Cine poate scumpi RCA-ul? Poate vreun Bentley

215
9 minute de lectură

Moda înlocuirii mașinilor în reparație cu mărci de superlux pune piața sub presiune

Autoritatea pentru Supraveghere Financiară a publicat raportul pentru stabilitatea domeniilor pe care le arbitrează, care are același profil al dezechilibrelor ca în 2014, an în care piața asigurărilor s-a prăbușit. Indicatorul care punctează riscul și problemele pieței asigurărilor este rata combinată daunei auto, aparent o noțiune abstractă, care ascunde însă cheltuieli pentru plata daunelor care depășesc masiv veniturile. În 2014, de exemplu, pe când se prăbușeau Astra și Carpatica, rata combinată a daunelor era de 127,49%. În primul trimestru al acestui an pe segmentul asigurărilor auto, rata daunei a urcat la 122,5%.

Piața asigurărilor, cu indici de criză

Raportul ASF admite că indicatorul arată un dezechilibru major în piață. „Rata combinată a daunei este un alt indicator important al profitabilității societăților de asigurare, din perspectiva costurilor totale pe care acestea le au pentru administrarea polițelor (costuri aferente daunelor + cheltuieli de distribuție și administrative). O rată combinată a daunei supraunitară indică pierderi pentru asigurători (costuri cumulate ce depășesc primele brute încasate aferente polițelor vândute)”. Mai mult pe segmentul auto, toate companiile afișează pierderi, adică o rată a daunelor supraunitară, cu variații între 102% și 199%.

“Toate cele 14 societăți de asigurare care practică asigurări CASCO au înregistrat în Q1 2019 o rată combinată a daunei mai mare de 100%, cea mai mică valoare fiind de 102%, în timp ce nivelul maxim atins s-a situat la 199%. Comparativ cu perioada similară a anului anterior, se observă creșterea medianei ratei combinate a daunei, astfel că 7 dintre cele 14 societăți dețin o rată combinată sub valoarea medianei de 133%”.

Nici la asigurările auto obligatorii, RCA, lucrurile nu stau mai roz: „În trimestrul I 2019, rata combinată a daunei pentru clasa A10 a crescut comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior atât la nivel cumulat, pe total piață, cât și la nivel individual pentru aproximativ toate societățile de asigurare, cu o singură excepție. Toate societățile (dintre cele care practică și RCA) au înregistrat rate combinate ale daunei pentru clasa A10 supraunitare la 31 martie 2019. 5 dintre cele 10 societăți de asigurare care practică asigurări din clasa A10 au înregistrat rate combinate sub valoarea medianei (126%)”. Din păcate, raportul ASF constată dezechilibrul, dar merge mai departe, nu comentează cauzele care l-au provocat. O stabilitate relativă a domeniului, centrat excesiv pe asigurările auto. În sine, și subdezvoltarea celorlalte clase de asigurări arată o problemă a pieței românești, dar asta este o altă discuție și ține, într-o oarecare măsură, de educația financiară, un eșec al actorilor din piața financiară românească.

Reprezentanții asigurătorilor au transmis semnale de îngrijorare ale industriei, până acum cvasi-ignorate. De ce? Deoarece bătălia se duce nu pe teritoriul complicat al piețelor financiare, acolo unde este treaba și responsabilitatea autorității, ci pe unul cu un intens parfum politic.

Când o factură de înlocuire face cât zeci de polițe

Pe scurt, asigurătorii se plâng de comportamentul abuziv al service-urilor auto, care repară mașinile asigurate la costuri umflate. Mai nou a apărut și posibilitatea ca un păgubit să poată primi o mașină în perioada în care propria mașină este în service, la reparat. Mașina de înlocuire, cum i se spune, “e gratis”, sună reclamele unor ateliere de reparații. Oare? Desigur, este o prevedere legală, dar interpretarea ei este interesantă. Reprezentanții asigurătorilor se plâng că s-au trezit cu facturi uriașe pentru mașina asta de înlocuire. Inițial este greu de crezut că aceste costuri pentru mașina de înlocuire ar putea depăși facturile rent-a-car. Și totuși…

Chiar dacă nu le-ar depăși, cum oare s-ar factura o „înlocuire” cu un Bentley Bentayga, cel mai scump SUV al pieței auto, care, la Londra, costă undeva între 133.000 și 185.000 de lire sterline. Unul dintre actorii cei mai importanți ai pieței reparațiilor auto, Autocar, va putea oferi, ca mașină de înlocuire, probabil și un Bentley Bentayga. Desigur, nu e nimic rău în intenția unui mare service auto de a cumpăra o mașină de superlux, dar atenție, costurile asociate predării acestei limuzine unui client aflat sub protecția unei asigurări RCA pot fi mari. Cât de mari? Este greu de estimat, însă la Paris închirierea unui Bentley Bentayga pentru o zi prin rent-a-car costă cam 600 de euro, aproape 3.000 de lei. Pornind de la cifrele astea, o estimare prudentă poate arăta că o operațiune de înlocuire cu un Bentley Bentayga ar putea consuma singură, timp de zece zile, 43 de polițe de RCA medii. Reprezentanții asigurătorului se plâng însă de facturi și mai mari care acoperă exercițiul înlocuirii mașinii.

Politicieni și interesele lor

Și firma de reparații auto a unui politician aflat în Parlamentul României, Mihai Weber, și-a recalibrat parcul de mașini de lux. Weber, care controlează 50% din Pro Auto Logistics SRL, este membru al Camerei Deputaților. Deși firma sa are un capital minimalist, de 200 de lei, a reușit totuși la începutul acestui an să-și completeze mica flotă de BMW-uri cu o mașină BMW X4 20X Drive, care, la Londra, costă vreo 55.000 de lire sterline. În Italia, închirierea unui bolid BMW X4 20 X Drive costă  290 pe zi, aproape 1.400 de lei. În ipoteza în care factura pentru înlocuirea unei mașini cu acest bolid s-ar calcula ținând cont de această referință relativă, ar consuma în zece zile cam 20 de polițe RCA.

De ce contează aceste exemple, care au logica lor economică, din perspectiva tensiunilor din piața asigurărilor și, mai ales, a îngrijorării, exprimate de unele patronate, că o nouă inițiativă legislativă ar putea scumpi polițele RCA? Pentru că este foarte probabil ca polițele RCA să se scumpească nu prin impunerea unor tarifări coerente, unitare, a seviciilor de reparații și înlocuiri de mașini, ci prin oferta de lux strecurată clienților, cu liniștea că asigurătorii vor acoperi costurile. Deci, nu un tarifar orientativ, desigur, dar cu logică economică și financiară va scumpi RCA-ul, însă este foarte posibil  ca facturile unor mașini de lux de tip Bentley să pună presiune pe costuri și apoi pe prețul unei polițe.

Deocamdată însă, ASF ar trebui să vegheze la stabilitatea pieței pe care o supraveghează, de a cărei soliditate, în fond, răspunde. Arbitrul pieței nu a fost construit, gândit ca un protector al afacerilor de transport sau de reparații auto. Niciunde în lume arbitrii piețelor asigurărilor nu se preocupă de stimularea afacerilor transportatorilor sau ale atelierelor de reparații. Nu este treaba și nici obligația lor. Dar dezechilibrele din piață creează probleme tuturor actorilor implicați, de la percepția privind economia României până la scumpirea poliței de asigurare, într-un final.

Din păcate, în ultima perioadă, asigurătorii reproșează tocmai presiunile uriașe ale serviciilor de reparații auto. Unul dintre cei mai activi critici ai ASF, Cătălin Muntean, a devenit consilier al vicepreședintelui ASF cu atribuții în domeniu. Ce anume justifică prezența domniei sale acolo? Iată ce spunea el pe când era preşedintele Asociaţiei Societăţilor de Service Auto Independente (ASSAI): „Singurii mulţumiţi de performanţele ASF sunt ei înşişi, fiind o instituţie ruptă de realităţile pieţei pe care pretinde că o cunoaşte şi supraveghează. Ultimii doi ani ai acestei instituţii s-au situat sub zodia dezastrului, iar continuarea acestor politici ar fi o mare greşeală. Atunci când o piaţă de asigurări se bazează pe vânzarea de produse obligatorii (cum este produsul RCA), nu putem vorbi despre performanţe, ci despre o piaţă de asigurări primitivă, fără credibilitate, în care asiguraţii cumpără produse obligatorii, în cea mai mare parte, doar dacă sunt nevoiţi şi numai după intervenţia brutală de plafonare a tarifelor pentru principala clasă de asigurare (RCA)”. Ei bine, dacă în 2014 piața era un dezastru, atunci cum e acum, când „performanțele” descrise de indicele de daune arată aproape la fel ca în anul prăbușirii a doi mari jucători din piața asigurărilor. Cum a consolidat Cătălin Muntean piața asigurărilor? Un mister.  Să fie oare șuvoiul de petiții, duble față de anul trecut, roadele acestui efort de mișcare a pieței asigurărilor de la un stadiu primitiv, care l-a deranjat pe Muntean, spre o piață modernă, solidă?

Dar are oare ASF vreo preocupare pentru practica unor polițe de asigurare pentru transportatorii auto, unele internaționale, la prețuri de șapte ori mai mici decât cele recomandate de calculele actuale? O întrebare, desigur, care nu este retorică, ea este o îngrijorare a pieței asigurărilor.

Cum s-a ajuns ca, la cinci ani de la criza din 2014, indicatorii pieței să semnalizeze din nou aceleași probleme? În primul rând, poate fi o fragilizare a conducerii arbitrului pieței, dependentă de numirile politice, care nu au ținut cont de criteriile profesionale. Apoi din cauza zgomotului de fond al patronatelor transportatorilor, care, așa cum a observat Mișu Negrițoiu, au mai degrabă profilul unor sindicate decât al unor structuri patronale. Patronatele se așază la dialog, găsesc soluții. Dar soluția este profesionalizarea arbitrului pieței, cu personalități independente, care să coordoneze inteligent și eficient domeniul. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele