care nu merg cu bicicleta și au scaune, coșuri sau cutii de depozitare pentru cei care fac cumpărături sau au de transportat copii. Cei bătrâni sau infirmi vor vrea, desigur, să își păstreze mașinile.

Două roți, bine, patru roți, rău

Așa că tot mai puțini cetățeni din și din jurul orașelor europene sunt nevoiți să suporte costul și chinul de a merge cu mașina pentru treburile lor zilnice. Și tot mai mulți se bucură de experiența – odată, apanajul unei elite metropolitane – unor străzi, piețe și parcuri liniștite. Încercarea Madridului de a elimina restricțiile împotriva mașinilor, cea mai notabilă excepție de la această tendință, a fost răsturnată, în mod elocvent, în urma unor proteste, în luna iulie.

Toate acestea par o revoluție în peisajul urban european. Dar, în multe privințe, este vorba de o revenire. Locuri ca Anvers au existat secole de-a rândul, înainte de automobile. Centrele lor sunt labirinturi construite în jurul traficului pietonal, care au trebuit ajustate, îndreptate și aranjate ca tufele de trandafiri, pe măsură ce a crescut numărul mașinilor. Ele sunt mai dense decât în orașele americane, chiar în suburbiile lor, și tind să le lipsească marile spații deschise, necesare pentru mișcarea ușoară a mașinilor. În astfel de orașe, mașinile nu și-au avut niciodată rostul. Dar și-au croit calea și au devenit parte a mobilierului urban. Și acum aceasta se schimbă.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele