Concursul Internațional „George Enescu” se transformă de la o ediție la alta în Micul Festival

351
7 minute de lectură

Pe 1 septembrie, trei gonguri difuz reflectate pe suprafața de marmură a holului Ateneului Român vor marca începerea unei noi ediții a Concursului Internațional „George Enescu”. Pe scenă va urca trioul de aur din 2014, laureații tuturor celor trei secțiuni de interpretare. Toți sunt artiști care continuă să își confirme talentul, care au turnee în toată lumea, cântă sub baghete prestigioase, predau, sunt soliști sau capelmaiștri ai unor orchestre cu prestigiu.

În biografia lui Ștefan Tarara de pe site-ul personal, spre exemplu, pe prima linie, cu litere aldine este remarcat premiul primit în 2014, deși tânărul muzician era încă din 2005 un „abonat” al locului întâi în multe alte competiții internaționale și a continuat să câștige competiții și după. La fel arată și secțiunea de premii din biografia violoncelistei Eun Sun-Hong.

Josu de Solaun a înregistrat integrala lucrărilor de pian ale lui George Enescu pentru NAXOS Grand Piano, un proiect care vorbește de la sine despre impactul întâlnirii cu compozitorul român.

La pupitrul orchestrei se va afla Gabriel Bebeselea, un tânăr minune al baghetei, „unul dintre cei mai dăruiți dirijori ai ultimelor decade”. Cu experiența a numeroase orchestre celebre, deși la numai 30 de ani, Gabriel Bebeselea va lansa pentru publicul din România înregistrarea unei opere nepublicate până acum a lui George Enescu: oratoriul Strigoii. Înregistrarea a fost realizată împreună cu Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin.

Patru artiști cu rădăcini și experiențe din toate colțurile lumii, uniți și influențați de George Enescu, la București, vor interpreta în deschiderea Concursului unicul triplu concert din literatura muzicală românească, semnat de Paul Constantinescu.

Cu puțin înainte de concertul de deschidere, în culise va avea loc prima tragere la sorți – cea care definește ordinea de intrare în concursul de violoncel, primul instrument care întră în competiție. Pentru concurenți și juriul internațional urmează o săptămâna de foc.

În prima etapă a fiecăreia dintre secțiuni, la Universitatea de Muzică din București, Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, fiecare juriu va avea de analizat prestațiile a aproximativ 80 de artiști pe secțiune, pentru a desemna cei 16 muzicieni care vor accede la etapa a doua.

În intervalul 1-7 septembrie, violoncelul va ocupa exclusiv inimile melomanilor. Din 8 septembrie intră și vioara în competiție, astfel că de la această dată fie la Ateneu, fie la Conservator se vor desfășura mereu concerte, în etape diferite ale concursului. Ulterior, din 14 septembrie intră în competiție și artiștii de la secțiunea pian, cea care va închide, cu Gala de premiere, concursul din acest an.

Ediția 2018 include și șase recitaluri speciale: trei dintre laureații ediției 2016 (Zlatomir Fung, violoncel, Erzhan Kulibaev, vioară, Takuma Isii, pian) și trei recitaluri extraordinare ale unor membri ai juriului: Rapahel Wallfisch (violoncel, cu o piesă în primă audiție națională), Salvatore Acardo (vioară) și Peter Jablonski (pian).

Dacă adăugăm faptul că în cele trei finale acompaniamentul concurenților va fi realizat de orchestra Filarmonicii „George Enescu” din București, obținem: 23 de zile de muzică încontinuu, 270 de muzicieni tineri din 39 de țări, un total de 84 de recitaluri, în concurs, pe scena Ateneului, peste 25 de muzicieni consacrați la nivel internațional, în juriu, 9 concerte speciale, deci am putea spune că vom avea, de fapt, un festival de dimensiuni mai mici.

„Treasure hunt” printre partituri și artiști

Veți fi auzit deja comentarii privind interpretările contemporane, fie că este vorba de concursuri, fie că este vorba de mai tinerii artiști în concerte. Pentru unii, acestea au pierdut din profunzime, tehnica pare să conducă în echilibrul dintre expresivitate și virtuozitate. Alții sunt deranjați, dimpotrivă, de accentul pus pe comportamentul informal sau de abordarea mai relaxată a ținutei sau de explozivitatea unor expresii.

Maestrul Vladimir Jurowski, directorul artistic al Festivalului și Concursului Enescu, spunea la anunțarea ediției din acest an că este mereu interesat de abordările noi. Le găsește „proaspete, chiar dacă uneori imperfecte”. Fiecare generație de interpreți clădește pe tradiția marilor artiști, dar propune interpretări în linie cu vremurile, cu înțelegerea personală a contextului actual, cu nivelul de maturitate artistică.

„Interpretarea unei partituri presupune și înțelegerea contextului cultural în care a fost creată opera și elemente de caracter, de specificitate ale culturii din care provine artistul, plus personalitatea acestuia. E un cumul de factori, pe lângă elementele de tehnică pură”, susține muzicianul Paul Ilea într-unul dintre dialogurile video „Ce auzim când ascultăm muzică?” lansate la sfârșitul lunii august ca sprijin pentru cei care vor să-și antreneze „ascultarea critică”.

Remus Azoiței, membru al juriului și profesor la Royal Academy of Music, Londra, declara într- un dialog pentru aceeași serie de filme educaționale că interpretarea evoluează cu vârsta, cu înțelegerea, cu experiența. Spre exemplu, vorbind despre compozițiile lui Enescu, Azoiței spunea că se disting trei perioade, ultima fiind cea mai plină de complexitate și mult mai dificil de abordat din perspectiva interpretului. Abia acum, artist cu maturitate, spunea el, se simte mai pregătit pentru abordarea acestei perioade din opera lui Enescu.**

Facem și o paralelă cu lumea filmului. Hellen Miren, în cadrul unui masterclass online, spune că „…odată ce simți că tehnica e fixată, că o stăpânești, abia de-atunci încolo simți că ai libertatea să inventezi, să improvizezi, să interpretezi”*.

„Sunt pur și simplu fericit când văd un tânăr artist reușind o interpretare interesantă. Mă emoționează în egală măsură și încercarea, pur și simplu, străduința artistului în a duce la capăt o piesă, chiar dacă pe alocuri se simte nesiguranță sau se disting imperfecțiuni. Știu foarte bine ce înseamnă munca și curajul de a-ți prezența viziunea interpretativă pe scenă. Sunt și eu absolvent de conservator, am traversat și eu aceste lungi ore de studiu și mă bucur că astăzi pot să particip la crearea unui cadru în care tinerii artiști să strălucească”, spune Mihai Constantinescu, directorul Festivalului și Concursului „George Enescu”.

Evaluarea unei interpretări arată deci ca un puzzle. Intervin datele obiective, de tehnică, de studiu și datele personale ale artistului, ale compozitorului și ale ascultătorilor. Până la urmă, fiecare interpretare este ca un traseu, labirint, de descoperire de comori, pregătit pentru fiecare ascultător.

În acest an, mottoul „Descoperă talentul. Aplaudă efortul. Captează emoția” și invitația deschisă publicului de a se implica activ evidențiază acest misterios, incitant aspect al concursurilor de interpretare. Din etapa a doua a fiecărei secțiuni, publicul va putea intra direct în starea de competiție, prin intermediul aplicației JuratEnescu. Cei care vor să-și testeze calitatea de membru al juriului vor putea acorda punctaje fiecărui concurent, pe baza unor criterii orientative privind claritatea interpretării, virtuozitatea, abordarea inedită a partiturii ș.a.

De la o etapă la altă, jurații amatori vor primi punctaje pentru identificarea artiștilor care au fost aleși de juriu pentru etapa următoare. Cei care vor avea cele mai multe puncte, în final, vor primi o diplomă de Jurat Ucenic, vor fi invitați la un cocktail cu membrii juriului și vor primi bilete în Festivalul Enescu. Concursul poate fi urmărit și online, pe site-ul Festivalului și Concursului „George Enescu” www.festivalenescu.ro, deci jurizarea se poate face și de la distanță. Aplicația va fi disponibilă pentru Android și iOS.

*Masterclass.com
**„Ce auzim când ascultăm muzică?”, episodul „Artiști despre interpretare”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele