„Corelațiile dintre randamentele indicilor pieței de capital arată că în ultimii 10 ani, piețele de capital dezvoltate au evoluat în interdependență, în timp ce piețele financiare din țările din Europa Centrală și de Est, în general, au avut un parcurs pozitiv, dar au fost și receptori ai unor efecte de contagiune, directe sau indirecte, ca urmare a schimburilor comerciale și a creșterii interconectării piețelor financiare europene”, arată un Raport privind stabilitatea piețelor financiare nebancare, publicat de ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară).

Decuplarea dintre piețele de capital din estul și vestul Europei s-a produs după perioada crizei datoriilor suverane, când Marea Britanie, Germania, Franța și Italia au început să consemneze creșteri ale indicilor bursieri mai ample prin comparație cu cele observate pe piețele financiare din Europa Centrală și de Est. Având în vedere expunerile importante față de acțiuni listate pe care le au fondurile de investiții și de pensii (și într-o manieră foarte redusă companiile de asigurare), este important de analizat intensitatea corelațiilor dintre bursa locală și indicii piețelor globale, pentru a determina în ce măsură eventualele șocuri manifestate inițial pe plan extern se vor transmite și asupra pieței locale, afectând inclusiv performanța acestor entități.

Legați de Polonia, Austria și Ungaria

„Analiza contagiunii indică faptul că piața de capital din România este sensibilă la factorii de risc care influențează piețele de capital învecinate (Polonia, Austria și Ungaria)”, precizează raportul ASF. Contagiunea este definită de Fondul Monetar Internațional ca impactul modificărilor în prețul activelor dintr-o regiune (bursă) asupra prețurilor din altă regiune (bursă).

Nivelul contagiunii dintre piețele europene a cunoscut oscilații semnificative pe parcursul ultimilor ani, cu intensificări tranzitorii de mare amploare, intercalate cu lungi perioade de acalmie. Primul trimestru al anului 2019 a fost în general caracterizat de o perioadă de diminuare a tensiunilor și implicit a efectelor de contagiune între piețele de acțiuni.

Expunere la șocurile interne

Spre deosebire de indicele de contagiune, descompunerea istorică a șocurilor arată cât de mult a fost influențată o bursă în evoluția trecută de evenimentele produse pe alte burse.

„Descompunerea istorică a șocurilor primite de indicele pieței de acțiuni din România (indice calculat de Datastream similar indicelui BET-C) indică faptul că, în prezent, bursa locală este în principal expusă șocurilor interne pe fondul modificărilor legislative benefice pentru piața de capital, în timp ce din punct de vedere extern, importante sunt măsurile luate de administrația Trump ce influențează piețele europene și într-o măsură mai mică incertitudinile legate de Brexit”, menționează raportul ASF.

„Piața locală de capital are un potențial important neatins. Însă, pentru a avea rezultate, trebuie să acționăm într-un cadru legislativ clar și stabil, care să stimuleze dezvoltarea pieței, situație pe care sperăm să o atingem cât mai curând”, declara recent Adrian Tănase, CEO al BVB.

Analiza descompunerii istorice a confirmat și rezultatele analizei fundamentale, care sugerează că indicele pieței de capital din România a crescut și tinde să își mențină creșterea peste nivelul de echilibru. De altfel, la finalul ședinței de tranzacționare din 31 iulie, BET-TR afișa un nivel record de 14.732 de puncte, echivalentul unei rate de creștere de peste 35% comparativ cu nivelul de la finalul anului trecut. „Piața de capital s-a dovedit a fi cel mai generos producător de bunăstare. E greu de găsit astăzi un mediu mai bun, reglementat și transparent care să genereze profit de peste 35% în doar șapte luni, așa cum a fost cazul indicelui BET-TR, care include și dividendele oferite de cele mai mari companii listate la bursa din România”, declara recent Lucian Anghel, președintele BVB.

Contagiunea indică sensibilitatea față de modificările în randamentele celorlalte țări studiate și reflectă astfel gradul de integrare pe termen lung, dar și sensibilitatea pe termen scurt față de mișcările celorlalte piețe de capital.

Cel mai mic nivel al contagiunii

În 2018, România a primit cea mai puțină contagiune dintre țările studiate, la polul opus situându-se Marea Britanie. Un nivel redus de contagiune primită indică un grad mai redus de sensibilitate față de mișcările pe termen scurt ale celorlalte burse. Contagiunea transmisă este un indicator al importanței bursei pentru celelalte burse. Germania, Austria și Marea Britanie sunt economiile capabile să influențeze celelalte burse studiate; România înregistrează cel mai mic scor. Contribuția netă este diferența dintre contagiunea primită și contagiunea transmisă. În medie, România a primit cea mai multă contagiune de la Austria (9,9%), Germania (8,5%) și Polonia (7,5%). În ceea ce privește contribuția netă, România este țară care primește net cea mai multă contagiune. În randamente, nu se bucură nici de avantajele pe termen scurt (nu reacționează rapid la modificările de pe piețele externe de capital) și nici de cele pe termen lung (nu influențează celelalte piețe).

La nivel sectorial, rețeaua de expuneri arată că în cazul tuturor celor trei sectoare financiare nebancare supravegheate de ASF, principala expunere la risc este față de statul român, prin intermediul obligațiunilor suverane deținute în portofoliu. În comparație cu aceasta, nivelul de interconectare cu piețele bursiere are o amploare medie spre redusă, în vreme ce interconectarea cu sistemul bancar (privită exclusiv din perspectiva activelor bilanțiere) este foarte redusă, apreciază raportul ASF.

Țările din ECE preferă titlurile de stat

În schimb, dacă ne uităm la riscul de contagiune din cadrul celorlalte sectoare financiare nebancare (cu excepția pieței de capital) observăm că majoritatea plasamentelor companiilor de asigurări sunt realizate pe piețele locale, ceea ce reduce riscul de contagiune generat de creșterea primei de risc, respectiv de reducerea cotației acțiunilor pe alte piețe. Diferențe semnificative sunt și în privința expunerii față de bănci a companiilor europene de asigurări, sub forma plasamentelor în depozite bancare și a investițiilor în titluri financiare emise/gestionate de către entități bancare. Astfel, 13 economii ale UE se caracterizează printr-o expunere față de bănci de peste 20% (în plasamentele totale), cu cele mai ridicate niveluri în Estonia (39,3%), Cipru (33%) și Suedia (27,8%), iar restul prin niveluri sub respectivul prag, Ungaria, Croația, Belgia și UK având expuneri mai mici de 10%.

La nivelul Uniunii Europene, aproximativ două treimi din activele companiilor de asigurări erau plasate la sfârșitul anului 2018 în obligațiuni (corporative și guvernamentale) care aduc un venit fix, dar a căror valoare ar putea scădea din cauza majorării bruște a primei de risc asociate emitenților, conform ASF. Înrăutățirea perspectivei asupra riscului acestora ar putea reduce valoarea activelor deținute de către instituțiile financiare cu expunere față de acestea, afectând negativ gradul de profitabilitate.

Trebuie însă remarcat faptul că modelele de investiții ale companiilor de asigurări sunt diferite între economiile dezvoltate, respectiv cele emergente ale Uniunii Europene. În general, țările din Europa Centrală și de Est (mai puțin Estonia, care are cea mai redusă datorie publică din UE) se caracterizează prin plasamente de peste 60% din total în obligațiuni guvernamentale, în timp ce în economiile din centrul și nordul UE există o preferință mai mare către finanțarea economiei reale prin investiții în obligațiuni corporative, respectiv în acțiuni. De altfel, societățile de asigurări din economiile dezvoltate din UE, unde două treimi din primele brute subscrise sunt în sectorul asigurărilor de viață, tind să-și diversifice plasamentele de investiții în căutarea unor randamente superioare în contextul unui mediu macroeconomic caracterizat prin dobânzi bancare și randamente ale obligațiunilor guvernamentale foarte reduse. În schimb, în economiile din ECE sectorul de asigurări generale este mai dezvoltat comparativ cu sectorul de asigurări de viață, iar senzitivitatea la rata dobânzii este mai redusă – sunt preferate investițiile în active mai lichide pentru a face față unor obligații pe termene mult mai scurte.