Ediția tipărită | Finanțe și economie
5 iulie 2018 | BUENOS AIRES

LA COLȚUL unei străzi rezidențiale din Buenos Aires, Van Koning Market vinde beri de import pentru elitele bogate ale orașului. De când s-a deschis anul trecut, costurile au explodat. Pesoul s-a prăbușit, ceea ce înseamnă că prețurile angro au luat-o razna. Inflația a ajuns la 26%; reducerea subvențiilor guvernamentale înseamnă că factura lunară la electricitate a crescut de la 700 de pesos la 4.000 de pesos (142 de dolari). Deja în pierdere de clienți, Sergio Discenza, managerul, pregetă să mărească prețurile prea mult. „Într-o țară normală, asta ar fi o afacere viabilă”, spune el. „Dar aici, toată lumea se chinuie.”

Anul a început prost pentru Argentina, când cea mai cumplită secetă din ultimii 50 de ani a lovit recolta de porumb și boabe de soia, ambele exporturi importante. În mai, un dolar mai puternic și randamente mai mari la titlurile de valoare ale Trezoreriei SUA i-au făcut pe investitorii internaționali să fugă din activele riscante. Majoritatea devizelor din piețele emergente au suferit, mai ales pesoul argentinian. Deficitele sale, cel fiscal și cel de cont curent, au făcut ca pesoul să piardă mai mult de o treime din valoarea sa anul acesta, devenind cea mai prost performantă deviză din lume (vezi graficul). O recesiune, a cincea într-un deceniu, pare inevitabilă.

În mai, banca centrală a ridicat ratele dobânzilor la 40% ca să susțină pesoul. Când această măsura a eșuat, Mauricio Macri, președintele țării, a obținut o linie de credit de 50 de miliarde de dolari de la FMI. Pesoul a continuat să cadă. Pe 14 iunie, guvernatorul băncii centrale a demisionat, admițând că a pierdut încrederea investitorilor. Luis Caputo, un fost broker de pe Wall Street, a fost mutat de la Trezorerie ca să îl înlocuiască. Caputo a avut un debut dificil: de la numirea sa, pesoul a alunecat în jos cu încă 4%, iar Merval, indicele bursier de referință al Argentinei, cu 8%.

În mod frustrant pentru Marci, chinurile Argentinei sunt, în parte, consecința eforturilor sale de a pune economia pe un picior mai sigur. Când a ajuns la putere în decembrie 2015, inflația atingea 25%. El a permis flotația pesoului. Moneda argentiniană a scăzut repede cu 29%. El a dat de asemenea undă verde băncii centrale să ridice ratele, ceea ce i-a încurajat pe investitorii străini să cumpere titluri guvernamentale și a sprijinit moneda. Pesoul a rămas supraevaluat. Asta a menținut importurile la nivel înalt și a făcut ca exporturile să concureze mai greu. Deficitul de cont curent a crescut la mai mult de 5% din PIB. Între timp, guvernul a strâns cantități mari de datorii în devize străine pentru a acoperi deficitul fiscal. Când investitorii s-au plictisit de piețele emergente, asta a lăsat Argentina dureros de expusă.

Linia de credit de la FMI înseamnă că majoritatea necesităților de finanțare externă ale Argentinei sunt acoperite până în 2020. Ea este însă legată de măsuri de austeritate, inclusiv reducerea deficitului bugetar, care a ajuns la 3,9% în 2017, la 1,3% din PIB în anul viitor, și la zero până în 2020. Economiile ar trebui să vină din amânarea proiectelor de infrastructură, reducerea subvențiilor și a transferurilor către provincii și diminuarea statului de plată federal. Macri nu deține însă controlul asupra niciuneia dintre camerele din Congres, iar investitorii sunt îngrijorați că austeritatea nu se bucură de sprijin. Dacă va pierde alegerile prezidențiale din octombrie 2019, acordul cu FMI ar putea să se prăbușească.

Criza monetară a alimentat și tulburările sociale. Argentinienii au considerat de mult forța pesoului lor contra dolarului american, care este larg folosit pentru economii și pentru tranzacții imobiliare, drept un etalon pentru performanța economică a țării lor. Pe 25 iunie, o grevă generală organizată de Confederația Generală a Muncii, cea mai mare grupare sindicală, în semn de protest față de politicile economice ale guvernului, a paralizat întreaga țară. Potrivit firmei de consultanță Capital Economics, „mai multe greve ar putea să îl oblige pe Macri să facă concesii salariale, încetinind progresul în domolirea inflației și a deficitului bugetar”.

Presiunea asupra lui Macri nu pare că se va ușura curând. Agravând creșterea prețurilor, provocată de slăbiciunea pesoului, prețurile la petrol au luat-o în sus. Dat fiind că pachetele salariale nu se mai întind prea mult, consumul va suferi. Ratele dobânzilor vor trebui să rămână înalte pentru ceva vreme, ceea ce va împiedica companiile să investească. Majoritatea analiștilor se așteaptă ca Argentina să intre în recesiune în trimestrul al treilea.
O recoltă mai bună ar putea însemna întoarcerea pe creștere anul viitor, spune Irina Moroni de la Fundación Capital, o firmă de consultanță din Buenos Aires. Dar creșterea ratelor dobânzilor în alte părți pot totuși să afecteze orice revenire economică viitoare: în America, pentru că îi scoate pe investitori de pe piețele emergente, și în Brazilia, din cauza impactului asupra creșterii deja slabe a celui mai mare partener comercial al Argentinei. În ianuarie, Banca Mondială a prognozat o creștere de 3% pentru economia Argentinei în 2019; luna trecută, această prognoză a fost redusă la 1,8%.

Macri a fost ales deoarece argentinienii, sătui de politici economice populiste, au sprijinit planurile lui de reforme. Acum mulți ezită. Un sondaj de opinie recent al locuitorilor din Buenos Aires arată că aproape jumătate spun că au fost mai fericiți sub predecesorul său populist, Cristina Fernández de Kirchner. „Probabil că am fi vândut mai multă bere în guvernul anterior”, spune Discenza, privind spre magazinul său gol. Până de curând, analiștii politici s-au simțit încrezători că Macri va câștiga un al doilea mandat. Speranțele sale se bizuiesc pe convingerea argentinienilor că paharele lor sunt încă pe jumătate pline.
Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și Economie a ediției tipărite a The Economist sub titlul „Drumul stâncos spre recesiune”.

Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com.