Cum să modifici regulile UE privind libertatea de mișcare

Multe țări interpretează acest principiu în sens mai larg decât Marea Britanie.

52
4 minute de lectură

Ediția tipărită | Marea Britanie

20 septembrie 2018

GUVERNUL Theresei May insistă de mult că libera mișcare a oamenilor din Uniunea Europeană în Marea Britanie trebuie să înceteze după Brexit. Comentariile la raportul de săptămâna asta al Comitetului Consultativ pentru Imigrare (MAC) s-au concentrat pe sfatul acestuia ca Marea Britanie să nu ofere termeni preferențiali cetățenilor UE după ieșire. Totuși, raportul adaugă că „accesul preferențial la piața muncii din Marea Britanie ar fi în beneficiul cetățenilor UE”. Asta sugerează clar că un regim care să îi favorizeze pe imigranții din UE ar putea fi monedă de negociere pentru a câștiga un acces mai bun la piața unică a UE.

Principiul de a obține comerț liber în schimbul libertății de mișcare este implicit în regulile pieței unice. Ca subiect al științei economice, piața unică poate fi construită în jurul mișcării libere a mărfurilor, serviciilor și capitalului. Dar UE adaugă în mod deliberat libera mișcare a oamenilor, pe care majoritatea cetățenilor din afara Marii Britanii o consideră un beneficiu al acestui club.

Totuși, se permit și excepții. Harvey Redgrave de la think tankul Tony Blair Institute, observă că alte țări UE se miră de mult timp că, dată fiind ostilitatea Marii Britanii față de imigrația din UE, guvernul britanic nu a aplicat niciodată constrângerile permise la libertatea de mișcare. Ea a fost una dintre cele doar trei țări care nu au limitat imigrația cetățenilor din țările Europei Centrale și de Est în primii ani după aderarea acestora la UE în 2004. Chiar și azi, este mai generoasă decât ar fi necesar. În iunie, Marea Britanie a ales să nu extindă limitele asupra liberei mișcări din Croația, care a aderat la UE în 2013, pentru încă doi ani.

Marea Britanie este de asemenea minoritară pentru că nu are niciun sistem de înregistrare pentru imigranții din UE. Post-Brexit, ar putea să folosească un astfel de sistem, cum face Belgia, pentru a-i arunca afară pe imigranții fără serviciu după șase luni. Danemarca și Austria limitează posibilitatea imigranților de a cumpăra case în anumite locuri.

Majoritatea țărilor UE sunt mai dure decât Marea Britanie și prin insistența că alocațiile sociale nu pot fi cerute decât după ce un imigrant a depus câțiva ani de contribuții. În mod egal, directiva UE despre muncitori este folosită de mulți pentru a încerca să oprească orice subcotare a piețelor locale ale muncii. Marea Britanie este însă laxă în aplicarea atât a salariului minim, cât și a standardelor pentru condițiile de muncă.

Țările non-UE din Spațiul Economic European (SEE) au alte opțiuni. Micuțul principat Liechtenstein are cote pentru imigranții UE, deși este membru deplin al pieței unice. Articolul 112 al tratatului SEE le permite Irlandei și Norvegiei să invoce o „frână de urgență”, deși nu au folosit-o niciodată. Și Elveția, care nu este membră a SEE și care este în piața unică pentru mărfuri, nu numai că limitează cumpărarea de proprietăți, dar îi și obligă pe majoritatea angajatorilor să ofere slujbe mai întâi cetățenilor elvețieni.

Această concesie anume a fost obținută după ce UE a refuzat să accepte un vot elvețian din 2014 care limita libertatea de mișcare. Acum se amenință însă cu un nou referendum pe această temă, așa că Bruxelles-ul ar putea fi nevoit să modifice din nou regulile. Toate acestea vin în timp ce alte țări, pe lângă Marea Britanie, caută modalități pentru a pune limite liberei mișcări a oamenilor.

Raportul MAC însuși arată ironia că toate acestea se întâmplă în timp ce imigrația UE în Marea Britanie scade rapid. Documentul notează că țara ar putea pune capăt liberei mișcări tocmai când temerile publice referitoare la ea scad. Nu este prea târziu pentru un compromis în care Marea Britanie să accepte ceva ca libertatea de mișcare în principiu, dar să aplice constrângeri severe în practică.

Acest articol a apărut în secțiunea Marea Britanie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „How to bend the rules”

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele