Cum am devenit din mici minusculi

51
6 minute de lectură

Ați traversat vreodată cu mașina comune mai răsărite și, la un moment dat, v-a surprins un indicator pe care scria că, de fapt, treceți printr-un oraș? Ei bine, din 320 de orașe câte are România, peste 50 sunt comunele ridicate la rangul de urbe după anul 2000, într-un exercițiu de mare curaj având în vedere scăderea populației României, opusă concentrării.

Pentru ca o comună să aspire la rangul de oraș, trebuie să aibă cel puțin 5.000 de locuitori, să îndeplinească o serie de condiții privind infrastructura, școlile și alte spații edilitare, mergând până la obligativitatea ca minimum trei sferturi din populație să nu fie angrenată în agricultură. Din păcate, multe dintre comunele ridicate la rangul de oraș nu întrunesc aceste condiții. Astfel se ajunge ca o cantitate semnificativă din produsele alimentare de bază consumate în mediul urban să nu provină din comerț, ci să fie produse în gospodărie.

Ca să rezumăm, România e, de fapt, mult mai rurală decât consemnează ultimul recensământ al populației, care relevă că raportul oraș-sat e de 53%-47%.

De pildă, minerii care s-au întors din orășelele bazinului Petroșani au observat cu stupoare că localitatea lor rurală din Moldova s-a transformat în oraș la puțin timp după întoarcerea lor, însă micile localități urbane de unde au plecat n-au devenit comune. Deși nici aceste artificii nu sunt în măsură să oprească statisticile să releve că sunt regiuni întregi unde populația rurală e majoritară. Este vorba de Moldova, Muntenia și Oltenia – zone care conduc autoritar și la numărul de exploatații agricole, cele mai multe, de subzistență. 

Totuși, nu acesta a fost neapărat obiectivul urmărit – populația urbană să rămână majoritară – , ci, mai degrabă, extinderea personalului din primării cu oameni de încredere ai baronilor locali, ocazie cu care puterea acestora din urmă a crescut, în paralel cu dependența politicienilor de aceștia, în special în perioada alegerilor. Și, în definitiv, nici chiar asta n-ar fi o problemă de nedepășit dacă agricultura ar genera un surplus stabil de mărfuri, precum în Slovenia, țară unde doar 51% dintre locuitori trăiesc în orașe.

În urmă cu două decenii și jumătate, conducerea postcomunistă a țării a moștenit o economie decapitalizată, care avea nevoie de investiții străine masive pentru a putea păstra întreaga forță de muncă angajată la acel moment. Dar, în loc să favorizeze mediul de afaceri pentru a atrage cât mai mulți investitori care să creeze locuri de muncă, politicienii au preferat să deghizeze șomerii în pensionari, până s-a ajuns ca o treime din populație să beneficieze de acest statut. Apoi oamenii au migrat în comunele și satele de unde au venit. După industrializarea forțată din perioada comunistă, care a mutat milioane de oameni de la sat la oraș, a urmat un deceniu de migrație inversă.

Ruralizarea populației nu este deloc pe gustul investitorilor. În Estonia, primele zece orașe concentrează 55% din populația țării, ceea ce face să fi atras mai mulți bani din străinătate decât Letonia (unde ponderea populației orașelor mai răsărite în total este de 53%) și Lituania (43,5%). În Ungaria, primele zece așezări urbane înglobează 39% din locuitorii țării și asta face să se bucure mai mult de atenția întreprinzătorilor din afară în comparație cu Cehia (26%) sau Slovacia (24%).

La noi, primele zece municipii – de la București până la Brăila – dețin doar 20% din populația țării. Suntem mai aproape de ruși (16,5%), decât majoritatea esticilor care au intrat în UE. Poate că asta e cauza pentru care s-au adunat mai multe investiții decât la noi până și pe cap de bulgar (vecinii de la Dunăre au o treime din populație în primele zece orașe).

Însă exemplele nu trebuie să se oprească la Europa de Est. Vestitele aglomerări urbane de pe coastele Statelor Unite, din zona Marilor Lacuri ori din Golful Mexic pot fi unul dintre motivele pentru care PIB-ul american (calculat la paritatea puterii de cumpărare) se situează în vecinătatea celui european, deși UE are o populație cu 50% mai mare. Iar înăuntrul Uniunii, țările nordice, în special Finlanda, conduc în topul competitivității, pentru că au o populație mică, dar concentrată în câteva orașe.

Concluzia e clară: investitorii sunt atrași de piețe mari, unde își pot plasa cu ușurință mărfurile sau de unde își pot alege forța de muncă. Bucureștiul e cea mai mare piață. De asta s-au repezit aici bancherii să împrumute, rețelele de magazine să investească și constructorii să ridice clădiri. Din nefericire, Bucureștiul e singular și nici el nu mai e orașul de două milioane de locuitori de la începutul anilor ’90. 

Și atunci când piețele devin mai mici, „erodate” de procesul de ruralizare, investițiile se reduc și dezvoltarea se încetinește.

Dar după cum Bucureștiul nu mai este metropola de două milioane de oameni, nici România nu mai e o țară de aproape 23 de milioane ca în 1992, ci una de sub 20. Are o populație cu 15% mai scăzută. Da, numai că, în timpul acesta, multe orașe au pierdut procente mai mari.

Ca urmare a acestui fapt, nu mai sunt 25 de municipii cu peste 100.000 de locuitori, ci 20. Iar la nivelul acelor 25 s-au văzut orașe care au pierdut între o treime și un sfert din populație, precum Piatra Neamț, Bacău, Galați, Brăila, Buzău, Satu Mare, Brașov, Focșani.

Cei peste 70.000 de oameni care nu se mai numără printre locuitorii Brașovului sau Galațiului echivalează cu întreaga populație a unor urbe reședință de județ ca Tulcea sau Slatina. Cei 50.000 – 60.000 ce nu mai apar în evidențele din Constanța, Iași sau Bacău sunt la fel de mulți ca aceia din Călărași ori Zalău. Se poate spune că din orașele țării au dispărut orașe întregi.

Iar cei peste 50.000 de brăileni care nu se mai regăsesc în recensământ sunt cât erau oneștenii în 1992. Asta, fiindcă acum orașul de pe Trotuș, cândva foarte industrializat, mai are doar 39.000 de locuitori. Și este bine să subliniem cât de nociv e fenomenul, pentru că, după ce România n-a avut niciodată localități prea concentrate, ca să se poate dezvolta eficient, după cum se vede în Statele Unite sau în Japonia, acestea au devenit și mai mici. 

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele