Prăbușirea gigantului industriei turistice Thomas Cook nu a reprezentat finalul surprinzător al unei povești de aparent succes, ci explozia întârziată a unei bombe ce se anunța deja la orizont: două avertismente de profit din 2018 și dezvăluirea datoriilor de aproximativ 1,2 miliarde de lire sterline în mai anul acesta, în măsură să alunge orice posibilitate de recapitalizare.
Cine ar fi fost naiv, mai ales după ultima capitalizare bursieră (60 de milioane de lire, o scădere de peste 95% față de maximul istoric), să creadă în redresarea unei companii care cheltuia zeci de milioane de lire pe bonusuri? Peter Fankhauser, directorul executiv, declară că „regretă profund” și își cere scuze. Regretele ar fi trebuit să și le pregătească încă din 2018, când auditorul EY remarca ajustările care s-au făcut pentru anumite cheltuieli excepționale, deconturi care au fost folosite în exces.
Este limpede: conducerea companiei și fondurile speculative au avut numai de câștigat din acest fatalism ce a ținut loc de filosofie a companiei, indiferent de sentimentele celor 21.000 de angajați, 150.000 de clienți britanici blocați în țările de destinație – în pofida refuzului inițial al guvernului, acesta a plătit 45 de avioane pentru a-și aduce cetățenii acasă și a nu le pune în pericol miile de locuri de muncă – și alți 350.000 de clienți din restul lumii. La un hotel din Mallorca s-a întâmplat chiar ca să li se ceară clienților Thomas Cook să plătească din datoria companiei.
Deciziile proaste au început la Thomas Cook de prin 2007, odată cu achiziția MyTravel, compania din spatele brandurilor Airtours și Going Places. Fuziunea ar fi fost menită să ducă la nașterea unui gigant european printre operatorii de turism, însă faptul că MyTravel a înregistrat profit o singură dată în cei șase ani anteriori trebuia să fie un semnal de alarmă că amortizarea va fi usturătoare.
Decisivă cu adevărat a fost, însă, incapacitatea de ajustare la noua concurență, care s-a impus prin sistemul de rezervări online. Conform organizației ABTA, doar unu din șapte britanici se mai folosește de sucursalele fizice ale agențiilor de turism, Thomas Cook deținând vreo 560 de spații. Singurii care nu au trecut în online provin din rândurile populației îmbătrânite și ale grupurilor socio-economice mai modeste, ceea ce dovedește nesustenabilitatea acestui model tradițional. Singurul rival clasic, grupul anglo-german Tui, se confruntă cu datorii mai mici doar pentru că deține propriile hoteluri și nave de croazieră. Parteneriatul online de anul trecut dintre Thomas Cook și grupul Expedia a fost o decizie luată prea târziu.
Un alt factor a fost reprezentat de schimbările climaterice: în urma valului de căldură din mai 2018, cererea a scăzut dramatic. Dar incertitudinea cea mai iminentă este dată, desigur, de Brexit: însăși compania a declarat că turiștii englezi își amână planurile, din cauza impactului Brexit asupra puterii de cumpărare a lirei sterline.
Situația-limită cea mai stridentă a avut loc în 2011 (după un an, 2010, de probleme din cauza cenușei vulcanice islandeze), când Thomas Cook a avut nevoie de o injecție de capital, ceea ce nu a făcut decât să contribuie și mai mult la acumularea datoriei. Din 2011 încoace, firma a plătit dobândă în valoare de 1,2 miliarde de lire sterline, ceea ce înseamnă că au ajuns în buzunarele creditorilor cam un sfert din toți banii din bilete.
Salvarea părea să vină sub forma grupului chinez Fosun International, condus de miliardarul notoriu Guo Guangchang. Fosun a început să cumpere acțiuni prin 2015, ca parte a unui plan de construire a unui conglomerat global de turism și divertisment, pentru care mai acaparase Club Med și Cirque du Soleil.
În luna august, Thomas Cook a publicat un plan de restructurare optimist, cu o injecție din partea Fosun, menit să devină acționar majoritar, și o anulare a datoriilor de către băncile creditoare. Înțelegerea a căzut în weekendul trecut, tocmai la începutul sezonului de retrageri când sunt plătite aranjamentele pentru zboruri și hoteluri. Reacția imediată a companiei rivale Tui – ale cărei acțiuni au crescut luni cu peste 7%, iar marți, cu încă 1,55% – la această prăbușire a fost majorarea prețurilor cu până la 500%, însă conducerea companiei nu a omis să anunțe că va oferi sprijin de repatriere clienților Tui care aveau rezervări pe zboruri Thomas Cook.
De la Insulele Canare până la Bulgaria și Grecia, din Tunisia până în India (unde Thomas Cook India a anunțat că rămâne o entitate diferită de grupul Thomas Cook, în urma achiziției din 2012 de către o companie canadiană), șocul economic s-a resimțit și se va resimți tot mai puternic. Compania era folosită de zeci de operatori hotelieri din Grecia și Turcia, iar către cei din Tunisia avea deja datorii de 60 de milioane de euro. Și mai afectați decât lanțurile hoteliere mari vor fi operatorii de mici dimensiuni. Industriile turistice din Portugalia sau Thailanda nu vor fi nici ele scutite de undele șocului. Singura veste bună, pentru cititorii din România, este că impactul negativ asupra turismului de la noi va fi minimal.
Cazul insolvenței Thomas Cook va intra în istorie ca un exemplu de cum se poate distruge o companie cu tradiție, dar aflată în cădere liberă, și anume ignorând cu desăvârșire problemele de management. A fost o moarte anunțată, pentru care nu mai exista loc de speranțe. Consiliul pentru raportări financiare din Marea Britanie a anunțat că va începe investigațiile, dar, oricare va fi soarta executivilor care au beneficiat de peste 35 de milioane de lire sterline de pe urma companiei în descompunere, de acum înainte, turiștii se vor gândi de două ori înainte să aleagă o asemenea agenție. ■