Un fond prea contestat

171
5 minute de lectură

Guvernul insistă cu înființarea fondului suveran. La jumătatea anului, proiectul intrase în impas din cauza unei chichițe legislative. La sfârșitul lunii septembrie, Ministerul Finanțelor a lansat în dezbatere publică un nou proiect care prevede cadrul general aplicabil unui fond de dezvoltare și investiții.

De altfel, reglementările propuse nu mai fac referire explicit la un fond suveran, ba chiar există oficiali care vorbesc despre înființarea mai multor fonduri. Desigur, întrebarea este: ce sens are să faci mai multe fonduri suverane, când nu este clar la ce ar fi util măcar unul?

Tocmai aceasta este problema. În afară de inițiatori, guvernul Dăncilă, nimeni nu înțelege care este utilitatea unui fond suveran de investiții. Pentru că toate fondurile suverane la nivel mondial sunt create pe baza exploatării unor resurse naturale sau a excedentului bugetar. Nu este cazul în România: nu există nici excedent bugetar, nici resurse naturale. Cu excepția, poate, a rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră și pentru care chiar există ideea de a înființa un fond suveran, mai exact din veniturile încasate de stat din exploatarea gazelor naturale. Dar până la intrarea în exploatare va mai trece timp, pentru că abia se definește legea offshore.

Companiile care vor face parte din noul fond suveran, o necunoscută

Noul proiect nu mai include companiile de stat care ar putea face parte din fondul suveran. În prima variantă erau 33 de companii cu capital de stat care formau fondul și care îl și capitalizau cu 9 miliarde de lei. Cu siguranță însă, după reglementările privind cadrul general, va apărea și un act normativ care va specifica firmele de stat incluse în proiect. Pentru că, în continuare, fondul suveran se sprijină pe companiile de stat.

Acesta este și punctul de litigiu privind crearea fondului suveran de dezvoltare și investiții. Inițiatorii, Ministerul Finanțelor Publice, chiar pentru acest lucru pledează. „În economie nu există un instrument public care să sprijine segmentul financiar al instrumentelor de tip acțiuni private sau participații în proiecte de infrastructură, instituțiile cu capital majoritar de stat precum CEC Bank, Eximbank S.A. sau FNGCIMM S.A.-IFN acoperind doar instrumentele de finanțare de tipul creditelor și împrumuturilor, factoring, capital de lucru, precum și scrisorile de garanție”, se menționează în nota de fundamentare a proiectului pus în dezbatere.

Așadar, miza înființării fondului suveran este de a finanța companii sau proiecte de infrastructură. Dar deranjul de a uni 33 de companii de stat (sau câte vor fi ele) într-un fond este prea mare. Finanțările prin instrumente de tip acțiuni private se puteau face printr-un vehicul creat special, dar capitalizat de la bănci sau prin mijloace europene.

În loc de bani europeni, un fond suveran cu statut incert

În ceea ce privește finanțarea marilor proiecte de infrastructură, aceasta se poate face fără probleme prin proiecte și fonduri europene. Tot ceea ce își propune să finanțeze fondul suveran, spitale sau autostrăzi, se găsește inclus în programele europene. Recent chiar, comisarul pentru dezvoltare regională, Corina Crețu, aproape că a implorat autoritățile române să depună proiecte care să fie finanțate prin fonduri europene. Mai mult, Comisia Europeană a acceptat să finanțeze, de exemplu, linia de metrou ce urmează a fi construită între București și aeroportul Otopeni.

Practic, Comisia Europeană roagă România să depună proiecte și să atragă bani europeni. Acest lucru este valabil și pentru spitalele regionale pe care Executivul își propune să le construiască. Deci România are o resursă disponibilă, fondurile europene, pe care o ignoră; în schimb, construiește un fond complicat și contestat care nu oferă nicio garanție, de fapt, că va putea finanța mari proiecte de infrastructură rutieră, medicală sau digitală. Cu alte cuvinte, se dă vrabia din mână pentru pasărea de gard.

Contestatarii proiectului văd tocmai punctele slabe ale acestuia. În primul rând, companiile de stat incluse în fondul suveran vor ieși complet din zona de management profesionist. Atunci, membrii consiliilor de administrație și implicit directorii executivi vor fi numiți de managementul fondului suveran. De asemenea, strategiile de dezvoltare ale companiilor vor fi aprobate de fondul de investiții. Adio, selecție a administratorilor făcută de un consultant extern! Adio, investiții pe criterii economice! Practic, funcționarea companiilor de stat este scoasă de sub principiile guvernanței corporative și subordonată fondului suveran.

În al doilea rând, este contestat modul în care fondul va face investițiile. Care vor fi criteriile pentru plasarea banilor? Economice, sau politice? Care vor fi companiile private în care fondul suveran va investi? Sunt întrebări fără răspuns, deocamdată, dar care oferă o imagine a cât de aleatorie poate fi politica de investiții a fondului suveran.

De fapt, marele risc al înființării fondului suveran este să scoată din circuitul economic normal o serie de companii de stat și să le ducă într-o rețea paralelă, a intereselor de partid.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele