„Intervenții guvernamentale insuficient fundamentate” pe piața drepturilor de autor

37
14 minute de lectură

Repartizarea echitabilă, între autori și utilizatori, a sumelor de bani obținute din exploatarea creațiilor intelectuale este încă o problemă spinoasă în România, o piață care, în urmă cu un an și jumătate, era caracterizată de Comisia Europeană ca indisciplinată și indiferentă. Piața românească „nu respectă dispoziţiile directivei europene din domeniu în ceea ce privește armonizarea anumitor aspecte referitoare la drepturile de autor și la drepturile conexe în cadrul societăţii informaţionale şi al Directivei privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor (Collective Rights Management – CRM).

Aceasta este una dintre concluziile Raportului preliminar al investigației sectoriale privind dreptul de autor și drepturile conexe, document publicat recent de Consiliul Concurenței: „Valorificarea operelor create, cu puține excepții, nu conduce la o repartizare echitabilă, între autori și utilizatori, a remunerațiilor rezultate din exploatarea creațiilor intelectuale. Piața, ca atare, nu poate să repartizeze eficient resursele, sens în care a fost necesară intervenția autorităților în acest proces, astfel încât autorii să poată primi o parte echitabilă din veniturile rezultate ca urmare a exploatării acestor creații. creaţiile intelectuale reprezintă motorul pentru dezvoltarea unor domenii economice sau chiar pentru crearea unor noi domenii economice (ex: software, inteligenţă artificială etc.), care, la rândul lor, influențează, în cascadă, întreaga economie. Cu toate acestea, utilitatea creațiilor este validată de piață, prin obiceiurile de consum și modalitatea de valorificare concretă a fiecărui utilizator.”.

Raportul mai arată că, deși pentru o serie de categorii ale pieței drepturilor de autor și drepturilor conexe „apare ca fiind benefic cadrul de reglementare riguros ce asigură un maximum de eficiență”, în timp s-a evidențiat precara valorificare a operelor de autor. „Analiza domeniului conduce la constatarea anumitor deficiențe pe piețele analizate, ce țin de transparența asimetrică a informațiilor despre piață, existența unor monopoluri, exces de reglementare sau intervenții guvernamentale insuficient fundamentate etc.” se mai arată în raport.

Arbitrariu

La nivelul piețelor relevante din domeniul drepturilor de autor și drepturilor conexe, Consiliul Concurenței identifică, prin raportul menționat, o serie de probleme, comunicate în special de organismele colective din domeniu.

Astfel, o primă problemă este cea a desemnării colectorului unic pe domeniile de creaţie.

ADPFR consideră că ORDA, ca autoritate de reglementare cu atribuții de control a activității organismelor de gestiune colectivă, a dispus aplicarea de sancțiuni organismelor de gestiune colectivă într-un mod arbitrar, prin schimbarea ADPFR din rolul de colector unic al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor în urma neîndeplinirii obligaţiilor de transparenţă privind sumele colectate (Deciziile nr. 30/2014 și, respectiv, nr. 59/2014 ale directorului general al ORDA). În acest context, ORDA a numit pe UPFR colector unic pentru respectiva categorie de drepturi, ADPFR fiind nemulţumită de privarea de respectiva sursă de venit [în condițiile în care colectorul unic dispune de un comision de colectare raportat la cheltuielile survenite în activitatea de colectare conform art. 168 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996].

ARAIEX (pentru artiştii interpreţi sau executanţi) reclamă procedura ORDA de desemnare a organismelor de gestiune colectivă drept unic colector ca fiind arbitrară, subiectivă și părtinitoare. ARAIEX reclamă lipsa de transparență a ORDA în desemnarea colectorului unic, prin faptul că nu a fost emisă nicio decizie ORDA care să reglementeze modalitatea și condițiile de desemnare a unui organism de gestiune colectivă drept colector de remunerații pentru sursele pe care Legea nr. 8/1996 le încadrează în categoria de gestiune colectivă obligatorie, prevăzute la art. 145.

Este menționată în acest context și practica instanțelor de contencios administrativ care reține decizii contrare acestui criteriu, existând cauze în care au fost menținute decizii ORDA de desemnare ca unic colector în domenii supuse gestiunii colective obligatorii, fără a se ține seama de criteriul reprezentativității. OGC-ul menţionează faptul că ORDA susține și aplică, în motivarea actelor administrative de desemnare a colectorilor unici din domeniul gestiunii colective obligatorii, criteriul reprezentativității/ numărului de membri, instituit de art. 168 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.

În schimb, COPYRO (pentru autorii de opere scrise, membri) menţionează criteriul reprezentativității ca fiind explicitat de ORDA drept criteriul numărului cel mai mare de membri, dar este aplicat în mod subiectiv, în cazul operelor scrise fiind preferat un alt OGC, PERGAM1. COPYRO consideră comisionul de colectare al PERGAM ca fiind foarte mare – de 10% – în condițiile în care comisionul total este de 15% (plafonat de lege), marja de 5%, ce rămâne din diferența până la valoarea maximă, disponibilă, pentru celelalte trei OGC-uri, fiind considerată insuficientă. Prin comparație, comisionul de colectare al UCMR-ADA este de doar 2%.

Probleme… în trecut

UPFR (pentru producătorii de fonograme) arată și ea existența unor probleme întâmpinate în relaţia cu ORDA, care țin însă de trecut: „De-a lungul îndelungatei relații cu aceasta, nu putem arăta că au existat probleme cu această instituție cu excepția unei singure perioade 2010-2012. Conducerea ORDA din acea perioadă a emis niște decizii cu depășirea atribuțiilor prevăzute de lege, vătămând drepturile membrilor noștri. Prin urmare, UPFR a fost nevoită să apeleze la instanțele de judecată pentru anularea acestora. Ne referim aici la deciziile ORDA nr. 91/2011, nr. 249/2011, nr. 250/2011, nr. 72/2012, nr. 21/2012, decizia ORDA nr. 22/2012 – toate reprezentând decizii de împărțire a sumelor colectate între UPFR și ADPFR, un alt organism al producătorilor de fonograme, constituit în anul 2006, cu un repertoriu mult mai mic decât cel al UPFR (în jur de 60.000 de fonograme). Întrucât ORDA nu avea competență, potrivit legii, să emită astfel de decizii, procedura de împărțire între două sau mai multe organisme aflate pe același domeniu de creație fiind una strict prevăzută de lege. UPFR s-a adresat instanțelor de judecată de contencios administrativ și a obținut anularea acestor decizii date de ORDA. Una dintre deciziile date de ORDA în anul 2011, a fost cea care a adus un prejudiciu de peste 1,5 milioane lei producătorilor reprezentați de către UPFR și anume Decizia ORDA nr. 102/2011 de desemnare a ADPFR colector pentru sursa retransmitere prin cablu. Chiar dacă această decizie a fost dată conform atribuțiilor pe care ORDA le avea, totuși decizia nu a îndeplinit obiectiv condițiile legale; organismul colector, conform legii, trebuie să îndeplinească condiții de reprezentativitate (numărul cel mai mare de membri), dar și de capacitate economică și resurse umane, ORDA numind ca și colector un organism care nu îndeplinea aceste condiții, ADPFR”.

Poziție de forță

O altă problemă a domeniului se dovedește a consta în repartizarea remunerațiilor între OGC-urile din același domeniu. Astfel, printre problemele ridicate de OGC-urile (în special, cele beneficiare), se regăsesc şi cele legate de repartiția între OGC-urile din acelaşi domeniu, a remuneraţiilor strânse de OGC colector unic: întârzieri, abateri de la procentele privind repartiţia prevăzute în protocoalele încheiate, încheierea de protocoale în condiţii considerate de OGC-urile beneficiare ca fiind nefavorabile.

ADPFR (pentru producătorii de fonograme) consideră că protocolul negociat cu OGC-ul colector unic a fost negociat de pe poziţii de forţă și a fost nevoit să accepte condiţiile colectorului unic, pentru a elimina riscul de a nu-şi plăti membrii și, pe cale de consecință, de a-i pierde. Opinia ADPFR este că ORDA favorizează OGC-ul desemnat colector unic pentru că îi permite acestuia să repartizeze remuneraţiile către membrii săi, în lipsa încheierii protocoalelor privind repartiţia remunerațiilor între OGC-urile din același domeniu de creație, încălcând astfel legea. ADPFR este de părere că gestiunea facultativă a drepturilor prevăzute de lege este considerată ca fiind nerentabilă din punct de vedere economic și, ca urmare, OGC-urile, altele decât colectorul unic, nu pot susține crearea de departamente de colectare: „În primul rând, pentru organismele de gestiune ce nu au calitatea de colectori este practic

imposibilă orice dezvoltare, întrucât acestea pot reţine doar un comision de 15% din suma ce le revine, dar şi acest comision se diminuează cu procentul reţinut de organismul de gestiune colector, întrucât dispoziţiile Legii nr. 8/1996 interzic organismelor de gestiune colectivă să reţină un comision mai mare de 15% din remuneraţiile cuvenite membrilor. În atare condiţii, pentru orice organism de gestiune colectivă, cu excepţia celor ce au calitatea de colectori, sumele rămase sunt abia suficiente pentru existenţă, nemaipunându-se problema dezvoltării acestora”.

ARAIEX reclamă modul discriminatoriu în care ORDA aplică sancțiuni OGC-urilor (pentru aceeași abatere, ARAIEX a fost sancționat, iar CREDIDAM nu). ARAIEX mai specifică că OGC-ul colector unic blochează activitatea de colectare pentru gestiunea facultativă, prin faptul că nu pune la dispoziția celorlalte OGC-uri din domeniu rapoartele zilnice privind încasările utilizatorilor de TV/radio și playlist-urile aferente, sub motiv de secret comercial. ARAIEX pretinde că ORDA favorizează, pe criterii netransparente, OGC-ul CREDIDAM (în domeniul drepturilor artiștilor interpreți sau executanți – considerat reprezentativ) și OGC-ul PERGAM (în domeniul operelor scrise), în detrimentul OGC-ului COPYRO (considerat reprezentativ).

Lipsa informațiilor

UCMR-ADA reclamă absența unei baze de date naţionale, unice, care să evidențieze întreprinderile autorizate să desfăşoare activităţi de alimentaţie publică (restaurante, baruri, cafenele) sau de transport persoane, care să fie accesibilă gratuit organismelor de gestiune colectivă și care să permită acestora identificarea rapidă și eficientă a utilizatorilor de opere muzicale. OGC-ul aduce în discuţie și ineficiența sistemului de înregistrare la Direcțiile de Taxe și Impozite Locale și insuficienta urmărire de către acestea a obligațiilor organizatorilor de spectacole de a viza biletele puse în vânzare, bilete vândute și bilete anulate.

COPYRO propune reglementarea copiei private digitale pentru operele scrise, în prezent ea funcționând doar pentru operele muzicale, de asemenea propune reglementarea împrumutului public oneros, pentru biblioteci/baze de date private, cu acces plătit.

Să fie reglementat dreptul autorilor și editorilor de opere scrise, grafice și fotografice de a beneficia de remunerație compensatorie pentru copia privată în domeniul digital, acesta fiind domeniul în care copierea, stocarea și manipularea acestor opere pe aparate și suporturi a devenit semnificativă, acestea fiind utilizate probabil în aceeași măsură ca și pentru scrierea și stocarea operelor muzicale; reglementarea împrumutului public, atât cu titlu oneros cât și gratuit, România aflându-se printre puținele țări din Uniunea Europeană (dacă nu chiar singura) în care acest drept nu este încă reglementat și remunerat.

UPFR sesizează „implicarea inconstantă a poliției în cazul sesizărilor de comunicare publică a fonogramelor fără autorizație în spațiile publice (fapta constituie contravenție, conform art. 139 indice 2 lit. f) din Legea nr. 8/1996 […]; refuzul INS de a furniza date referitoare la achizițiile intracomunitare de aparate și suporturi care se înscriu la plata copiei private […]; în cazul copiei private, informațiile legate de plata acestei remunerații sau de obligativitatea de a se înscrie în Registrul Național al Copiei Private la ORDA sunt informații greu de obținut de către societățile plătitoare […].

Propuneri

Ca urmare a analizei materiei dreptului de autor și a drepturilor conexe, precum și în congruență cu propunerile efectuate de ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor), autoritatea de concurenţă este în măsură a formula o serie de propuneri având ca scop optimizarea funcționării domeniului, din perspectiva anumitor clarificări conceptuale și a extinderii ariei de reglementare.

Pe de o parte, din corespondenţa purtată între autoritatea de concurenţă și ORDA, au rezultat unele iniţiative ale reglementatorului, care vizează completarea legislaţiei în domeniu, precum și armonizarea acesteia cu recenta Directivă (UE) 2017/1564 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2017 privind anumite utilizări permise ale anumitor opere și ale altor obiecte ale protecţiei prin drept de autor și drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate și de modificare a Directivei 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informaţională. Aceste măsuri, pe care autoritatea de concurență le apreciază pertinente, au în vedere în special următoarele:

  • stabilirea unei singure metodologii pentru domeniul comunicării publice în scop ambiental și lucrativ, remunerațiile reprezentând sume fixe pentru fiecare categorie de utilizatori;
  • introducerea, în cadrul Legii nr. 8/1996, a posibilității autorilor operelor scrise de a percepe remuneraţii pentru copia privată în mediul digital;
  • reglementarea relaţiei dintre edituri și asociaţiile de edituri, pentru a se putea controla în mod real acuratețea remuneraţiilor cuvenite editurilor (titulari de drepturi);
  • modificarea corespunzătoare a legislaţiei naţionale, pentru a include remuneraţia echitabilă datorată pentru împrumutul public efectuat prin biblioteci. Pe de altă parte, corespondența purtată cu organismele de gestiune colectivă, precum și cu utilizatorii a relevat o serie de propuneri suplimentare, apreciate de autoritatea de concurență ca fiind oportune, cu ocazia analizei aprofundate a domeniului dreptului de autor, sens în care propunem reglementatorului inițierea/analiza oportunității modificării cadrului legislativ:
  • includerea, în legislație, a categoriei „achizitorilor intracomunitari” ca datorând remunerație compensatorie pentru copia privată, alături de fabricanți și/sau importatori de suporturi pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale/reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și de aparate concepute pentru realizarea de copii;
  • clarificarea noţiunilor „fonogramă publicată în scop comercial” și „fonogramă de comerţ”;
  • introducerea unor indicatori măsurabili (dimensiunea repertoriului de opere gestionat, indicatori de caracterizare a capacității administrative, rapiditatea cu care repartizează sumele colectate către organismele de gestiune colectivă beneficiare etc.) privind caracterul reprezentativ al unui organism de gestiune colectivă, ales sau desemnat de către ORDA drept colector unic;
  • scutirea sau reducerea taxei de timbru, în cazul proceselor pe fond patrimonial în domeniul dreptului de autor, având în vedere că o însemnată parte a divergențelor dintre OGC-uri sau dintre OGC-uri și utilizatori, respectiv ORDA, sunt de competența instanțelor judecătorești, cu efectul consolidării unei jurisprudențe unitare în materie.

În final, aderarea la bazele de date internaţionale, atât a organismelor de gestiune colectivă, cât și a utilizatorilor ar eficientiza procesul de monitorizare și colectare a remuneraţiilor, cu efect în sporirea transparenței de proces, atât față de titularii de drepturi, cât și față de ORDA.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele