Cum să ai un leu tare când plătești factura importurilor masive?

Deficitul de cont curent și cursul de schimb

360
6 minute de lectură
Foto: Bogdan Cristel

În această săptămână, Banca Națională a României a publicat datele aferente balanței de plăți pentru primele trei trimestre ale anului 2019. Astfel, în perioada ianuarie – septembrie 2019, deficitul de cont curent a atins 8,1 miliarde euro, crescând cu 1,3 miliarde euro față de aceeași perioadă a anului anterior. Cea mai mare contribuție la acest deficit este soldul tranzacțiilor cu bunuri și servicii, care a înregistrat un deficit mai mare cu două miliarde de euro față de aceeași perioadă a anului anterior.

Mai mult, conform prognozelor FMI și ale Comisiei Europene, deficitul de cont curent va continua să crească și va depăși începând cu acest an nivelul, considerat de atenție, de 5% din PIB.  Astfel, conform prognozei de toamnă a Fondului Monetar Internațional, deficitul contului curent este anticipat să crească în 2019 la 5,5%, iar în 2020, conform acelorași prognoze, să ajungă la 5,3%. De asemenea, conform prognozei de toamnă a Comisiei Europene, deficitul de cont curent este anticipat să se situeze în acest an la 5,1%. Iar acesta va continua să se înrăutățească, ajungând la 5,3% în 2020 și 5,4% în 2021.

Această majorare a deficitului de cont curent pune România într-o situație de divergență atât față de țările emergente din Uniunea Europeană, care înregistrează în general excedente de cont curent, cât și față de țările din categoria de rating în care este încadrată România (BBB), care înregistrează o valoarea mediană a deficitului de cont curent de 1%. Astfel, în cazul unui șoc extern, România va ieși în evidență în mod negativ din grupul de țări din care face parte.

De altfel deficitul de cont curent  are rădăcini în comerțul exterior, el reflectă un exces al importurilor, care depășesc masiv exporturile, și descrie astfel probleme de competitivitate ale economiei românești.

Datoria, sub presiune

În plus, conform datelor publicate de banca centrală privind evoluția datoriei externe în primele trei trimestre ale anului curent, aceasta a atins valoarea de 108,2 miliarde euro, în creștere cu peste 9,4 miliarde euro față de aceeași perioadă a anului anterior. Din această majorare a datoriei externe, 7,8 miliarde euro (aproximativ 83%) este majorarea de datorie externă publică pe termen lung.

Aceasta trebuie pusă în corelație cu majorarea deficitului bugetar și care continuă să crească accelerat și de asemenea să plaseze România într-o situație de divergență față de grupul de țări din care face parte (care în general au bugetele echilibrate). Astfel, pe fondul cheltuielilor sociale (cea mai importantă contribuție venind din legea pensiilor), conform prognozei de toamnă a Comisiei Europene, deficitul bugetar va crește accelerat: 3,6% din PIB în 2019, 4,4% în 2020 și 6,1% în 2021. Asemenea deficite bugetare vor fi greu de finanțat și vor conduce la o creștere accelerată a datoriei publice.

Leul, pe o traiectorie de depreciere

În aceeași săptămână, leul a atins un minim istoric față de euro. Deprecierea leului din această săptămână a fost modestă, probabil sub pragul de materialitate. Însă trendul din ultimii ani al leului este de depreciere față de euro. Și probabil că această depreciere (ușoară) va continua și în viitor. Acest trend este determinat de dezechilibrele macroeconomice – deficitele gemene în creștere și de diferențialul de inflației dintre România și zona euro.

Datoria confortabilă nu e un scut

Deși și stocul (cum ar fi stocul de datorie publică) este important în declanșarea unei crize, în sine apariția crizei se datorează fluxurilor: serviciului datoriei și deficitele care trebuie finanțate. O datorie relatic confortabilă nu asigură protecție împotriva unei eventuale crize. De exemplu, România a intrat în criză de balanță de plăți (valutară) în anul 2008, având un stoc de datorie publică extrem de mic, Turcia a intrat în criză valutară în 2018 cu datorie publică în PIB de 28%. Însă deficitele gemene (deficitul bugetar și de cont curent) sunt extrem de importante, deoarece trebuie finanțate în declanșarea unei situații de vulnerabilitate, iar acestea sunt punctul de vulnerabilitate al României.

Un cerc vicios: deficite, devalorizare, inflație

Corecția acestor dezechilibre se realizează natural prin deprecierea monedei locale și prin inflație. Iar această ajustare o plătesc cei care au venituri în moneda locală și cei care au economii în moneda locală. Întotdeauna inflația și deprecierea sunt corelate.

În cazul în care dezechilibrul este extern – deficit de cont curent ce trebuie finanțat – corecția se realizează prin deprecierea monedei, care conduce la îmbunătățirea balanței comerciale și implicit a soldului contului curent. Exemple: România care ulterior crizei financiare din 2008 a reușit să echilibreze (între 2013 și 2015) soldul contului curent; Polonia care a ales în timpul crizei financiare din 2008 să lase zlotul polonez să se deprecieze (vs să majoreze ratele de dobândă); Turcia ulterior crizei valutare din 2018.

Însă deprecierea monedei locale conduce la inflație, având în vedere că produsele importante vor fi mai scumpe.

În cazul în care dezechilibrul este al bugetului, atunci este folosită inflația, care pe de-o parte crește veniturile nominale ale guvernului din taxe și impozite (ex. cota TVA se aplică unui preț mai mare) și pe de altă parte reduce valoarea reală a stocului de datorie publică denominată în monedă locală (și implicit ponderea acesteia în PIB). Mai mult, ieftinește forța de muncă locală, ceea ce are un efect pozitiv asupra contului curent.

Însă o rată a inflației ridicată va pune presiune pe deprecierea monedei locale.

Conform, ultimului sondaj al CFA Society România, aferent lunii octombrie 2019, cursul de schimb EURRON anticipat pentru orizontul de 6 luni este 4,7992, iar pentru orizontul de 12 luni este 4,8597. În ceea ce privește rata inflației, aceasta este anticipată la 3,60% pentru un orizont de 12 luni.

Dar deficitul de cont curent mai descrie și o vulnerabilitate a companiilor care importă bunuri pe care, în general pe termen scurt, trebuie să le plătească în valută. Importatorii cumpără această valută din piața financiară, sau o împrumută. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele