Copiii nedoriți ai României se întorc

187
8 minute de lectură

În România pare să se redeschidă o rană teribilă: situația precară a copiilor instituționalizați. Un raport parlamentar arată o situație alarmantă, guvernul pare a dori să închidă repede problema.

Imaginile terifiante nu de dau pace nici azi. După revoluția din 1989, lumea întreagă descoperea infernul copiilor abandonați și cu dizabilități ai României. Adevărate lagăre de exterminare împânzeau România, vorbind despre paranoia unui guvern care căuta să ascundă o problemă reală (venită în mare parte din nebuneasca politică pro-natalistă) dar arătând și nivelul de dezumanizare al unei societăți marcate de totalitarism.

Hotărât lucru, România nu putea intra în Uniunea Europeană cu această traumă – era obligatoriu ca lucrurile să se schimbe. A spus-o foarte clar și raportoarea pentru România a Parlamentului European, baroneasa Emma Nicholson, atunci când Bucureștiul tocmai deschidea negocierile de aderare.

Multe lucruri notabile s-au întâmplat, de la noile legi privind adopțiile și protecția copilului la îmbunătățirea condițiilor din orfelinate. Au fost încurajate adopțiile și plasarea copiilor în grija asistenților maternali, au fost ridicate un număr de case de tip familial și multe dintre marile centre au fost desființate. România a aderat la Uniunea Europeană și, încetul cu încetul, problema a ieșit de pe radarul presei internaționale.

Dar cât de mult s-au schimbat lucrurile?

Vlad Alexandrescu

Un terifiant raport privind situația copiilor instituționalizați se află de aproape două luni pe masa Guvernului României.

Documentul, finalizat în luna martie, a fost elaborat de senatorul USR Vlad Alexandrescu, în urma unei documentări care a durat circa un an și care a cuprins vizite în diferite centre din țară, discuții cu personalul centrelor, cu copiii instituționalizați sau cu membri ai organizațiilor neguvernamentale implicate în protecția copiilor.

Documentarea a stat la baza cărții „Copiii lui Irod – Raport moral asupra copiilor lăsați în grija statului”, pe care Vlad Alexandrescu a lansat-o la ultima ediție a Bookfest. De asemenea, raportul a făcut obiectul unei dezbateri la Grupul pentru Dialog Social.

Raportul reliefează existența unui adevărat spațiu concentraționar în centrele de plasament. În aceste spații, violența este la ordinea zilei, tolerată și chiar practicată de personalul de îngrijire. Au loc adevărate ritualuri ale umilirii, sunt aplicate pedepse corporale, se recurge la izolare după modelul penitenciarelor, se comit abuzuri sexuale și un întreg șir de nedreptăți.

În raport se amintește de asemenea, despre folosirea pe scară largă și pe perioade îndelungate a tratamentelor cu medicamente neuroleptice, de tip Torendo sau Xanax, practici total nerecomandate în cazul copiilor.

Copiii care încearcă să se revolte față de sistem sunt internați abuziv în spitale psihiatrice, o practică amintind de tradiția represiunii sovietice, larg reprodusă și în România comunistă.

Un alt aspect relevat în raport îl constituie încadrarea abuzivă a copiilor în diferite grade de handicap, ceea ce duce la scoaterea lor din sistemul învățământului de masă și integrarea în școli speciale.

Raportul ridică mari semne de întrebare și asupra practicii asistenților maternali. Deși aceasta pare o variantă preferabilă încadrării în centre de plasament, documentul vorbește despre abuzuri prezente și în această formă de asistență. În mediul rural, mulți copii sunt folosiți pentru muncă forțată. De asemenea, s-a constatat aplicarea unor pedepse corporale severe copiilor care refuzau practici religioase impuse de familiile de asistență.

„Un nucleu de ură și totalitarism”

Raportul a ajuns peste tot. L-am trimis împreună cu o lungă scrisoare de recomandări la ministrul muncii, la ministrul educației naționale, la ministrul sănătății , care ar trebui să aibă un cuvânt de spus în practica medicilor psihiatri. A ajuns la doamna Gabriela Coman, președinta Autorității Naționale de Protecție a Copilului și Adopție. A ajuns la doamna Viorica Dăncilă, căreia i-am cerut să facă un comitet interministerial de acțiune. Niciunul dintre acești înalți oficiali nu a găsit cu cale să răspundă, în aceste șase săptămâni de când le-am trimis raportul. Un răspuns oficial, către un senator al României! Următorul pas va fi să cer o anchetă parlamentară. Pentru că, dacă acest guvern, care este însărcinat cu protecția acestor copii, nu face nimic, va trebui ca parlamentul să-și exercite funcția de control asupra Executivului.

Eu cred că suntem răspunzători, într-adevăr, toți, ca societate, dar cel care are misiunea de a rezolva situația este Executivul României. Dacă Autoritatea Națională de Protecție a Copilului se protejează în privința acestui raport, este răspunzătoare inclusiv penal. Faptul că sunt niște centre modernizate, că se pun termopane, că se pune gresie și faianță în baie nu schimbă nimic din viața acestor copii. Nu se va schimba viața lor cu investiții pe fonduri europene care îmbogățesc anumite firme de construcții. Aici trebuie venit lângă copil cu înțelegere, cu grijă, cu afecțiune, cu servicii specializate, cu dorința de a face din acești copii niște oameni mari și deplini, așa cum încercăm să fim cu toții”, a spus Vlad Alexandrescu în Emisiunea „Decriptaj” de la RFI România, realizată de autorul articolului.

În aceeași emisiune, medicul psihiatru și scriitorul Ion Vianu a atras atenția asupra persistenței unui nucleu de ură și de totalitarism care, în anumite împrejurări istorice, poate să cuprindă întreaga țară. „Eu aș chema la o reformă morală și la o reacție a opiniei publice, nu doar pe cei direct răspunzători. Trebuie cu toții să ne schimbăm, pentru că răul, lipsa de sentiment și indiferența există. Și toate acestea la un loc fac să persiste un abuz absolut scandalos și intolerabil.”

Guvernul mută. Dar câștigă?

Senatorul Vlad Alexandrescu nu a primit niciun răspuns oficial din partea guvernului, cel puțin până în momentul redactării acestui articol. Totuși, la guvern s-a întâmplat ceva remarcabil.

Miercuri, 12 iunie, purtătorul de cuvânt al guvernului, Nelu Barbu, a anunțat desființarea centrelor de plasament până în 2021. El a mai spus că, după această dată, copiii aflați sub protecție socială vor locui în case și apartamente de tip familial.

„Principalele schimbări vizează dezinstituționalizarea copiilor până la finalul anului 2020, încurajarea plasamentului în familie sau la rude, prin acordarea unei indemnizații de sprijin, și interzicerea instituționalizării copiilor în centre de plasament, așa cum le știm în acest moment existente în țara noastră. Actul normativ adoptat de guvern introduce obligația autorităților de la nivel local, dar și a furnizorilor privați de servicii sociale, de a închide centrele de plasament de tip vechi sau de a reorganiza serviciile de tip rezidențial până pe 31 decembrie 2020. După data de 1 ianuarie 2021, copiii vor primi îngrijire adecvată în case de tip familial, unde vor fi îngrijiți maximum 12 copii în fiecare casă sau în apartamente de tip familial, unde vor fi îngrijiți maximum șase copii în fiecare apartament. De asemenea, vor fi stimulate persoanele care doresc să se implice în creșterea și îngrijirea unui copil separat de familie, prin introducerea unei indemnizații de sprijin lunar în cuantum de 400 de lei. Decizia a fost luată după ce s-a constatat în timp că plasamentul în familie sau la o persoană, o rudă este mai eficient pe termen mediu și lung pentru copiii separați de familie”, a anunțat Nelu Barbu, citat de Mediafax.

Purtătorul de cuvânt a mai anunțat că nerespectarea deciziilor privind desființarea centrelor de plasament de tip vechi va fi considerată contravenție și se va pedepsi cu o amendă cuprinsă între 3.000 și 10.000 de lei.

Comunicatul Palatului Victoria, venit oarecum pe nepregătite, pare un răspuns indirect la raportul senatorului Alexandrescu. Există însă multe aspecte din raport care nu-și găsesc răspunsul. De exemplu, cine răspunde pentru abuzurile fizice și psihice asupra copiilor.

Apoi, nu se spune nimic despre responsabilitățile din sistemul medical, scoase în evidență în raport – cum ar fi folosirea pe scară largă a unor medicamente sau încadrarea abuzivă în diferite grade de handicap. În plus, raportul Alexandrescu vorbește despre abuzuri petrecute în familiile de asistență maternală, unde adeseori copiii sunt transformați în sclavi, îndeosebi în mediul rural.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele