Cum să ascunzi un miliard de dolari

Sfaturi de finanțe personale pentru potentații jefuitori

332
6 minute de lectură

Un ghid pentru cleptocraţii îngrijorați de procurorii străini

Foto: pixabay

AȘADAR, AI FURAT un miliard de dolari. Asta a fost partea ușoară. Țara în care trăiești ar putea fi săracă, ceea ce e păcat, dar este și în anarhie, ceea ce creează oportunități. Auditorii, poliția și procurorii care ar fi trebuit să îți dea peste mâna pe care ai băgat-o în trezorerie aleg însă să o sărute. Așa că buzunarele tale sunt pline cu prada furată. Există însă o problemă: lumea a devenit mai puțin tolerantă cu cleptocraţii.

În vremurile bune ale Războiului Rece, liderii autoritari puteau fi autoritari. Când Mobutu Sese Seko, răposatul dictator în ceea ce este acum Republica Democrată Congoleză, și-a jefuit țara până a lăsat-o în comă, nimănui nu i-a păsat (cu excepția subiecților săi, desigur). Când în gospodăria sa curgeau 10.000 de sticle de șampanie roz pe an, iar Mobutu ținea un Concorde cu motorul pornit pe pista palatului său tropical, susținătorii săi occidentali se prefăceau că nu văd, atât timp cât el nu invita sovieticii să vină în Africa Centrală. Similar, sovieticii au trecut cu vederea furturile scandaloase ale clienților lor din Angola. Iar un cleptocrat din zilele acelea nu avea nicio problemă în a găsi locuri în care să-și parcheze milioanele. Bancherii elvețieni se înghesuiau să le ofere seifurile lor spațioase. Agenții imobiliari de pe Coasta de Azur întindeau covoarele cu fir aurit.

Recent însă, guvernele occidentale au început să confiște activele furate și să-i dea pe mâna justiției pe cei implicați în corupție mult în afara granițelor (vedeți secțiunea Orientul Mijlociu și Africa). Anul acesta, Departamentul de Justiție american a pus sub acuzare un fost ministru de finanțe din Mozambic și a obținut condamnarea mai multor foști bancheri de la Credit Suisse pentru fraudarea a 2 miliarde de dolari prin împrumuturi. Fostul prim-ministru al Malaysiei, Najib Razak, și-a pierdut slujba și libertatea după ce America a dat în vileag faptul că avea 700 de milioane de dolari în conturile sale bancare; procurorii americani încă îl anchetează pe cel acuzat că a spălat bani pentru fostul premier. Luna trecută, autoritățile elvețiene au scos la licitație automobile sport în valoare de 27 de milioane de dolari confiscate de la Teodorin Nguema Obiang, fiul nejustificat de bogat al președintelui Guineei Ecuatoriale, o mică țară bogată în petrol și aflată sub dictatură. Nu era prima sa ciocnire cu autoritățile judiciare străine. În 2014, a trebuit să predea active în valoare de 30 de milioane de dolari, după ce Departamentul de Justiție american a declarat că el a trecut printr-o goană de cumpărături finanțată de corupție, „după ce a primit milioane ca mită și comisioane ilegale”. Peste tot, potentații jefuitori și progeniturile lor sunt probabil foarte nervoși.

Așa că iată niște pași pe care poți să îi faci pentru a-ți pune prada la adăpost. În primul rând, să eviți social media. Tânărul domn Obiang s-a pozat pe Instagram în mașini de lux și în avioane private. Gestul i-a impresionat, probabil, pe prietenii săi, însă a și ridicat niște întrebări jenante, despre cum ar putea să își permită aceste jucării extravagante.

Foto: pixabay

În al doilea rând, să eviți achizițiile atât de spectaculoase, că ajung pe prima pagină a ziarelor. Kolawole Akanni Aluko, un afacerist nigerian acuzat de corupție, nu numai că a cheltuit 80 de milioane de dolari pe un super iaht, dar l-a și închiriat lui Jay-Z și Beyoncé, pentru 900.000 de dolari pe săptămână. Acești cântăreți (fără nicio vină) atrag ceva atenție. Dl Aluko ar fi putut să evite o atenție nedorită dacă ar fi cumpărat o barcă mai puțin poleită.

În al treilea rând, să ții ceva cash la îndemână pentru urgențe. Răposatul Robert Mugabe, care a condus dezastruos Zimbabwe vreme de trei decade, călătorea întotdeauna cu o valiză de „bani pentru lovitură de stat”, în caz că era dat jos în timp ce se afla în străinătate. Grămezile de bani trebuie însă îngrijite. Un fost conducător al Guineei Ecuatoriale, Francisco Macías Nguema, ținea o mare parte din rezervele de valută ale țării sale într-o colibă de unde era el de baștină. A uitat însă să izoleze coliba contra apei și multe dintre bancnote au putrezit.

O modalitate de a proteja activele de peste hotare este de a declara că aparțin statului. Tânărul domn Obiang a oprit Franța de la vânzarea casei sale din Paris insistând că era în proprietatea ambasadei țării sale. Avocații săi spun, de asemenea, că un super-iaht de 100 de milioane de dolari confiscat de Olanda era un vas al marinei militare. Procurorii nu pot înțelege însă ce scop militar putea fi îndeplinit de jacuzzi-ul de pe puntea superioară. O altă modalitate de a eluda distincția dintre proprietatea privată și cea publică este să fii membru al familiei regale. Mswati III, monarhul absolut al Eswatini (fosta Swaziland), trăiește ca un rege – și e legal. Membrii familiilor regale din Golf s-au aflat printre cei care au licitat pentru mașinile dlui Obiang.

Un ultim gând. Ce ar fi să conduci în mod cinstit? Acest lucru nu este atât de nebunesc pe cât sună. Mo Ibrahim, un magnat de telecomunicații sudanezo-britanic, a instituit un premiu de cinci milioane de dolari anual pentru un președinte african care guvernează bine și se retrage când îi expiră mandatul. Poți să trăiești foarte bine cu cinci milioane de dolari. Însă, în șapte dintre cei 12 ani de când a început să fie acordat Premiul Ibrahim, nu a fost identificat niciun candidat care să îl merite. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite sub titlul „Cum să îți păstrezi prada furată”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele