Cum arată tirania în justiție

    174
    ccr

    „Ce ne-ar împiedica, dacă există precedent?”, întreabă domnul Caramitru. Corneliu Coposu ar fi răspuns: „Mă împiedică faptul că eu nu sunt ca ei”

    Îmi povestea de curând o prietenă despre conferințele de presă ale lui Corneliu Coposu. Spunea ea că după ce se încheiau conferințele, domnul Coposu rămânea împreună cu jurnaliștii ca să le tâlcuiască în detaliu ce spusese în timpul acestora.

    Se pare că jurnaliștii îl întrebau destul de des de ce, în discursul lui, nu îi tratează pe vinovații comunismului cu propria lor monedă. „Dacă aș face și eu la fel, cu ce aș fi mai bun decât ei?”, le răspundea dumnealui. Spre deosebire de cei din jurul lui, domnul Coposu rămânea devotat principiilor sale și înțelegea că a-ți încălca principiile în numele apărării acestora nu înseamnă nimic altceva decât a le lepăda tu însuți.

    Însă poporul român nu părea interesat de principii atunci, așa cum nu pare să fie preocupat de ele nici acum.

    Săptămâna trecută, membrul USR Andrei Caramitru a postat pe Facebook o avertizare către guvernul PSD, care pare să fi adus electoratul român în extaz. „Nu vă jucați cu focul”, spunea dumnealui, continuând prin a întreba dacă PSD va schimba retroactiv Legea justiției, „de ce nu am da și noi o OUG retroactiv în prima zi de guvernare care să anuleze tot ce ați făcut voi și să vă și arunce în pușcărie imediat pe toți?“.

    Dacă declarația nu vi se pare strigătoare la cer, atunci haideți să vorbim un pic despre ce înseamnă până la urmă proslăvitul „stat de drept“ și „domnia legii.“

    Presa și opoziția reclamă în cor scandaloasele modificări juridice pe care PSD le dorește în vigoare. Vorbim de parcă efectele juridice retroactive ar fi în sine un lucru grav. Însă lucrurile nu stau chiar așa. Modificările juridice retroactive sunt uneori necesare tocmai funcționării statului de drept – când un stat funcțional realizează că puterea judiciară a privat oameni de libertate în mod nedrept, el trebuie să încerce să repare această greșeală și să reevalueze procesele prin care aceștia au fost întemnițați. Polonezii, de exemplu, susțin că judecătorii pregătiți în perioada comunistă s-ar fi putut face vinovați de abuzuri în procesele din perioada post-comunistă și, ca atare, aceste procese trebuie reevaluate. Un alt exemplu și mai clar este decriminalizarea homosexualității în țările vestice – odată ce statul a hotărât că nu este o crimă să fii homosexual, oare ce trebuia să se întâmple? Să se păstreze pedepsele celor care au fost acuzați înainte de schimbarea legii? Evident că nu.

    Schimbările pe care PSD dorește să le facă pot fi scandaloase, fiindcă obstrucționează justiția, întrucât, după cum spunea Cristian Diaconescu într-un articol publicat de Reporter Global în octombrie, nefiind menționate în programul electoral, nu au legitimarea votului public și, cu siguranță, deoarece sunt fondate pe temeiuri false. Însă ele nu sunt scandaloase fiindcă aduc efecte retroactive.

    Totuși, oricât de tare ne repugnă PSD, ca susținători ai domniei legii ar trebui să fim siguri că dacă aceștia ar fi incriminați pe nedrept de cea mai mică infracțiune, ne vom opune vehement unei asemenea nedreptăți. Răspunsul la furt nu este ghilotina.

    Pe de altă parte, ce ne propune dl Caramitru sună îngrijorător de tare ca încarcerarea unor oameni fără proces; nu știu cum altfel ar putea fi „aruncat în pușcărie” cineva într-o singură zi. Înfiorător este că dumnealui prezintă cele două abuzuri ale justiției ca fiind de o egală atrocitate. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr!

    Ce face PSD poate fi numit anarhic, corupt sau poate criminal, însă încarcerarea fără proces este imaginea perfectă a tiraniei. Statul de drept este fondat, mai presus de orice altceva, pe principiul libertății individuale și, ca atare, un singur inocent pe care statul îl privează de libertate dăunează incomparabil mai grav integrității statului decât o sumedenie de vinovați lăsați liberi.

    Ați putea spune că aceia pe care încearcă guvernul să-i apere nu sunt inocenți și, ca atare, și-ar merita soarta, însă asta denotă că n-avem habar ce este aceea domnia legii. Credeți oare că există vreun american care să nu știe că Al Capone era vinovat de multe altele în afară de evaziune fiscală? Însă pentru statul de drept american era mai important ca statul să se mențină în limitările sale legale decât să „arunce în închisoare” cu orice preț chiar și pe cel mai periculos criminal.

    Un om încarcerat fără un proces drept, oricât de vinovat ar fi, devine inocent. Iar dacă vreunul dintre corupții care și-au bătut joc de noi ar fi închis în orice alt mod decât cel corect, ne-am face cel mai impardonabil deserviciu – dintr-un corupt, l-am transforma într-un martir.

    Dacă ne-am dori cu adevărat „o țară ca afară”, aceasta ar însemna că mai mult decât orice altceva ne-am dori ca statul să respecte principiile liberale. Însă, după cum spuneam mai sus, electoratului român pare să nu-i pese de principii.

     „Ce ne-ar împiedica dacă există precedent?”, întreabă domnul Caramitru. Corneliu Coposu ar fi răspuns: „Mă împiedică faptul că eu nu sunt ca ei”.

    Totuși, Coposu n-a câștigat niciodată respectul cuvenit de la națiunea română, iar politicienii români știu asta. Nu este însă vina lor. Clasa politică este o reflexie a dorințelor electoratului. Iar electoratul opus guvernului nu iese în stradă să protesteze față de furtul Pilonului 2 de pensii, față de inflație sau față de alte lucruri care măcar să-l afecteze în mod direct. El iese în stradă cerând pedepsirea vinovaților.

    Îmi este teamă că reacția la postarea domnului Caramitru ne arată că o bună parte din electoratul român nu este mânat de dorința de mai bine, nici de visul unui stat de drept și în niciun caz de vreun principiu, ci de violență și dorința de răzbunare. Aceste reacții nu sunt justificabile, indiferent de ce fapt le-a provocat. Iar dacă am dreptate, avem probleme mult mai grave decât corupția.

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele