Agroecologia sau șansa fermierilor

De ani buni, fermierii români fac eforturi să fie primiți în liga jucătorilor care contează pentru marile lanțuri de magazine, adică să poată pătrunde pe rafturile pe care de regulă se găsesc produse din import. Acum, când încep să-și facă loc, ghinion: se schimbă tendințele din agricultura Uniunii Europene (UE). Odată ce încălzirea climatică obligă la o schimbare a politicilor, inclusiv la o revizuire a ceea ce înseamnă resursele de hrană, termenul de „agroecologie” este din ce în ce mai des utilizat. Iar acest nou concept presupune și punerea accentului pe lanțul scurt de aprovizionare și pe dezvoltarea zonelor rurale.

Comitetul Economic și Social European (CESE) susține că agricultura poate fi continuată doar dacă resursele noastre naturale sunt păstrate. Asta ar însemna că UE trebuie să pună accentul pe lanțurile de aprovizionare scurtă și pe agroecologie, pentru a-și păstra agricultura și pentru a o face mai rezistentă la noi provocări, cum ar fi schimbările climatice.

Pe de altă parte, agroecologia promite profit. Agroecologia este, de asemenea, o modalitate de a asigura aprovizionarea cu alimente sănătoase și, ca urmare, valoarea acestora ar crește. „Lanțurile scurte de aprovizionare vor ajuta fermele mai mici să își crească veniturile și să încurajeze dezvoltarea zonelor rurale. Dereglarea piețelor agricole, volatilitatea puternică a prețurilor și veniturile scăzute ale producătorilor agricoli, împreună cu o conștientizare și o preocupare din ce în ce mai mari cu privire la produsele alimentare sănătoase și de bună calitate din partea consumatorilor, au determinat deja unii fermieri să-și schimbe metodele de producție și comercializare. În întreaga Europă, se dezvoltă sisteme agricole inovatoare care conectează consumatorii și producătorii între ei, cum ar fi agricultura sprijinită de comunitate (CSA) și alte scheme de „coș”. Majoritatea acestor producători practică o agricultură ecologică sau de altă natură ecologică, chiar dacă nu au o etichetă care să ateste acest lucru”, susține CESE.

Vânzările pe lanțul scurt reînvie zonele rurale

Aceste vânzări pe lanțul scurt oferă o oportunitate reală pentru fermele mai mici de a obține beneficii și de a fi rentabile. În plus, avantajele pentru consumatori sunt evidente, deoarece primesc produse proaspete și de înaltă calitate pe mesele lor și sunt în contact direct cu producătorul. Acest lucru nu numai că stimulează interesul, dar și educă oamenii asupra valorii produsului. „Inițiativele scurte ale lanțului de aprovizionare au potențialul de a crea locuri de muncă și creștere, și, în consecință, bogăție, în special în zonele rurale. Provocarea este, prin urmare, să împuterniciți operatorii să creeze sisteme alimentare locale bazate pe guvernanța locală. Digitalizarea va juca, și în viitor, un rol-cheie, atât în producție, prelucrare, cât și în cumpărare și vânzare”, explică Geneviève Savigny, responsabilă cu avizul privind promovarea lanțurilor de aprovizionare alimentare scurte și alternative în UE.

Agroecologia reprezintă, în opinia CESE, o nouă paradigmă atât pentru alimente, agricultură, cât și pentru securitatea alimentară. În cazul în care lanțurile de aprovizionare scurte nu sunt posibile, etichetarea europeană de calitate poate oferi identificarea și ușurează alegerea consumatorilor. În acest sens, agroecologia poate juca un rol important. Studiile academice și organizațiile de dezvoltare au dovedit că avantajele sunt evidente atât pentru fermieri, cât și pentru consumatori. „Aplicarea agroecologiei în agricultură reprezintă o schimbare de paradigmă în perspectiva combaterii schimbărilor climatice, reconstruirea ecosistemelor vii și protejarea apei, a solului și a tuturor resurselor de care depinde producția agricolă. Prin urmare, este important să punem accentul pe lanțurile de aprovizionare scurtă și pe agroecologie”, a subliniat Geneviève Savigny, membru în CESE.

CESE vrea plan de acțiune pentru agroecologie

Pentru a derula proiectul de agroecologie în toată Europa, CESE propune și un plan de acțiune structurat pe mai multe fațete, la nivel regional, național și în UE. Programele existente ar trebui, de asemenea, să fie direcționate către măsuri de sprijin în agroecologie și lanțuri de aprovizionare scurte și, în special, să sprijine servicii de educație și consiliere cu privire la transformare, vânzări directe și agroecologie, cercetare și inovare privind nevoile producătorilor în lanțurile scurte și în agroecologie, rețele de schimb între fermieri, ajustări la aplicarea legislației alimentare pentru fermierii mici în producție la scară mică, precum și cerințe privind etichetarea și accesul la finanțe pentru a pune în aplicare structurile necesare (al doilea pilon al PAC). O politică alimentară cuprinzătoare, pe care CESE o susține de ani buni și pentru care ar putea fi un facilitator, ar putea constitui cadrul planului de acțiune. Securitatea aprovizionării cu alimente este un argument frecvent utilizat împotriva agroecologiei. În acest sens, CESE invocă o lucrare recentă publicată de Institutul pentru Dezvoltare Durabilă și Relații Internaționale (IDDRI), care arată că este posibilă alimentarea întregii populații a Europei până în 2050 printr-o transformare agroecologică treptată care încorporează creșterea animalelor, culturi, cu o țintă de emisii de carbon zero. „Nu există nicio cale în jurul unei agriculturi din ce în ce mai ecologice, dacă luăm în serios obiectivele climatice și dorim să păstrăm fertilitatea solului nostru”, a subliniat Savigny. După cum a subliniat Serviciul Parlamentar European de Cercetare (EPRS), deja în 2015, 15% dintre fermieri și-au vândut jumătate din producție prin intermediul lanțurilor de aprovizionare scurte, iar un sondaj Eurobarometru 2016 a menționat că patru din cinci cetățeni europeni au considerat consolidarea rolului fermierului în lanțul alimentar ca fiind importantă.

Ce este agroecologia

CESE definește agroecologia drept „o abordare integrată care aplică simultan concepte și principii ecologice și sociale la proiectarea și gestionarea sistemelor alimentare și agricole. Ea urmărește să optimizeze interacțiunile dintre plante, animale, oameni și mediu, luând în considerare aspectele sociale care au nevoie să fie adresate pentru un sistem alimentar durabil și echitabil”. Agroecologia se bazează pe un set comun de zece principii, definite și identificate de FAO, care ghidează „țările să-și transforme sistemele alimentare și agricole, să integreze agricultura durabilă la scară largă și să atingă foamea zero și mai multe alte obiective de dezvoltare durabilă (SDG).