Corupția și „dublul standard”

45
5 minute de lectură

Nu e corect! Suntem tratați în mod diferit față de alți membri ai Uniunii Europene! Ni se aplică un dublu standard! Peste tot există corupție, în statele din vestul Europei există chiar multă corupție, dar numai noi suntem amenințați cu Articolul 7! Ni se încalcă demnitatea!

De câte ori nu ați văzut și auzit lideri politici, dar și vârfurile de lance ale propagandei eurosceptice din România folosind aceste argumente? Devenit aproape standard, discursul victimizării nu numai că n-are nimic în comun cu valorile europene, dar pur și simplu este alături de realitate.

O temă predilectă a propagandei a fost cea a amendării de către Bruxelles a cinci bănci, cu 1,07 miliarde de euro, pentru că au participat la un cartel de manipulare a cursului de schimb valutar pentru 11 monede. Este vorba despre Barclays, RBS, Citigroup, JPMorgan şi MUFG.

Acuzaţiile împotriva băncilor au fost lansate încă din 2013, și iată că a fost nevoie de nouă ani de investigații până la aplicarea unei sancțiuni. Activitatea anticoncurențială avusese loc în perioada 20087-2013, deci în plină perioadă de criză.

Citigroup a luat cea mai mare amendă, de 311 milioane de euro. RBS va plăti 249 milioane de euro, JPMorgan, 229 milioane de euro, Barclays, 210 milioane de euro , MUFG din Japonia, aproximativ 70 milioane de euro.

Aflată într-o viguroasă ofensivă de comunicare împotriva băncilor și capitalului (domenii obscure pentru marea masă, ușor de exploatat emoțional), propaganda a simțit că tema îi vine mănușă. Vedeți, v-am spus noi că bancherii sunt niște ticăloși? Iată, corupția e la voi, în Occidentul putred de bogat, nu în săraca Românie!

Nimic mai fals. Să nu confundăm frauda cu corupția. Ceea ce au făcut băncile respective se numește fraudă – și încă una sofisticată, așa cum este lumea băncilor și a finanțelor, de aceea, greu de investigat și de dovedit. Odată lucrurile clarificate, a venit și sancțiunea.

Corupție era dacă politicieni sau înalți funcționari ar fi fost și ei dovediți ca părtași la această fraudă, pe care ar fi acoperit-o și din care, eventual, și-ar fi tras beneficii, partidelor sau lor personal. Sau dacă, apoi, când informațiile au început să transpire, ar fi încercat să acopere cazul.

Nimic din toate acestea. Comisia Europeană, care este un organism politic, a acționat și a aplicat legile existente, atunci când frauda a fost dovedită. Nu, aceasta nu e corupție!

Să privim acum spre Franța, unde un proces atrage atenția întregii prese. Audierile sunt urmărite zilnic, iar publicațiile oferă spații largi pentru relatări și comentarii.

Acuzatul principal este Patrick Balkany (71 de ani), o nucă tare a politicii franceze, primar în bogata comună Levallois-Perret din regiunea pariziană, fost deputat, cofondator al formațiunilor de centru-dreapta RPR, UMP și Republicanii. Alături de el, în boxa acuzaților se află și soția sa, Isabelle.

Soții sunt acuzați de luare de mită, spălare de bani și alte infracțiuni, pentru care procurorii cer zece ani de închisoare și o amendă de câteva milioane de euro, plus confiscarea unui număr impresionant de proprietăți răspândite prin toate colțurile lumii. Pe lângă cuplul din Levallois-Perret mai sunt și alți patru inculpați, unul dintre ei, un bogat om de afaceri saudit, reprezentat doar de avocat.

Iată, așadar, corupția, va spune propaganda. Într-adevăr, corupția nu este apanajul vreunei țări sau regiuni. Oricând și oriunde vor exista oameni gata să profite de avantajele funcțiilor. Dar să vedem mai îndeaproape faptele în cazul Balkany: după cinci ani de investigații și anchete, procesul a început la 13 mai și este prevăzut să dureze cinci săptămâni. Nici mai mult, nici mai puțin!

Ceea ce nu ne spune propaganda este diferența între cazurile de corupție, existente peste tot și sancționate atunci când sunt dovedite, și corupția de sistem.

Corupție există și în sisteme în principiu oneste. Cu totul altceva este corupția de sistem. Aceasta înseamnă, de exemplu, o asociere între politicieni, oameni de afaceri, media, administrație și elemente din sistemul juridic pentru producerea și acoperirea ilegalităților. Și pentru împiedicarea oricăror anchete, prin mijloace diverse: de la portițe și obstacole introduse prin legi până la discreditarea celor care ar vrea să ancheteze.

Da, Balkany este în boxa acuzaților și acesta este un proces de corupție. Sistemul însă nu a schimbat legi și nu a inventat parchete care să-i ancheteze pe anchetatorii lui Balkany, doar-doar îl vor face pe acesta scăpat.

Asta este diferența dintre România și alte state membre ale Uniunii Europene și exact asta i se reproșează României. Nu este niciun dublu standard.

În aceste zile, extrema dreaptă austriacă este grav lovită de filmările realizate pe ascuns acum doi ani, la Ibiza, din care rezultă că vicecancelarul Hainz-Christian Strache ar fi fost dispus să ofere contracte publice în schimbul unei pretinse finanțări rusești.

Ideea „statului paralel” este una dragă extremei drepte, dar iată că austriecii nu au îmbrățișat-o întru totul, cu tot discursul lor de victimizare. Și au demisionat din guvern.   

V-ați fi închipuit că, în România, s-ar fi putut întâmpla același lucru? Bineînțeles că nu. Ei bine, de-abia acesta este dublu standard!

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele