Cei care au câștigat cel mai mult din tăierea de rate a Fed

În sfârșit, vești bune, după multe, proaste

148
WASHINGTON, DC - JUNE 19: Federal Reserve Board Chairman Jerome Powell speaks during a news conference after the attending the Board’s two-day meeting, on June 19, 2019 in Washington, DC. Powell said the Fed will keep rates steady and hinted at a possible rate cut later in the year. (Photo by Mark Wilson/Getty Images)
5 minute de lectură
Federal Reserve și piețele emergente

ECONOMIA AMERICII e prinsă în două impasuri. În primul este implicată banca sa centrală. În 31 iulie, Federal Reserve a tăiat dobânzile cu un sfert de punct procentual, prima reducere după 2008. Fed e hotărâtă să nu lase economia să sucombe în fața unei recesiuni. Dar nici economia nu se va încălzi suficient ca să lase Fed să ridice ratele la niveluri normale. Celălalt impas este cu China. Negocierile de săptămâna aceasta, de la Shanghai, au confirmat că războiul comercial nu se va încheia probabil repede, dar nici nu va escalada curând.

Toate semnalele trimit spre o expansiune lentă continuă, în America; după 121 de luni, aceasta este deja cea mai lungă din istorie. Mai puțin apreciat este faptul că asemenea condiții călâi au o compensație potențială pentru miliardele de oameni care trăiesc în economiile emergente financiar expuse. O recesiune americană i-ar lovi, dar la fel ar face-o un boom, dacă aceasta ar împinge Fed să ridice dobânzile, aspirând capitalul din lumea în curs de dezvoltare. Tăierea de 0,25 puncte procentuale a Fed le dă economiilor emergente un spațiu de respiro bine-venit, pentru a-și relaxa propriile dobânzi și a le readuce pe un făgaș de creștere mai înaltă.

Ele au nevoie de acest respiro. Piețele emergente au trecut prin câțiva ani dificili. În iulie, FMI și-a redus prognoza de creștere pentru țările în curs de dezvoltare la 4,1%, cea mai lentă rată de creștere din 2009. India pierde din avânt. Turcia și Argentina au suferit crize monetare. Investitorii au trecut și ei prin momente grele. De la începutul lui 2013, indicele S&P 500 al principalelor firme din America a ajuns mai mult decât dublu. Acțiunile de pe piețele emergente au scăzut cu aproape 2%.

Lucrurile nu trebuiau să fie așa. La începutul anilor 2000, Brazilia, Rusia, India și China, așa-numitele BRICS, au crescut cu rate miraculoase. A fost ușor să se creadă că economiile mai sărace vor recupera în mod natural decalajul față de cele bogate, pentru că imitația este mai ușoară decât inovația, mai ales când firme novatoare construiesc fabrici în țări imitatoare. Mulți au crezut și că economiile emergente au devenit elastice, cu bănci centrale bine conduse, cu rezerve mai mari de dolari și monede mai flexibile.

Din nefericire, ritmul convergenței dintre țările sărace și cele bogate a încetinit, iar amplitudinea sa s-a diminuat. Se pare că acele rate de creștere fantastice se bazau, în mare măsură, pe transformarea Chinei în laboratorul lumii, o performanță care nu va mai fi repetată. Între timp, au existat câteva episoade de nervozitate a piețelor: taper tantrum[1] din 2013, prăbușirea prețurilor la mărfuri din 2014, devalorizarea din China din 2015, creșterile de rate de dobândă ale Fed din 2018, masacrul financiar din Turcia și Argentina și nesiguranțele războiului comercial, din acest an.

NEW YORK, NEW YORK - NOVEMBER 28: Traders work on the floor of the New York Stock Exchange (NYSE) on November 28, 2018 in New York City. The Dow Jones Industrial Average rose 600 points following comments by Federal Reserve Chairman Jerome Powell that interest rates are close to neutral.  (Photo by Spencer Platt/Getty Images)

Aici intervine politica monetară. În America, banca centrală poate să relaxeze politica pentru a contracara amenințările la adresa creșterii. Dar multe economii emergente s-au simțit incapabile să taie ratele dobânzilor anul trecut, pentru că Fed făcea exact opusul. O politică monetară americană mai aspră tinde să le strice apetitul investitorilor pentru activele riscante de pe piețele emergente. Pentru a-și stabiliza monedele, decidenții politici din multe locuri s-au trezit că înăspresc politicile până la încetinire economică. Banca centrală a Indoneziei, de pildă, a ridicat ratele cu 1,75 puncte procentuale în 2018, chiar dacă inflația a rămas sub 3,5%. Băncile centrale din Rusia și India au devenit și ele mai ferme, iar Brazilia a trebuit să-și întrerupă ciclul de easing (relaxare).

Schimbarea de politică a Fed a modificat situația. Economiile emergente se simt capabile să relaxeze și ele politicile monetare. Coreea de Sud tocmai și-a redus dobânda de referință pentru prima dată după trei ani. Brazilia a tăiat dobânzile la minime-record, săptămâna aceasta. Africa de Sud și Indonezia au introdus și ele măsuri de relaxare. Mexicul se așteaptă să facă același lucru, curând. Banii cu dobânzi mici vor ajuta la revirimentul creșterii. Dar, pentru a o menține, este nevoie de mult mai mult. Economiile emergente trebuie să folosească vremurile favorabile pentru a se pregăti pentru zile rele, reducând, de pildă, datoria pe termen scurt în monedă străină. Și, pentru a exploata creșterea de recuperare a decalajelor, ele trebuie să devină primitoare pentru manufactura globală, copiind China, în loc să o urmeze. Euforia epocii BRICS s-ar putea să nu se întoarcă niciodată. Dar reducerea ratelor Fed creează un moment de oportunitate. Piețele emergente ar trebui să îl folosească.  

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite din The Economist, sub titlul „O oportunitate”


[1] Taper tantrum (furia piețelor în fața unei retrageri progresive a QE3) = expresia se referă la panica generală din 2013, care a dus la o creștere abruptă a randamentelor la titlurile de trezorerie americane, după ce investitorii au aflat că Federal Reserve pune încet frână la programul său de quantitative easing (QE).

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele