Cum caută Vodafone punctul G

Schumpeter

Nu-i de mirare că firmele de telecomunicații văd 5G cu trepidație

336
8 minute de lectură
BARCELONA, SPAIN - FEBRUARY 26: A staff member works next to a 5G logo at the Xiaomi booth on day 2 of the GSMA Mobile World Congress 2019 on February 26, 2019 in Barcelona, Spain. The annual Mobile World Congress hosts some of the world's largest communications companies, with many unveiling their latest phones and wearables gadgets like foldable screens and the introduction of the 5G wireless networks. (Photo by David Ramos/Getty Images)

BOOMUL GLOBAL al telecomunicațiilor, care a atins apogeul acum aproape două decenii, a fost făcut pentru satiră. El a unit două dintre cele mai răvășitoare tehnologii din toate timpurile, telefonul mobil și internetul. A generat cel mai mare val de preluări distrugătoare de valoare1 pe care le-a văzut vreodată lumea. Culmea sa, vânzarea de 22,5 miliarde de lire sterline a spectrului wireless de a treia generație (3G) în Marea Britanie în 2000, a avut un asemenea răsunet, încât savanții care l-au conceput l-au descris, cu vervă (ca în satira grupului Monty) Python, ca pe cea mai de succes licitație de când Gărzile Pretoriene i-au vândut Imperiul Roman lui Didius Iulianus în 193 AD.

Vodafone, un operator de telefonie mobilă britanic activ în întreaga Europă, a simbolizat nebunia vremii. Preluarea ostilă de 112 miliarde de lire sterline, lansată în 1999, împotriva Mannesmann, un rival german, a fost o epopee pasionantă, care s-a derulat de-a lungul multor luni – parțial pe fundalul de la Savoy Grill, un restaurant de lux din Londra, unde ambele tabere s-au luat în tărbacă fără milă, una pe cealaltă. Vodafone a licitat aproape 6 miliarde de lire sterline în 150 de runde, pentru licența sa 3G britanică, mai mult decât orice altă firmă. Apoi, a venit prăbușirea telecomunicațiilor din 2001, aproape la fel de abruptă ca finalul lui Didius Iulianus, a cărui domnie a durat doar nouă săptămâni. Episodul acela bântuie Vodafone și azi. Profitul pe active al companiei, care era de două cifre până în 2000, a fost neglijabil sau negativ în fiecare an de atunci, cu excepția unui singur an.

Perioada sumbră a lui Vodafone provine dintr-o problemă comună în întreaga Europă. Firmele de telecomunicații au construit rețele pe care circulă rețelele sociale, e-mailurile, videourile cu pisici, precum și alte minuni ale comunicațiilor, dar sumele pe care le plătesc consumatorii pentru a le folosi s-au redus constant. Lucru de înțeles, asta a făcut ca firmele să fie reticente în a cheltui averi pe următoarea loterie mobilă, care este construirea de rețele wireless de a cincea generație (5G). Ele se confruntă totuși cu dilema prizonierului. Dacă niciuna nu se va angaja la asta, ar putea toate evita o factură uriașă. Dacă participă doar una, se va produce o asanare. Dacă participă toate, toate vor suferi. Din nou, Vodafone este în miezul acțiunii. De data aceasta, strategia sa ne dă o idee despre cum să eviți cele mai cumplite capcane.

Pentru a pune promisiunile și pericolele 5G în perspectivă, să ne întoarcem cu câteva generații – la 2G, care a transformat lumea într-o prăvălie de pălăvrăgeală interconectată. Această tehnologie a generat profituri uriașe pentru pionierii telefoniei mobile, precum Vodafone. Ea nu putea însă să găzduiască suficiente date pentru a permite apelurile video, împărtășirea de fotografii și alte utilizări de internet pe telefonul mobil pe care le doreau consumatorii. Asta a dat naștere la 3G.

Așa cum spune Ferry Grijpink de la firma de consultanță McKinsey, companiile de telecomunicații erau pe calea cea bună atunci când au pariat pe 3G. Dar ele au greșit în două privințe: momentul ales pentru asta și capacitatea lor de a scoate bani din asta. A trebuit să vină BlackBerry din Canada și Apple, producătorul iPhone-ului, pentru a aduce navigarea pe internet pentru mase. În loc să aducă beneficii companiilor ca Vodafone, care au construit rețelele, Apple a cules majoritatea beneficiilor, așa cum au făcut-o și motoarele de căutare ca Google și rețelele sociale precum Facebook. În tipul deceniului actual, tehnologiile 4G (și LTE) au oferit versiuni ameliorate ale 3G, cu viteze de date mult mai mari și timp de încărcare mai bun. Dar competiția acerbă dintre firmele de telecomunicații din țările bogate le-a făcut să ofere planuri de date mai mari, uneori nelimitate, la costuri mici, ceea ce a redus profitabilitatea. Acesta este cazul mai ales în Europa, unde Grijpink a numărat 26 de operatori de telefonie mobilă, care acoperă un teritoriu de dimensiuni similare cu cel al celor patru mari furnizori de telefonie mobilă din America (în curând vor fi trei). Veniturile medii lunare per client au scăzut de la $35 în 2006, la circa $20.

Putem discerne tipare în acest scurt istoric. În cartea sa „Mitul 5G”, William Webb, un consultant, scrie că în fiecare deceniu a apărut o nouă generație de conectivitate mobilă. În linii mari, el scrie că fiecare oferă o creștere de zece ori a vitezei de date, de la, să zicem, doi kilobiți pe secundă, cu 2G, la doi megabiți pe secundă cu 3G și la 20 megabiți pe secundă cu primele 4G. Iar folclorul telecomunicațiilor spune că numerele pare (2G și 4G) sunt mai bune decât cele impare.

Frenezia este că sosirea 5G va sparge acest tipar. 5G vine la mai puțin de un deceniu după ce 4G a fost adoptat în masă. Ea promite să aducă o îmbunătățire de 50 de ori în viteza de date (de pildă, un gigabit pe secundă). Și se speră că această tehnologie va fi revoluționară, aducând beneficii cum sunt jocurile imersive, ochelari pentru realitate augmentată, fabrici ale viitorului și chiar chirurgie de la distanță. Deja, industria globală cheltuiește aproape 160 de miliarde dolari pe an pentru dezvoltarea la 5G și există deja 22 de rețele 5G funcționale.

Totuși, e nevoie de scepticism. Oamenii nu se înghesuie după date mai rapide, deoarece 4G le oferă asta în mod suficient deja. După studierea felului în care reporterii de la Wall Street Journal folosesc internetul, cercetătorii din mediile universitare au descoperit că ei folosesc doar o fracțiune din lățimea de bandă disponibilă, chiar și atunci când se uită la mai multe videouri concomitent. O mare parte a logicii industriale a conectivității mai rapide, cum este utilizarea mai largă a senzorilor în fabrici, poate fi furnizată de 4G. Nu există niciun dispozitiv care să necesite tehnologie 5G din punctul de vedere al afacerilor. Webb invocă industria aerospațială pentru a avertiza asupra pericolelor parierii pe viteze tot mai mari, 5G ar putea ajunge să fie ca avionul Concorde – un superb miracol de inginerie, dar de valoare limitată pentru toți, cu excepția unei minorități.

Așteptând renașterea

5G a venit deja cu un cost pentru Vodafone. Anul acesta, și-a tăiat dividendele, parțial pentru a plăti la o licitație pentru un spectru foarte costisitor din Germania. Dar ca mulți dintre omologii săi, el vede în 5G un mod de a revitaliza creșterea veniturilor. Vodafone spune că noua tehnologie va sprijini mult mai multe dispozitive personale și de lucru decât o face 4G, va micșora prețul pe care Vodafone îl plătește pentru gestionarea unei mulțimi de date și va îmbunătăți siguranța comunicațiilor în tot, de la mașini la spitale. Noul său patron, Nick Read, speră să creeze o relație mai strânsă cu clienții, care văd din ce în ce mai mult wireless-ul ca pe o marfă, oferindu-le servicii 5G personalizate. El face de asemenea lobby la guverne ca să dezvolte investițiile (și nu concurența), pentru a evita un fiasco de genul 3G. El își diminuează de asemenea costurile de infrastructură prin realizarea unor acorduri de folosire în comun a rețelelor cu operatorii de telefonie mobilă din Marea Britanie, Spania și Italia.

Acestea sunt idei bune, care ar putea ușura presiunea 5G. Dar până ce nu va apărea o „aplicație-monstru”, care să aducă beneficiile 5G unor miliarde de oameni, nu este clar cine va reuși să facă mulți bani din ea. Le revine firmelor de telecomunicații să arate cât de mult pot ele sfida istoria.


1 Valoarea se distruge atunci când un mod de producție tradițional, care avea mare valoare, este înlocuit și își pierde valoarea.  

Acest articol a apărut în The Economist, sub titlul „Cum caută Vodafone punctul G“.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele