Cum plănuiește premierul Japoniei să rezolve dificila problemă demografică

Reformele pe care le are în vedere nu sunt suficient de îndrăznețe.

835
7 minute de lectură

Ediția tipărită | Asia
15 noiembrie 2018 | TOKYO

„Declinul ratei natalității și îmbătrânirea societății japoneze se accelerează cu o viteză fără precedent”, avertizează Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei. Dată fiind dimensiunea problemei, guvernul trebuie să promoveze „politici de impact” pentru a o aborda imediat, a declarat el pentru The Economist, săptămâna aceasta. Abe menționează o serie de reforme menite să dezvolte forța de muncă și să diminueze costul sprijinirii persoanelor în vârstă. Dieta dezbate acum o propunere guvernamentală de a admite 345.000 de muncitori străini pe o perioadă de cinci ani, de pildă.

Asta sună dramatic, dar declinul demografic este și mai mare. Sunt cu 400.000 mai multe decese decât nașteri în fiecare an. Speranța de viață este de 84 de ani – cea mai mare din lume. Peste 28% din populație are peste 65 de ani, comparativ cu 21% în Germania, 15% în America și 6% în India. Japonia are 69.785 de centenari, o creștere de șapte ori față de acum două decenii.

Statul asistenței sociale a devenit prea scump. Datoria publică este de 250% din PIB. Japonia suferă și de o acută lipsă a forței de muncă. Există deja 1,6 locuri de muncă pentru fiecare persoană care caută o slujbă, iar forța de muncă este prognozată să scadă de la 67 de milioane anul trecut, la 58 de milioane în 2030. 

O soluție evidentă este imigrația. Doar 2% din forța de muncă s-a născut în străinătate, comparativ cu 17% în America. Guvernul acceptă însă pe nevăzute mai mulți lucrători străini, mai ales sub forma studenților sau a ucenicilor. Planul supus aprobării Dietei vrea să atragă muncitori calificați în 14 industrii, inclusiv construcțiile, construcția de nave și îngrijirile pentru bătrâni. Ei nu vor primi viză decât pentru cinci ani, cel puțin inițial, și nu vor putea să își aducă familiile. Toți trebuie să cunoască japoneza destul de bine.

Abe minimizează ideea că face ceva cu efecte de durată. În cadrul dezbaterilor, el se străduiește să sublinieze că nou-veniții nu sunt imigranți permanenți, ci muncitori invitați. Mai mult, el spune că muncitorii străini sunt de ultimă soluție, pentru a umple golurile, în timp ce guvernul încearcă să îi facă pe mai mulți japonezi să lucreze. În timpul mandatului său de șase ani, alte două milioane de femei au intrat în câmpul muncii, urcând rata de participare a femeilor peste cea din America. El a sporit numărul de creșe și a obligat marile companii să își gândească eforturile de promovare a muncitoarelor. Începând de anul viitor, creșele vor fi gratuite. Peste jumătate din femei se întorc la muncă după ce au născut un copil, comparativ cu 38% în 2010. „Am încercat să construim o societate care să le permită mai multor femei să fie active, bine pregătite și puternice”, spune el.

 

„Țara Soarelui-Apune” – Grafic

Persoane peste 65 de ani care lucrează, 2017

Abe vrea ca oamenii să „rămână activi, fără să se pensioneze întreaga lor viață”. Guvernul său va ridica probabil vârsta de pensionare pentru funcționarii publici de la 60 la 65 de ani și va încuraja firmele să facă același lucru. În prezent, multe companii au ridicat vârsta de pensionare sau au reangajat muncitori pensionați, adesea cu jumătate de normă. Un total de 23% din cei peste 65 de ani muncesc; ei reprezintă o parte mult mai mare din forța de muncă decât în alte țări bogate (vezi graficul). Abe plănuiește să încurajeze această tendință crescând cuantumul pensiilor publice pentru cei ce sunt de acord să înceapă să le primească mai târziu decât sunt îndreptățiți acum. Pe termen lung, speră premierul, roboții și inteligența artificială vor compensa lipsa forței de muncă. „Cred că vom avea nevoie de mai puține locuri de muncă, datorită productivității mai înalte.”

Faptul de a-i convinge pe cei mai în vârstă să lucreze mai mult timp este benefic mai ales pentru finanțele guvernului, deoarece asta duce la mai multe încasări din impozite și la cheltuieli mai mici pe pensii. Modificările aduse de Abe sunt ultimele dintr-o serie de schimbări menite să facă sistemul de pensii mai gestionabil. Guvernul joacă însă mereu de-a prinselea, deoarece se accelerează îmbătrânirea populației și reducerea forței de muncă. Conform calculelor sale, costurile asistenței sociale vor crește cu mai mult de jumătate până în 2040, de la ¥121trilioane ($1.06trilioane) la ¥190 trilioane.

Abe pare să plănuiască schimbări de anvergură, pentru a pune statul de asistență socială pe o bază mai fermă. „Va fi o reformă totală a securității sociale, incluzând sănătatea și medicina, pensiile și altele”, spune el. „Încercăm să creăm o societate și o comunitate în care oamenii pot să rămână sănătoși și activi… și să găsească un sens pentru a rămâne în viață și a trăi mult.”

Totuși, în practică, Abe este precaut. Chiar și după ce va crește vârsta de pensionare, ea va rămâne mai mică decât în alte țări bogate. În plus, sistemul actual îi descurajează pe cei de peste 65 de ani să lucreze mai mult de o jumătate de normă, deoarece pensia lor se reduce dacă venitul din pensie și salariul lor depășesc 460.000 yeni ($4.039) pe lună. Nu este clar dacă acest lucru se va schimba. Guvernul a modificat, dar nu a eliminat, un impozit excentric, care le descurajează pe femeile măritate să câștige mai mult decât o anumită sumă, relativ scăzută. În aceeași logică, proporția taxelor pe care pacienții trebuie să le plătească conform sistemului de sănătate publică scade pe măsură ce ei avansează în vârstă, ceea ce impune o sarcină mare asupra statului. Sunt diferite căi prin care guvernul ar putea să își reducă facturile la îngrijirea medicală, inclusiv prin mărirea primelor pentru programele de asigurări publice, creșterea coplății la pacienți pentru tratamente și excluderea din schemă a unor proceduri scumpe.

Totuși, Abe sugerează doar nevoia acestor lucruri. „Nu ne gândim imediat să ridicăm coplata pentru serviciile medicale și de sănătate”, spune el. „Dar trebuie să analizăm cu atenție echilibrul dintre contribuții și beneficii.” Cei care iau măsuri pentru a preveni bolile, cum ar fi exercițiile fizice regulate, ar putea fi recompensați. „Am dori să ne gândim la stimulente – ce ar trebui să facem cu contribuțiile care trebuie plătite de cei care adoptă obișnuințe pentru a preveni bolile”, spune el.

Această precauție este excesivă. Întârzierea vârstei de pensionare nu este atât de controversată în Japonia, așa cum este în alte părți. Un sondaj pentru guvern efectuat în 2017 arată că 42% din cei în vârstă de 60 de ani sau mai mult care lucrează vor să continue să lucreze. Deși unii politicieni se agită că străinii vor aduce criminalitatea și vor deranja armonia socială, majoritatea populației aprobă planurile lui Abe de a admite mai mulți străini.

Abe vrea ca Japonia să fie un model pentru societățile în curs de îmbătrânire. El a făcut mai mult decât predecesorii săi ca să pregătească țara pentru o populație mai mică și mai în vârstă. Pericolul este ca Japonia să devină un exemplu de țară care a făcut prea puțin, prea târziu.

Acest articol a apărut în secțiunea Asia a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Războinicul demografic”

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele