Cum redistribuie Franța mai mult decât Suedia de la bogați la săraci

Protestatarii îl acuză totuși pe „președintele bogaților”

72
5 minute de lectură

Mai multă égalité decât ați putea crede


Ediția tipărită | Europa
10 ianuarie 2019 | PARIS

CÂND EMMANUEL MACRON își va lansa „marea dezbatere națională” promisă, pe 15 ianuarie, el speră să demonstreze deschiderea de a asculta furia populară din spatele gilets jaunes (vestele galbene), protestatarii care au ocupat sensurile giratorii și cabinele de plată de pe autostrăzi, inițial mânioși pe creșterea taxelor la carburanți, dar acum cu o listă mult mai lungă de doleanțe. Președintele francez a cerut idei pe patru teme, pe care vrea să le discutate online și cu primarii, până la mijlocul lui martie: mediul înconjurător, democrația, serviciile publice și impozitele. Acuzațiile de impozitare inechitabilă – și sentimentul împărtășit de protestatari că banii obținuți nu le fac mare bine – este cel care i-a mobilizat pe gilets jaunes.

„Dar ce faceți oare cu toți banii ăștia?” – întreba unul dintre primii gilets jaunes într-un videoclip care a ajuns viral.

Franța are o veche preferință pentru impozite și cheltuieli. Prelevarea sa de impozite și nivelul său de cheltuieli publice, care reprezintă 57% din PIB, sunt mult mai mari decât în orice altă țară din Uniunea Europeană. O mare parte din bani se duc pe subvențiile la serviciile publice, fie că este vorba de circulația trenurilor de mare viteză, fie de studiul în universități, care îi costă mai mult pe utilizatorii din alte părți. Așa cum a arătat Macron în discursul său de Anul Nou, Franța are o infrastructură excelentă (în mare parte), educație gratuită și un sistem de sănătate de primă mână, care presupune costuri directe mici pentru pacienți. Astfel de servicii sunt adesea considerate ca venind de la sine. Dacă francezii vor impozite mai mici, o parte din aceste cheltuieli vor trebui să dispară și ele.

Cu toate acestea, gilets jaunes susțin că ei sunt tratați în mod inegal prin aceste impozite, când sunt puși să plătească toate acestea, în timp ce bogații scapă ușor. Revolta lor față de impozite a început împotriva unei creșteri a taxei de mediu la benzină și motorină. Fundalul l-a dat însă decizia lui Macron din 2017 de a aboli impozitul pe avere din Franța, în conformitate cu angajamentele sale din campania prezidențială. Deși președintele a inclus o taxă (mai modestă) pe rezidențe, eticheta de „președinte al bogaților” a rămas. Fără să mai aibă de plătit un impozit pe avere, pe lângă impozitul pe venit, cei mai bogați 1% au profitat într-adevăr de cea mai mare creștere unică în veniturile de care dispun sub Macron, potrivit datelor furnizate de Institutul pentru Politici Publice.

GTotuși, spre deosebire de America, cei mai bogați 1% din Franțacâștigă în total mai puțin înainte de taxe decât cei mai săraci 50%. Cel puțin până la cea mai recentă schimbare, decalajul a rămas destul de stabil după 1995 în Franța, în timp ce s-a accentuat puternic în America. Iar imaginea mai mare a redistribuirii este considerabil mai echilibrată. Grație impozitelor și beneficiilor mai mari, Franța se remarcă printre marile economii europene ca fiind țara care face cel mai mult pentru a reduce inegalitatea veniturilor, spune James Browne, un economist de la OECD (vezi graficul). Suedia are în cele din urmă o distribuție puțin mai egală a veniturilor, dar sistemul francez reduce decalajul mai mult. Un studiu recent al INSEE, organismul național de statistică, arată că venitul brut al primilor 10% din francezi este de 22 de ori mai mare decât al ultimilor 10%. Totuși, acest decalaj se reduce prin taxe și transferuri. „Să nu ne mai prefacem că Franța este o țară unde nu există solidaritate”, a spus Macron în discursul său.

De ce se simt, așadar, atât de strâmtorați gilets jaunes? Răspunsul nu sunt salariile medii stagnante. Venitul real al gospodăriilor din Franța a crescut cu 8% din 2007 în 2017, în ciuda crizei economice, mai mult decât în multe țări europene, așa cum subliniază Jean Pisani-Ferry, un economist de la Sciences Po (și fost consilier al lui Macron). El identifică o criză a mobilității sociale și, prin asta, a încrederii că sistemul poate să amelioreze viața pentru viitoarea generație, ca fiind parte din explicație. O alta este, potrivit cercetărilor efectuate de World Inequality Lab, referindu-se la economistul francez Thomas Piketty, că cei 50% de jos sunt afectați în mod disproporționat de taxele de securitate socială care nu sunt progresive și de taxele indirecte, cum sunt cele pe carburanți. Dacă vor fi incluși și aceștia, atunci sistemul francez de redistribuire încă funcționează, dar ceva mai puțin bine.

Acest tip de probleme vor face parte din consultarea lansată de Macron. Primăriile au deschis deja „cărți de nemulțumiri”. Guvernul a exclus anumite cerințe – inclusiv reintroducerea impozitului pe avere –, precum și subiecte care sunt pe dinafara celor desemnate. Într-un forum online mai vechi, o cerință comună a fost abolirea căsătoriilor între homosexuali. Promisiunea lui Macron de a lansa dezbaterea, precum și cei zece miliarde de euro de creștere a pachetelor salariale pot să-i fi calmat pe unii protestatari. El trebuie acum să îi convingă pe oameni că această consultare nu este doar un exercițiu formal, în același timp fără să-și pună în pericol programul de reforme.


Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Mai multă égalité decât ați putea crede”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele