Ediția tipărită | Finanțe și economie

29 septembrie 2018

Grafic
Vremuri mai strâmtorate Prețul țițeiului Brent, $ barilul

PREȚUL petrolului are un obicei să sară în momentele cele mai nepotrivite. Ca în 2007, de pildă, când prețul barilului a urcat și trei cifre, destabilizând o economie mondială care se îndrepta deja spre criza financiară. Sau, de fapt, acum. La peste 80 de dolari barilul, țițeiul Brent este aproape de două ori mai scump decât în vara lui 2017 și de trei ori mai costisitor decât la începutul lui 2016 (vezi graficul, graficul din stânga). Petrolul scump nu înseamnă încă criză. El pune însă presiune suplimentară pe piețele emergente, deja în vrie.

Este un pic surprinzător că petrolul provoacă din nou necazuri. Cu jumătate de deceniu în urmă, prețurile mai mari de 100 de dolari barilul păreau să fie o trăsătură permanentă a peisajului economic. În 2014 însă prețurile s-au prăbușit, atunci când boomul șisturilor americane a întors piața cu josul în sus. Lumea a îmbrățișat repede ideea unui „nou normal” pentru petrol, în care producția pe scară largă, flexibilă, de șisturi din America promitea să mențină prețurile stabile și moderate. Americanii abia dacă au avut șansa să-și schimbe Prius-urile pe SUV-uri consumatoare de benzină înainte ca piața să se răstoarne din nou.

Nu toate șocurile petroliere sunt la fel. Atunci când creșterea globală împinge în sus cererea de petrol și prețurile, efectul asupra economiei mondiale este în mare parte benign. În astfel de cazuri, costul mai mare al petrolului pentru țările care trebuie să îl importe este contrabalansat, într-un anume grad, de cererea mai mare pentru exporturile lor. Prin contrast, un salt al prețurilor rezultat dintr-o întrerupere a livrărilor este mai neliniștitor. Creșterile prețurilor de la mijlocul anilor 2000 au fost în mod clar rezultatul creșterii cererii. Majoritatea economiilor au digerat creșterile de costuri tolerabil de bine, până când prețurile au crescut vertiginos în 2007. Cauza creșterilor de azi este însă mai greu de definit. Cererea mai mare este un factor. Consumul de petrol din economiile avansate și-a revenit, pe măsură ce depresia post-criză s-a repliat, iar prețurile mai mici au redus stimulentul de a conserva. Creșterea globală se așteaptă însă să încetinească în 2019, potrivit noilor prognoze ale OECD. Creșterea din China, care a adăugat cel mai mult la cererea de petrol din anii 2000, încetinește și devine mai puțin energofagă.

Între timp, la orizont apar constrângeri mai mari pe latura de furnizare (vezi graficul, panoul din dreapta). Crizele economice și politice au secat capacitatea productivă a Venezuelei. Prețurile cresc, anticipând sancțiuni americane mai drastice împotriva Iranului, care sunt programate să intre în vigoare în noiembrie. La o reuniune recentă, membrii OPEC, cărora li s-au adăugat alți mari exportatori cum este Rusia, au ales să nu răspundă la creșterea prețurilor prin sporirea livrărilor. Și, lucru important, stocurile sunt în scădere. Piețele vor avea un tampon foarte subțire împotriva unor noi creșteri de prețuri, dacă vor avea loc noi întreruperi în livrări.

În trecut, creșterea vertiginoasă a prețurilor la petrol putea să amenințe economia globală, prin presiunea pusă pe bugetele personale și prin reducerea cheltuielilor în țări dependente de consumul de petrol, precum America. Într-o lucrare care examinează spirala din 2007-2008, economistul James Hamilton a conchis că petrolul scump a fost răspunzător pentru intrarea Americii în recesiune la finele lui 2007. Locul Americii pe piața petrolului s-a schimbat însă, datorită revoluției șisturilor. S-ar fi putut aștepta ca prăbușirea prețului în 2014 să dea un stimul substanțial economiei americane, scriau Christiane Baumeister și Lutz Kilian într-o lucrare publicată în 2016. Totuși, lovitura pe care prețurile mai mici au dat-o industriei petroliere americane a contrabalansat beneficiile petrolului ieftin pentru consumatori, rezultând într-o situație de egalitate pentru întreaga economie. În mod similar, prețurile crescânde de acum îi supără pe consumatori, dar sunt o mană cerească pentru industria petrolieră.

Alte economii sunt însă mai puțin speculative. Marile piețe emergente care sunt cele mai supuse riscului reprezintă a proporție mult mai mare a PIB-ului global decât în trecut. Pentru economiile importatoare de petrol din lumea emergentă, atât natura, cât și momentul în care se produce creșterea actuală a prețurilor sunt îngrijorătoare.

Când prețurile la petrol cresc, termenii comerciali ai economiilor importatoare de petrol se deteriorează: prețul importurilor lor crește în raport cu cel al exporturilor. Dat fiind că exporturile lor acoperă mai puține importuri, deficitele de cont curent ale importatorilor se măresc. La un moment mai propice, asta nu ar fi un motiv de mare îngrijorare. Ratele de schimb ale importatorilor se vor deprecia, facilitând o ajustare: ei vor cumpăra ceva mai puțin de la restul lumii decât înainte și vor vinde ceva mai mult restului lumii. Orice deficite de cont curent ar rămâne, ele ar fi destul de ușor de finanțat, ținând cont de dorința efervescentă a investitorilor de a acorda împrumuturi lumii emergente în creștere rapidă.

Ăsta-i petrolul, oameni buni

Nu ne aflăm într-un astfel de moment,. Creșterea comerțului mondial încetinește. Comenzile la exportul produselor manufacturate a trecut de la creștere la contracție pe parcursul verii. Pe măsură ce încetinește creșterea comerțului, devine mai severă ajustarea pe care importatorii de petrol trebuie să o facă la prețurile mai mari la petrol. Deficitul de cont curent al Indiei continuă să crească, de pildă, pe măsură ce rupia atinge minime record la dolar. Prăbușirea monedelor exacerbează povara datoriilor denominate în dolari. În ultimii ani, companiile din economiile emergente s-au angajat într-o cursă a împrumuturilor în dolari, atrase de dobânzile mici. Pentru companiile care câștigă în monedele lor interne, dar datorează dolari, deprecierile care ușurează ajustarea la prețurile mai mari ale petrolului înseamnă o gâtuire financiară. Împrumutătorii corporatiști îndatorați pot reduce investițiile și angajările și chiar pot înceta plățile. O neplăcere economică o întărește pe alta.

Din nefericire, prețurile la petrol cresc exact în momentul în care condițiile financiare globale devin și ele mai puțin permisive. Băncile centrale din lumea bogată, care sunt în alertă maximă pentru semne ale accelerării inflației, se mișcă spre o poziție monetară mai strânsă. Când Federal Reserve din America și-a ridicat rata dobânzii de referință cu încă 25 de puncte de bază, la 2- 2,25% pe 26 septembrie, ea a reiterat că urmează și alte creșteri. Creșterea dobânzilor în America acționează ca un magnet pentru capitalul global, ridicând dolarul și atrăgând bani care căutaseră anterior câștiguri mai mari pe piețele emergente.

La începutul anilor 2010, Fed a rămas moderată, în ciuda prețurilor mari la petrol, recunoscând că șomajul mare va controla inflația. Acum că șomajul este sub 4%, vulturii sunt gata de atac. Prețurile mai mari la energie pot să însemne foarte bine creșteri mai rapide ale dobânzilor și încă și mai multă presiune pe conturile curente ale economiilor emergente sub asalt. Petrolul mai scump este mai degrabă un oaspete prost manierat decât un emisar al apocalipsei. Momentul sosirii sale este totuși extrem de prost venit.

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Crude awakening”