Datele oficiale privind creșterea economiei românești, publicate recent, confirmă, încă o dată, ascensiunea activităților de comerț, respectiv, a consumului și a administrației publice în formarea produsului intern brut (PIB).

Este creșterea rapidă a economiei românești, la „a doua cea mai mare creștere din Uniunea Europeană”, o iluzie statistică? Recent, Institutul Național de Statistică a publicat datele privind produsul intern brut (PIB) al României pentru primul trimestru al acestui an, astfel încât se pot identifica factorii care au condus la expansiunea economiei.

În esență, nu sunt surprize, pentru că datele indică o creștere bazată pe consum, deficit extern și limitarea investițiilor.

În primul rând, nu putem să nu subliniem impactul pe care-l are asupra ratei de creștere a PIB contribuția impozitelor nete pe produs care aduc 1,1% din cei 5%. Cu alte cuvinte, mai mult de 20% din creștere provine din impozite și taxe, precum TVA, accize și alte impozite pe produs sau, mai bine zis, din majorarea deficitului extern ca urmare a consumului din import. Astfel, dacă exportul net penalizează rata de creștere economică pe partea de utilizări (metoda cheltuielilor pentru estimarea PIB), pe partea de formare a PIB (metoda de producție pentru estimarea PIB), deficitul comercial ajută, paradoxal, la obținerea unei rate de creștere substanțiale.

În ultimii patru ani, contribuția impozitelor nete pe produs la rata de creștere aferentă primului trimestru al anului s-a dublat, respectiv de la o contribuție de 0,4% în 2016 (la o rată a PIB de 4,3%) a ajuns la 0,9%, în anul 2018 (la o rată a PIB de 4%) și la 1,1%, anul acesta.

În aceeași perioadă, contribuția valorii adăugate brute (VAB) la creșterea PIB a pornit de la 3,9%, în 2016, pentru a ajunge în 2019 tot la 3,9%, trecând prin 5,3%, în 2017, și 3,1%, în 2018. Deci, în ultimii patru ani, impozitele nete pe produs și-au întărit poziția printre principalii factori care contribuie la rata de creștere a PIB, deși din punctul de vedere al participării la formarea PIB ponderea este de aproximativ 11%.

Un depozit uriaș cu stocuri

În contrapartidă, pe partea de utilizare a PIB, s-a majorat semnificativ contribuția la creșterea PIB a variației stocurilor, respectiv, de la -0,8%, în 2016, la 1,7%, în 2018, și 2,4%, în 2019. Contribuția variației stocurilor la creșterea PIB a devenit, practic, al doilea factor de creștere, după consumul final, și compensează impactul negativ al exportului net asupra creșterii economice.

Nu putem să nu observăm coincidența dintre majorarea aportului pozitiv la rata de creștere a PIB a variației stocurilor, pe partea de utilizări, și creșterea contribuției impozitelor nete pe produs, pe partea de resurse, cu adâncirea impactului negativ al exportului net asupra ratei de creștere a PIB. Contribuția exportului net la creșterea aferentă primului trimestru al fiecărui an s-a redus de la -2%, în 2016, la -3,3%, în 2019.

Industria cântărește mai puțin în PIB

În ultimii patru ani, au avut loc o serie de modificări structurale ale PIB. Astfel, ponderea industriei s-a redus de la 21,7%, în primul trimestru al anului 2016, la 20,9%, în anul 2019, în timp ce activitățile de comerț, transport, depozitare, hoteluri și restaurante și-au majorat participarea la formarea PIB de la 18,4%, în 2016, la 20%, în primul trimestru din 2019. În același timp, participarea activităților administrației publice și a altor activități finanțate de la buget la formarea PIB s-a majorat de la 13,6 %, în 2016, la 16,6%, în 2019.

Contribuția bugetarilor

Cu alte cuvinte, administrația publică și sectorul bugetar au devenit, conform datelor pe primul trimestru 2019, al treilea sector care participă la formarea PIB. România este singura țară în care, în perioada 2009 – 2018, ponderea sectorului bugetar în valoarea adăugată totală a crescut cu 4,7%, în timp ce media Uniunii Europene s-a redus, în aceeași perioadă, cu -0,9%.

Din punctul de vedere al contribuției la creșterea PIB, primele patru sectoare sunt: comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor; transport și depozitare; hoteluri şi restaurante – 1,3% în 2019 (trimestrul I) de la 2,2%, în 2016 (trimestrul I); informații și comunicații – 0,6%, în 2019, de la 0,4%, în 2016; activități profesionale, științifice și tehnice; activități de servicii administrative și activități de servicii suport – 0,6%, în 2019, de la 0,3%, în 2016; administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public; învățământ; sănătate și asistență socială – 0,4%, în 2019, (trimestrul I), de la 0,3%, în 2016 (trimestrul I).

În concluzie, un PIB care crește, în special, pe bază de consum și cheltuieli bugetare își va menține traiectoria numai atât timp cât are resurse proprii sau are capacitatea de a atrage resurse împrumutate de pe piețele externe sau interne la un cost rezonabil.

Este însă sigur, așa cum a demonstrat cazul Greciei și acum un deceniu însăși Romania, că, atunci când vine scadența, situația va fi complicată. În plus, datele economice arată că stimulentele fiscale se pierd, în contextul în care nu există elemente care să poată susține creșterea, cum ar fi o guvernare adecvată, infrastructură, un sistem de educație orientat către necesitățile economiei sau un sistem capabil să stimuleze investițiile capitalului intern și străin și inovarea.